Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA Nr. 200/M

Şedinţa publică din 26 Februarie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului formulat de reclamantul E. H. împotriva sentinţei civile nr.1006/1.11.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă, au avut loc în şedinţa publică din data de 20 februarie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 26 februarie 2008.

C U R T E A,

Constată că prin sentinţa civilă nr.1006/2007 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v a fost respinsă contestaţia formulată de E. H. împotriva deciziei de pensionare nr.16406/2007 prin care CJP B a respins cererea acestuia de înscriere la pensie pentru limită de vârstă întrucât nu îndeplinea condiţiile de reducere a vârstei standard de pensionare, în sensul că, în conformitate cu art.48 alin.1 pct.2 din legea 19/2000, vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiţii deosebite şi legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute de art.42.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data inscrierii la pensie - 11.01.2007, contestatorul avea varsta de 56 de ani si 9 luni si un stagiu total de cotizare realizat de 45 ani, 4 luni si 9 zile, din care, in grupa a II-a (Lg. 3/1977), 30 ani, 4 luni si 15 zile, in conditii normale - 5 ani, 6 luni si 8 zile, stagii asimilate - 1 an, 11 luni si 16 zile, stagiu aferent gr. I si II - 7 ani si 6 luni.

Potrivit art. 41 alin.1 din Legea nr. 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

Asa cum rezulta din Anexa nr. 9 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, pentru un barbat nascut in martie 1950, cum este cazul contestatorului, varsta standard de pensionare este de 65 de ani, stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, iar cel minim, de 15 ani.

Situatia aratata de contestator, respectiv cea prevazuta de Anexa 3 la Legea nr. 19/2000, pentru perioada decembrie 2006-martie 2007, perioada in care acesta a formulat cerere de iesire la pensie, este valabila numai pentru persoanele (barbati) nascuti in perioada ianuarie - martie 1944 (Anexa 9 la Normele metodologice).

Conform tabelului nr.1, art.42 alin.1 din Legea nr.19/2000 contestatorul, care a realizat un stagiu complet de cotizare are dreptul, pentru un stagiu de cotizare de 30 de ani in conditii deosebite, la o reducere a varstei standard de pensionare de 7 ani.

G. de dispozitiile legale aratate, varsta la care contestatorul are dreptul la pensie pentru limita de varsta este de 58 de ani.

Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a formulat recurs contestatorul iar prin motivele de recurs soluţia artacată este criticată pentru aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art.42 şi art.167 din Legea 19/2000. În ceea ce priveşte prevederile normelor metodologice de aplicare a Legii 19/2000 se arată că acestea nu modifică şi nici nu pot modifica legea, fapt ce rezultă fără echivoc din modul de redactare a textelor legale aplicabile.

Recusul este fondat.

Contestatorul a lucrat în grupa a II-a de muncă 30 de ani, 4 luni şi 15 zile şi beneficiază, potrivit tabelului de la art.42 alin.1 din Legea 19/2000 de reducerea vârstei standard de pensionare cu 7 ani. Problema care se puneîn cauză este dacă această deducere se operează din vârsta standard de pensionare de 65 de ani (ce constituie obiectivul propus de legiuitor în ceea ce priveşte vârsta standard de pensionare pentru bărbaţi şi se va realiza în 13 ani de la data intrării în vigoare a Legii 19/2000) sau din vârsta standard de pensionare conform eşalonării prevăute de anexa nr.3 la Legea 19/2000.

Curtea reţine că decizia de pensionare atacată este dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile în sensul că reducerea prevederilor de art.42 alin.1 din Legea 19/2000 se raportează la vârsta standard de pensionare proprie contestatorului în funcţie de data formulării cererii de pensionare, în speţă 11.01.2007. Această vârstă este prevăzută de anexa nr.3 din Legea 19/2000 potrivit căreia bărbaţii care ies la pensie în perioada decembrie 2006 – martie 2007 au vârsta standard de pensionare de 63 de ani.

Faptul că în speţă este aplicabilă anexa 3 din Legea 19/2000 (iar nu anexa nr.9 din Normele de aplicare a acestei legi aprobate prin Ordinul nr. 340/2001) este prevăzut în mod expres de art.167 alin.1 lit.a din lege.

Acest text de lege reglementează exact situaţia de tranziţie în care ieşirea la pensie are loc între data intrării în vigoare a legii şi până la data în care stagiile complete de cotizare sunt de 30 ani pentru femei respectiv 35 de ani pentru bărbaţi.

Pentru această perioadă, persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate prin prezenta lege în condiţii deosebite de muncă (cum este cauza recurentului) beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare cu respectarea condiţiilor prevăzute la art.42 şi „în raport de vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3”.

Prin urmare, în perioada eşalonării vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor de cotizare prevăzute în anexa nr.3 din lege aceste elemente se determină în funcţie de data formulării cererii de pensionare.

În cauză nu sunt aplicabile vârstele standard de pensionare în funcţie de data naşterii astfel cum acestea sunt expuse în tabelul nr.9 din Normele de aplicare a Legii 19/2000 întrucât acest tabel are în vedere ipoteza clasică potrivit căreia nu se solicită nici un fel de reduceri ale vârstei de pensionare iar cererea de pensionare se face la data împlinirii vârstei standard.

În speţă recurentul este născut la data de 22.03.1950 şi a formulat cerere de pensionare în luna ianuarie 2007 astfel încât potrivit anexei 3 din lege are vârsta standard de pensionare de 63 de ani scăzând cei 7 ani din această vârstă potrivit art.42 alin.1 din lege, rezultă că recurentul se poate pensiona la vârsta de 56 de ani, ori la data înscrierii la pensie avea vârsta de 56 de ani şi 9 luni, îndeplinind astfel toate condiţiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Faţă de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul contestatorului va fi admis conform dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul formulat de recurentul E. H. împotriva sentinţei civile nr.1006/2007 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v pe care o modifică în tot în sensul că:

Admite contestaţia formulată de contestatorul E. H. împotriva deciziei de pensionare nr.10406/02.04.2007 emisă de intimata CJP B şi obligă pe intimată să modifică această decizie în sensul recunoaşterii vârstei standard de pensionare de 63 ani şi reducerea acesteia cu 7 ani.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 26 Februarie 2008.

Red: CŞ/27.02.2008

Dact: MD/28.02.2008 - 3 ex.

Jud.fond: C.S./S.Ş.N.