• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Asigurari sociale. Contestatie decizie de pensionare. Recurs

Hotararea nr. 2394/R/2008 din data 2008-12-09
Pronuntata de Curtea de Apel Cluj

 

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale

pentru Minori şi Familie

 

 

DECIZIA CIVILĂ Nr.2394/R/2008

 

Şedinţa publică din data de 9 E. 2008

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : (...) (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)- vicepreşedinte instanţă

JUDECĂTOR : (...) S.

GREFIER : O. O.

 

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII B-N împotriva sentinţei civile nr. nr. 516/F din 29 septembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B i s t r i ţ a-N în dosarul nr(...) privind şi pe intimatul E. M., având ca obiect asigurări sociale – contestaţie decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă intimatul E. M. personal şi asistat de avocat S. B. din cadrul Baroului B-N, lipsind reprezentantul recurentei.

Procedura de citare este realizată.

Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimatul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 4 E. 2008, întâmpinare pe care arată reprezentanta acestuia că înţelege să o susţină.

Nefiind cereri prealabile sau de altă natură, instanţa declară închisă cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul cu privire la recurs.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în recurs, conform chitanţei pe care o depune la dosar. Reiterează aspectele invocate în scris în cuprinsul întâmpinării.

 

C U R T E A

 

Asupra recursului declarat:

Prin sentinţa civilă nr.516/F/29 septembrie 2008, T r i b u n a l u l B i s t r i ţ a N a admis ca fiind întemeiată contestaţia formulată de E. M. împotriva pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII B-N şi în consecinţă, s-a dispus anularea deciziei nr.5987/16 aprilie 2008 emisă de intimată şi anularea deciziei de debit nr.(...)/16 aprilie 2008. Intimata a fost obligată să plătească pensia stabilită prin Decizia nr.(...)/14 februarie 2007 în favoarea contestatorului, începând cu 16 aprilie 2008, la zi şi pentru viitor.

Intimata a fost obligată să plătească 400 lei cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:

Potrivit înscrierilor în cartea de muncă a reclamantei, acesta, a desfăşurat activitate de M. subteran şi maistru mecanic subteran, începând cu 6 iunie 1982, fiind încadrat la SC I. SA, cu excepţia unor perioade, lucrate în grupa a II-a de muncă.

Având în vedere consemnările din cartea de muncă, instanţa a constatat că, reclamantul a realizat un stagiu de 20 de ani, 2 luni şi 8 zile în condiţiile aferente grupei I-a de muncă, în proporţie de 100%, perioadă în care CAS a fost reţinut în procentul aferent.

Având în vedere dispoziţiile art.20 şi 43 alin.1 din Legea 19/2000, conform cărora asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare în condiţii speciale de muncă de minim 20 de ani au dreptul la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani, s-a admis cererea de pensionare formulată de contestator, pârâta Casa Judeţeană de Pensii B-N emiţând Decizia nr.(...)/9 noiembrie 2006, stabilind, pentru întreaga perioadă lucrată (grupa specială şi condiţii normale) o pensie de 851 lei.

Ulterior, prin Decizia 5987/16 aprilie 2008, pensia reclamantului a fost revizuită în temeiul Legii 19/2000, respingându-se cererea de pensionare întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele de vârstă, prev. de art.41 alin.1 din Legea 19/2000.

S-a emis apoi şi decizia de debit pentru recuperarea sumei de 17.964 lei, reprezentând pensie încasată pe nedrept (Decizia nr.(...)/16 aprilie 2008).

La baza deciziei de respingere a cererii de pensionare a stat împrejurarea că, SC I. SA B. – Sucursala C a revenit asupra acordării grupei speciale de muncă în ceea ce îl priveşte pe contestator pentru perioada lucrată după data de 1 aprilie 2001, astfel că reclamantul nu mai beneficiază de reducerea vârstei de pensionare aferente.

Instanţa a reţinut că, din datele referitoare la activitatea desfăşurată de reclamant, rezultă că perioada 6 iunie 1983 – 1 oct.2006 se încadrează în grupa superioară de muncă (în subteran), că la data pensionării reclamantul avea vârsta de 47 de ani şi 9 luni, deci mai mult decât vârsta minimă de pensionare prev. de art.43 din Legea 19/2000, prin urmare, revizuirea deciziei de pensionare în sensul respingerii cererii reclamantului apare a fi nelegală, sumele încasate cu titlu de pensie fiind legale şi nu se impune restituirea lor de către reclamant.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii B-N, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivele aflate la f.2-5 s-a arătat în esenţă că, hotărârea primei instanţe este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi instanţa a interpretat greşit obiectul dedus judecăţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

S-a arătat că, decizia de pensionare a reclamantului a fost emisă în temeiul actelor iniţial emise care îl îndreptăţeau la obţinerea pensiei, cu reducerea vârstei de pensionare, conform art.43 din Legea 19/2000.

Însă, prin actul nr.615/12 martie 2008 eliberat de către SC I. SA, aceasta a făcut precizări în legătură cu încadrarea locului de muncă şi a unităţii în dispoziţiile Legii 226/2006 care îl îndreptăţesc la o reducere a vârstei standard de pensionare de 15 ani astfel că, reclamantul nu se putea pensiona, pârâta fiind obligată a proceda la revizuirea dosarului de pensie al reclamantului şi a recupera sumele încasate pe nedrept.

S-a arătat de asemenea că, instanţa era datoare „a împrocesua” SC I. SA pentru a se stabili corect drepturile reclamantului.

Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la 9 noiembrie 2006, reclamantul E. M. a solicitat stabilirea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă, având în vedere perioada lucrată în condiţiile aferente grupei I,II şi normale de lucru.

La data formulării cererii, reclamantul (născut la 24 ian.1959) avea vârsta de 47 ani şi 9 luni.

Prin decizia nr.(...)/14 februarie 2007, Casa Judeţeană de Pensii B N a admis cererea de pensionare şi l-a pus în plată pe reclamant.

La baza emiterii deciziei de pensionare au stat actele vizând parcursul profesional al reclamantului şi alte acte referitoare la încadrarea în condiţii speciale a locului de muncă în care acesta a activat.

Decizia de pensionare a rămas definitivă, nefiind contestată conform art.87 din Legea 19/2000.

Prin Decizia 5987/16 aprilie 2008, Casa de pensii a revizuit dosarul reclamantului şi a reţinut că acesta nu avea dreptul să fie pensionat, întrucât, la data depuneri cererii nu avea vârsta standard de pensionare.

Este prevăzută de art.89 din Legea 19/2000, posibilitatea revizuirii drepturilor de pensie în cazul în care, se constată erori în stabilirea şi plata drepturilor de pensie, atrăgând după caz, răspunderea celor vinovaţi iar în art.187 din aceeaşi lege se prevede că sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiari, în baza deciziei care constituie titlu executoriu.

Pentru verificarea temeiniciei acestei decizii se impune aşadar a se verifica legalitatea emiterii deciziei de pensionare, privită prin prisma Legii 19/2000.

În conformitate cu dispoziţiile art.43 alin.1 din Legea 19/2000, asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit.a şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în aceste condiţii, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani.

Art.20 lit.a din Legea 19/2000 prevede unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul de muncă în luna respectivă.

Din cartea de muncă a reclamantului rezultă că acesta şi-a desfăşurat activitatea în subteran (în condiţii speciale) timp de 20 de zile, 2 luni şi 8 zile, perioadă necontestată, figurând ca atare atât în decizia de pensionare iniţială cât şi în cea de revizuire (f.26 şi respectiv 6).

Din actele aflate la f.27-30 rezultă că şantierele din cadrul SC I. SA – se asimilează întreprinderilor miniere, activitatea reclamantului desfăşurându-se în subteran, fiind consecutiv, M., maistru etc. în subteran (f.12 şi urm.).

Aceeaşi împrejurare rezultă din Adeverinţa nr.17/12 februarie 2007 emisă de I. SA – Sucursala B. C – Şantier D., în care se arată că reclamantul a lucrat în subteran în procent de 100%, în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, H.G. 267/1990, H.G. 313/25 martie 1990 şi art.20 lit.a din Legea 19/2000 (f.60).

Este adevărat că, prin Adeverinţa nr.615/12 martie 2008, aceeaşi întreprindere comunică alte date, dar acestea trebuie să fie interpretate prin prisma dispoziţiilor Legii 226/2006, invocate în adeverinţă, care impune „reîncadrarea” locurilor de muncă, începând cu data de 1 aprilie 2001 în anexele legii respective unitatea fiind menţionată la poziţia 40 din anexa 2.

Acest aspect însă, nu duce la concluzia avută în vedere de casa de pensii că dispoziţiile art.43 alin.1 din Legea 19/2000 şi-au pierdut aplicabilitatea, o dispoziţie de abrogare a acestui text nefiind cuprinsă în Legea 226/2006.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât art.43 alin.1 din Legea 19/2000 cuprinde dispoziţii mai avantajoase numai pentru o singură categorie de personal ce şi-a desfăşurat activitatea în condiţii speciale şi anume pe cei vizaţi de art.20 lit.a din aceeaşi lege, respectiv pe cei ce îşi desfăşoară activitatea în subteran, situaţie în care reclamantul s-a aflat mai mult de 20 de ani.

Acest stagiu îl îndreptăţeşte la stabilirea vârstei standard de pensionare la 45 de ani (şi nu la o reducere de 15 ani din vârsta standard de pensionare prevăzută de lege, în raport de anul naşterii – prev. de Legea 226/2006).

Or, aşa cum s-a arătat mai sus, la data pensionării, reclamantul avea peste 45 de ani, având drept la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, aşa cum a apreciat şi prima instanţă.

Faţă de considerentele de mai sus, se constată că sentinţa recurată este temeinică şi legală, iar criticile formulate nefiind întemeiate, recursul va fi respins.

Văzând şi dispoziţiile art.274 C.proc.civ.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII B-N împotriva sentinţei civile nr. 516/F din 29 sept. 2008 a T r i b u n a l u l u i B i s t r i ţ a N pronunţată în dosar nr(...), pe care o menţine.

Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului E. M. suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 9 E. 2008.

 

PREŞEDINTE JUDECĂTORI

(...) (...) (...) (...) (...) (...) S.

 

 

 

 

GREFIER

O. O.

 

 

Red.GP

Dact.T./2ex.

05.02.2009

Toate spetele


Sus ↑