• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Asigurari sociale. Contestatie decizie de pensionare. Recurs

Hotararea nr. DEC. NR. 329/AS din data 2009-11-24
Pronuntata de Curtea de Apel Constanta

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

 

DECIZIA CIVILĂ NR. 329/AS

Şedinţa publică de la 24 O. 2009

Completul specializat pentru cauze privind

Conflicte de muncă şi asigurări sociale

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

 

 

Pe rol, soluţionarea recursului civil formulat de recurentul reclamant E. G, domiciliat în C,(...), (...)E2, .B, .4, .29, împotriva sentinţei civile nr.207/16.04.2009, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,(...), având ca obiect contestaţie decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurentul reclamant E. G iar pentru intimatul pârât, consilier juridic E. U., conform delegaţiei nr.22011/23.11.2009, depusă la dosarul cauzei.

Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 şi urm.C.pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Fiind întrebate, părţile arată că nu mai au alte cereri, excepţii de ridicat sau probe de administrat în cauză.

Instanţa, având în vedere că părţile au arătat că nu mai au alte cereri, probe de formulat, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. declară încheiate dezbaterile şi acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul E. G, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul acordării pensiei din sistemul public pentru întreaga perioadă cât a contribuit.

Precizează recurentul că în mod greşit instanţa a reţinut că nu este fructificată perioada 2004-2008 datorită nerespectării art. 6 din Legea nr.19/2000.

Recurentul E. G arată de asemenea că adeverinţa eliberată de Centrul Militar Zonal C din 13 februarie 2009 îi dau dreptul la reducerea vârstei de pensionare cu 8 ani, fără a mai uza şi de prevederile legii 341/2004 care îi reduc vârsta de pensionare cu 5 ani, cumulând astfel o reducere de 13 ani.

Mai precizează recurentul că documentele medicale confirmă că activitatea i-a agravat grav sănătatea, fiind pensionat pentru limită de vârstă la vârsta de 56 de ani.

Reprezentantul intimatei pârâte Casa Judeţeană de Pensii C solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca temeinică şi legală.

 

C U R T E A

 

Asupra recursului de faţă:

Prin acţiunea înregistrată la T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a la data de 12.02.2009, sub nr(...), reclamantul E. G a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii C , anularea deciziei de respingere a cererii de pensionare nr. 35958/03.02.2009 emisă de pârâtă.

În motivare s-a arătat că la data de 10.10.2008 reclamantul a depus cerere de pensionare pentru limită de vârstă şi muncă depusă, pentru un stagiu de cotizare de 39 ani 1 lună şi 12 zile, cu beneficiul reducerii vârstei standard cu 9 ani-din care 5 ani conform legii 341/2004 şi 4 ani pentru activitate în condiţii deosebite.

Pentru perioada 2004-2008 pârâta nu a fructificat activitatea reclamantului astfel că nu a considerat stagiul de cotizare complet de 35 de ani şi nu i-a permis beneficiul reducerii prevăzute de art. 42 din legea 19/2000 deşi reclamantul avea depuse toate documentele necesare dovedirii acestei perioade.

Reclamantul a menţionat că este pensionar militar conform legii 164/2001 art. 15 , act normative care permite pensionarea la 55 de ani.

Se solicită daune morale în sumă de 20.000 lei şi plata cheltuielilor de judecată.

Anexat cererii s-a depus decizia contestată , adrese CNPAS , decizia nr. (...)/2007 adresa nr. P 30506/07.02.2008 şi certificat de revoluţionar .

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestaţiei motivate de faptul că vârsta standard de pensionare este de 65 ani , la data cererii , reclamantul având împlinită vârsta de 57 de ani; stagiul complet de cotizare este de 35 de ani iar în cazul său , stagiul realizat este de 34 ani 3 luni şi 12 zile compus din 4 ani 8 luni 28 zile lucraţi în condiţii normale , şi 19 ani 6 luni şi 14 zile lucraţi în sisteme neintegrate .

Respingerea cererii a avut în vedere art. 42 şi 48 din legea 19/2000care prevede că asiguraţii care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite de muncă şi în condiţii prevăzute de legi speciale beneficiază cumulativ de reducerea vârstei standard de pensionare numai dacă stagiul prestat în condiţii deosebite ar fi fost realizat în sistemul public de pensii.

Astfel reclamantul nu îndeplinea condiţia din art. 41 , nu avea la data înscrierii la pensie vârsta de pensionare iar stagiul realizat este mai mic decât stagiul complet de cotizare, nefiind fructificată perioada 2004-2008 deoarece nu erau respectate prevederile art. 6/1 din legea 19/2000.

Anexat întâmpinării pârâta a depus documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei contestate.

În completare reclamantul a depus la dosar adrese emise de Casa de Pensii a mun. B , adeverinţă privind stagiul de cotizare , răspunsul la petiţia adresată N. , răspunsul CNPAS , adeverinţă emisă de M AP. N,scrisori medicale .

Prin sentinţa civilă nr. 207/16.04.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a s-a respins acţiunea ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul este născut la data de 12.09.1951, pensionar al sistemului de pensii militare care a fructificat activitatea sa în acest sistem, prin decizia nr. (...)/2007.

Cererea reclamantului vizează acordarea pensiei în sistemul legii 19/2000, prin valorificarea stagiului realizat , despre care reclamantul susţine că este de 39 ani, peste stagiul cerut de legea 19/2000.

Real este că art. 194 din lege permite recunoaşterea stagiilor realizate , între sistemul public şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale , neintegrate până la data intrării în vigoare a legii 19/2000, inclusive sistemul pensiilor militare .

Stagiul astfel realizat în sistemul militar a primit recunoaştere prin acordarea pensiei militare şi nu mai poate fi avut drept bază pentru acordarea pensiei în sistemul public, fin odată valorificat.

Din punctul de vedere al legii 19/2000, stagiul pe care asiguratul trebuie să-l efectueze este de 35 ani , stabilit prin art. 41 ,iar vârsta de pensionare este de 65 de ani , ce poate fi redusă cu 5 ani.

Reclamantul la data formulării cererii de pensionare în sistemul public avea vârsta de 57 de ani , astfel că nu poate beneficia de reducerea cu cei 5 ani.

În privinţa stagiului de cotizare , cum s-a mai arătat , stagiul realizat nu este suficient pe sistemul legii 19/2000 chiar dacă temeiul pe care s-a bazat această cerere este Legea 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la E. S. române din decembrie 1989, act normativ care reglementează de asemenea reducerea vârstei de pensionare cu 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare.

Conform şi acestei legi , beneficiul pensiei este acordat cu reducerea vârstei standard de pensionare doar cu îndeplinirea celorlalte condiţii şi drepturi de care beneficiază persoana în baza reglementărilor din sistemul public de pensii , fiind făcută trimitere astfel tot la legea 19/2000 sau pensionarea din sistemul militar.

Reclamantul de altfel beneficiază de indemnizaţia lunară reparatorie prevăzută de art. 3 alin. 1 lit. b acordată pe baza acestei legi 341/2004 , prin decizia nr. (...)/12.02.2009, pe care sistemul de pensii care îl deţine în plată pe reclamant ar fi obligată să o achite reclamantului , respectiv cel militar.

Din aceste considerente , s-a apreciat că în mod corect s-a respins cererea de pensionare a reclamantului prin decizia contestată care este legală şi temeinică.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul.

În motivarea recursului său acesta a arătat următoarele: prevederile art. 42 şi 48 din Legea nr. 19/2000 au fost eronat interpretate de instanţa de fond întrucât acestea nu fac referire la sistemul în care a fost realizat stagiul prestat în condiţii speciale; din certificatele şi adeverinţele depuse rezultă că au fost respectate prevederile art. 6 şi în consecinţă stagiul complet de cotizare este de peste 39 ani; prin acţiune s-a solicitat acordarea pensiei pentru stagiul realizat în sistemul public şi care nu a fost inclus în cel militar, fiind vorba de aceeaşi persoană astfel încât există o singură vârstă şi o singură vechime totală în muncă indiferent de instituţiile în care a lucrat; limita de vârstă pentru pensionare stabilită de Legea nr. 164/2001 – art. 15, este de 55 ani şi nu poate fi discriminat prin stabilirea unei alte vârste de pensionare şi a unor stagii de cotizare imposibil de realizat şi nici nu se poate să nu fie valorificat un stagiu de peste 19 ani ca şi cum ar fi vorba de două persoane, una pensionată la 55 ani iar alta care se pensionează la 65 ani; faptul că pensia sa se calculează defalcat pe sisteme de asigurări sociale nu poate determina stabilirea altei vârste de pensionare decât aceea la care la care „ar reieşi la pensionarea într-un singur sistem, respectiv cel public”; analizând comparativ noţiunile de pensie pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 164/2001se constată că există o identitate de concept legal care impune concluzia că este o instituţie cu regim unitar, indiferent de actul normativ care o reglementează şi categoria de asigurări la care se referă; în cauză sunt aplicabile prevederile art.20 din Legea nr. 164/2001; faţă de datele din adeverinţa CR 63/13.02.2009 are dreptul de o reducere a vârstei de pensionare de 8 ani iar în baza prevederilor art. 341/2004 are dreptul la o reducere a vârstei de pensionare cu 5 ani, în total 13 ani.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se constată că argumentele expuse în cererea de recurs sunt în realitate subsumate unui singur motiv respectiv îndeplinirea condiţiilor de obţinere a pensiei pentru limită de vârstă, aceste condiţii urmând a fi verificate.

Din cuprinsul deciziei contestate rezultă că reclamantul a solicitat la 10.10.2008 acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Prin decizia nr. 35958/03.02.2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii C s-a respins această cerere cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, respectiv vârsta la data cererii era mai mică decât vârsta standard de pensionare şi stagiul de cotizare mai mic decât stagiul complet de cotizare, iar perioada ianuarie 2004 – octombrie 2008 nu s-a fructificat nefiind respectate prevederile art. 6 al.1 din Legea nr. 19/2000.

Potrivit art.41.(1) din Legea nr. 19/2000, „pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public”.

Aşadar, este necesară îndeplinirea atât a condiţiei de vârstă cât şi a celei privind stagiul de cotizare.

Din decizia contestată rezultă că reclamantul este născut la 12.09.1951 deci avea la data cererii de pensionare vârsta de 57 ani şi 28 de zile.

Potrivit Anexei 3 la Legea nr. 19/2000, în cazul reclamantului condiţiile de pensionare erau: vârsta de 63 ani şi 5 luni; stagiul complet de cotizare de 31 ani şi 10 luni.

Rezultă astfel că reclamantul îndeplinea condiţia de vârstă la 12.02.2015.

În cauză, trebuie avut în vedere că vârsta minimă de pensionare care trebuie luată în considerare, contrar susţinerilor recurentului, este vârsta prevăzută de Legea nr. 19/2000 iar nu vârsta prevăzută de Legea nr. 164/2001 pentru acordarea pensiei de serviciu.

Astfel, art. 12 din Legea nr. 164/2001 prevede,într-adevăr, vârsta de 55 ani, însă pentru acordarea pensiei de serviciu.

Pensia de serviciu însă nu se confundă cu pensia de asigurări sociale stabilită în conformitate cu Legea nr. 19/2000.

Astfel, în timp de pensia prevăzută de Legea nr. 19/2000 este un drept de asigurări sociale, care îşi are justificarea în contribuţiile realizate de angajator şi angajat la bugetul asigurărilor sociale de stat, pensia de serviciu reprezintă un beneficiu acordat de stat unor categorii de personal, fiind suportată din bugetul de stat.

Vârsta de 55 ani este prevăzută de Legea nr. 164/2001 este vârsta minimă la care personalul militar poate beneficia de pensia de serviciu, indiferent şi independent de îndeplinirea condiţiilor de vârstă şi stagiu de cotizare prevăzute de Legea nr. 19/2000. Aceste prevederi legale nu au efect asupra condiţiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000 pentru acordarea unui alt drept, de asigurări sociale, respectiv pensia pentru limită de vârstă.

Chiar dacă este vorba de aceeaşi persoană, drepturile sale diferite pot fi supuse unor condiţii diferite de acordare, cum este cazul de faţă.

Reclamantul invocă reducerea vârstei de pensionare prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 341/2004.

Având în vedere această reducere, însă, reclamantul ar îndeplini condiţia vârstei de pensionare la 12.02.2010.

Reclamantul susţine însă că beneficiază şi de o reducere a vârstei de pensionare cu 8 ani conform Anexei 4 la Legea nr. 19/2000, având în vedere adeverinţa nr. D./13.02.2009 eliberată de Centrul Militar Zonal C.

Curtea constată însă că nu poate analiza dacă din perspectiva datelor cuprinse în această adeverinţă reclamantul ar fi îndeplinit vârsta de pensionare întrucât această adeverinţă este ulterioară datei la care s-a formulat cererea de pensionare şi chiar datei la care a fost emisă decizia contestată, şi deci nu poate fi avută în vedere în prezenta contestaţie.

Or, pârâta, la emiterea deciziei de pensie nu putea avea în vedere decât înscrisurile depuse şi existente la dosarul de pensionare. Pârâta nu avea cum să aibă în vedere înscrisuri (adeverinţe) emise ulterior datei la care s-a depus cererea de pensionare dacă nu au fost depuse la casa de pensii şi evident nu putea avea în vedere la emiterea deciziei de pensie adeverinţe emise ulterior datei la care decizia de pensie era deja emisă.

În consecinţă, nici în contestaţia formulată împotriva deciziei de pensie nu se pot invoca adeverinţe privind stagiul de cotizare şi condiţiile de muncă ulterioare deciziei contestate sau, deşi anterioare, care nu au fost depuse la casa de pensii. În cadrul contestaţiei, instanţa are a verifica legalitatea şi temeinicia deciziei contestate prin prisma înscrisurilor existente la data emiterii deciziei contestate în dosarul administrativ. De altfel, nu se poate reţine nici o culpă a emitentului deciziei în cazul în care nu a avut în vedere astfel de înscrisuri la determinarea cuantumului pensiei.

Pe de altă parte, potrivit art.82(2) din Legea nr. 19/2000, cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului, de unde rezultă că decizia de pensie se raportează numai la înscrisurile depuse odată cu cererea de către petent la casa de pensii.

Apoi, în conformitate cu art. 83(1) din lege, drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă şi se plătesc de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată. Pentru cazul în care se depun înscrisuri noi, care nu au fost depuse odată cu cererea de pensionare, nu este prevăzută aceeaşi soluţie, în sensul acordării drepturilor majorate în mod retroactiv, ci se stabileşte că se acordă drepturile majorate începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare (art.169).

Pentru situaţia în care există înscrisuri noi, care nu au fost depuse de asigurat, acesta are posibilitatea de a formula o nouă cerere de acordare a pensiei, bazată şi pe noile înscrisuri obţinute.

Ca urmare, se constată că la data formulării cererii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă recurentul nu îndeplinea condiţia de vârstă raportat la înscrisurile depuse la Casa Judeţeană de Pensii C în susţinerea cererii.

În aceste condiţii, restul susţinerilor recurentului,privitor la stagiul de cotizare realizat, inclusiv recunoaşterea stagiului realizat în calitate de cadru militar, nu mai au relevanţă, nemaiavând a fi analizate, întrucât, chiar dacă ar fi găsite întemeiate, nu ar conduce la concluzia că reclamantul ar beneficia de pensie pentru limită de vârstă câtă vreme la data formulării cererii de acordare a pensiei nu a dovedit îndeplinirea condiţiei de vârstă.

Aşa cum s-a arătat, nimic nu împiedică, însă, recurentul să formuleze o nouă cerere de acordare a pensiei, la care să depună şi adeverinţa nr. D./13.02.2009 eliberată de Centrul Militar Zonal C pentru a invoca beneficiul reducerii vârstei de pensionare cu 8 ani, decizia emisă de Casa Judeţeană de Pensii C în soluţionarea unei astfel de cereri, putând, dacă este cazul, să fie contestă şi criticată şi sub celelalte aspecte invocate în prezenta cauză.

Faţă de motivele expuse, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant E. G, domiciliat în C,(...), (...)E2, .B, .4, .29, împotriva sentinţei civile nr.207/16.04.2009, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,(...), ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24.11.2009.

 

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...)

 

(...) (...)

 

Grefier,

(...) (...)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Jud.fond: S.T.; A.D.

redactat jud. (...) R. 21.12.2009

U. – gref.C.(...)

2 ex./22.12.2009

Toate spetele


Sus ↑