Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L O R A D E A

- SECŢIA CIVILĂ MIXTĂ-

Complet II recurs

DECIZIA CIVILĂ NR. 389/R/2008

Şedinţa publică din 12 martie 2008

Preşedinte : (...) (...)– judecător

Judecător : (...) (...)

Judecător : (...) (...)

Grefier :(...) (...)

Pe rol, soluţionarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare B. N. , domiciliată în localitatea D. nr.135, judeţul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,(...), judeţul B împotriva sentinţei civile nr. 702/LM din 1 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r ; având ca obiect: recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă în reprezentarea recurenta , personal şi asistată de av.M. E. , în baza împuternicirii avocaţiale nr. 260 din 3 decembrie 2007, lipsă intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanţei că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 5 martie 2008 întâmpinare, după care:

Reprezentanta recurentei arată că a luat cunoştinţă despre conţinutul întâmpinării; depune la dosar practică judiciară şi concluzii scrise.

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentei solicită, în principal , casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare, în subsidiar, modificarea în întregime a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii, respectiv anularea deciziei nr. 25993 din 29 martie 2007 privind recalcularea pensiei în sistemul public, obligarea pârâtei la recalcularea corectă a pensiei prin împărţirea la 20 şi nu la 30 de ani, în conformitate cu prevederile HG nr. 1550/2004 şi OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 şi la plata diferenţei de pensie începând cu data de 1 decembrie 2005, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND.

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 702/LM din 1 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r s-a admis excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a intimatei CASA LOCALĂ DE PENSII B şi în consecinţă s-a respins contestaţia faţă de această intimată.

A fost respinsă formulată de contestatoarea B. N. .

Din considerentele sentinţei se reţine că în şedinţa publică din 27.09.2007 instanţa din oficiu invocă excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a intimatei Casa Locală de Pensii B.

Întrucât Casa Locala de Pensii B este o unitate fără personalitate juridica conform prevederilor Statutului C.N.P.A.S. instanţa va admite excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a acesteia şi va respinge contestaţia formulata împotriva acesteia.

Prin decizia nr. 25993/29.03.2007 a fost recalculată pensia contestatoarei,obţinându-se în urma acestei operaţiuni un punctaj de 0,70436 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000 . Conform aceluiaşi act, legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatoarea la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.

Având în vedere susţinerile contradictorii ale părţilor referitoare la legea aplicabilă, instanţa a apreciat că în speţă se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătoreşti este în esenţă acela de a aplica legea, adică aceea de a o interpreta şi a o adapta cazurilor particulare. În speţă , instanţa va identifica legea aplicabilă, ţinând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenţia reală a legiuitorului, precum şi de principiile generale ale dreptului.

Aşadar, instanţa a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.3 din H.G. 1550/2004 care prevede că : " Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977," ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatoarei ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârşire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate şi care nesocoteşte reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forţă superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv H.G. 1550/2004 amintit mai sus. S. de care facem vorbire se regăsesc în O.U.G. nr.4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 , care prevede în mod explicit "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere , pe de-o parte că O.U.G. nr.4/2005 este ulterioară H.G. 1550/2004 şi pe de altă parte,că ordonanţa aprobată prin Lege are o forţă juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferenţiate în funcţie de anul ieşirii la pensionare.

Aşa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenţia reală a legiuitorului. Astfel, din O.U.G. 4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieşirii la pensie. În aceste condiţii, aplicarea rigidă a H.G. 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii şi nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.

În lumina acestei interpretări, instanţa a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.

Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatoarei, instanţa a constat că soţul acesteia nu a desfăşurat activitate in condiţiile limitativ prevăzute de art. 20 si 43 din Legea nr.19/2000 , respectiv in zonă de expunere la radiaţii o perioada mai mare de 15 ani sau in subteran o perioada mai mare de 20 de ani ,ci doar o activitate de 18 ani 9 luni si 8 de zile ( perioada 09.03.1979-30.03.1988 - în subteran , iar perioadele 19.11.1955-01.07.1958, 13.07.1958-31.12.1958, 01.01.1959-03.03.1960 şi 13.09.1961-28.02.1967-în zona I de radiaţii) .

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea B. (...) solicitând admiterea recursului şi în principal casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, modificarea în întregime a sentinţei în sensul admiterii contestaţiei , cu cheltuieli de judecată .

În motivarea recursului arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică în primul rând pentru faptul că acţiunea sa a fost întemeiată pe prevederile HG nr. 1550/2004 şi OUG nr. 4/2005 aprobată prin legea nr. 78/2005, iar instanţa a motivat respingerea contestaţiei pe dispoziţiile art. 20 şi 43 din Legea nr. 19/2000, aşa încât se impune casarea cu trimitere întrucât consideră că obiectul cauzei , respectiv anularea deciziei pentru recalcularea pensiei cu stagiul corect de 20 de ani nu a fost analizat în conformitate cu Normele Tehnice în aplicarea HG 1550/2004 poziţia A 4.5.

Pe fondul cauzei consideră sentinţa ca nelegală şi netemeinică deoarece în conformitate cu adeverinţele de la dosar rezultă o vechime totală a antecesorului său de 18 ani, 9 luni şi 8 zile din care perioadele 19 noiembrie 1955- 1 iulie 1958, 13 iulie 1958-31 decembrie 1958, 1 ianuarie 1959- 3 martie 1961, 13 septembrie 1961- 28 februarie 1967 se încadrează în procent de 100% în zona I de radiaţii, grupa I de muncă subteran în baza HG nr. 407/1990, HG nr. 267/1990 şi HG nr. 1025/2003, iar perioadele 9 martie 1979- 30 martie 1988 se încadrează în procentul de 100% în grupa I de muncă( condiţii speciale în baza prevederilor HG nr. 2667/1990, HG nr. 102/2003).

Arată că în aceste condiţii potrivit art. A 4.5 din Normele tehnice în aplicarea prevederilor HG nr. 1550/2004- care prevăd că în situaţia pensiilor stabilite potrivit prevederilor HG nr. 267/1990 cât şi a celor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 57/1998 stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani pentru persoanele care au desfăşurat activitatea în locuri de muncă în subteran şi este evident că cererea de recalculare a pensiei formulată de reclamanta recurentă este întemeiată.

În drept invocă dispoziţiile art. 304 ind 1 cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata Casa Judeţeană de Pensii B a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că recurenta beneficiază de pensie de urmaş , la data decesului în 1988 soţul acesteia avea vârsta de 59 de ani şi nu îndeplinea condiţiile prevăzute de Legea nr. 3/1977 pentru pensie în raport cu vechimea în muncă, înscrierea contestatoarei la pensia de urmaş s-a făcut abia în anul 1991 când acesta a împlinit vârsta de 55 ani, după intrarea în vigoare a HG nr. 267/1990 în condiţiile impuse de art. 11 din acest act normativ.

Prin urmare consideră că înscrierea la pensie în baza HG nr. 267/1990 s-a făcut doar ca şi drept la pensie, însă stabilirea şi plata pensiei s-a realizat în baza art. 44 lit b din Legea nr. 3/1977, această lege stabilind stagiul complet de cotizare de 30 de ani, aşa încât recalcularea pensiei cu acest stagiu este corectă , antecesorul recurentei nedesfăşurând activitate de 20 de ani în subteran pentru a fi aplicabile dispoziţiile HG nr. 267/1990 şi art. 20 şi 43 din Legea nr. 19/2000.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 304 ind 1 cod procedură civilă , văzând şi actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Criticile aduse sentinţei sunt întemeiate deoarece în mod eronat a apreciat instanţa de fond că nu se impune recalcularea pensiei contestatoarei cu stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Din actele de la dosar, rezultă că contestatoarea B. (...) este beneficiara unei pensii de urmaş după soţul său B. O. pensie stabilită prin decizia nr. 25 993 din 23 aprilie 1991 în temeiul HG nr. 267/1990, art. 11 iar prin decizia cu acelaşi număr din 23 martie 2007 i-a fost recalculată pensia cu stagiul complet de cotizare de 30 de ani .

Din cuprinsul deciziei iniţiale de pensie rezultă că antecesorul contestatoarei B. O., decedat din cauza unei boli profesionale contactată la locul de muncă în subteran , a avut o vechime de 18 ani , 9 luni şi 8 zile în grupa I de muncă, subteran , iar din adeverinţa nr. 1553/2007 emisă de Compania Naţională a V.- Sucursala B Ş., rezultă că acesta a desfăşurat activitate peste 10 ani în grupa I de muncă subteran zona I de radiaţii şi aproape 9 ani în Grupa I de muncă subteran – condiţii speciale , în procent de 100%.

HG nr. 267/ 1990 în baza căreia a fost emisă decizia de pensie de urmaş , prevedea la art. 9 lit a posibilitatea pensionării pentru limită de vârstă la 20 de ani lucraţi în subteran , iar lit b al aceluiaşi text de lege prevedea posibilitatea pensionării la vârsta de 50 de ani pentru cei care au lucrat efectiv 15 ani în subteran.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 9 din HG nr. 267/1990- stagiul complet de cotizare pentru stabilirea pensiei pentru persoane care au lucrat în subteran era de 20 de ani indiferent de vârstă.

Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 privind recalcularea pensiilor stabilesc la art. 2 alin 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază.

Potrivit dispoziţiilor art. A 4.5 din Normele Tehnice de aplicare a prevederilor HG nr. 1550/2004 , în situaţia pensiilor stabilite potrivit prevederilor HG nr. 267/1990 cât şi a celor stabilite potrivit prevederilor Legii nr.57/1998 stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani pentru persoanele care au desfăşurat activitate în locuri de muncă în subteran.

Prin urmare,în raport de aceste dispoziţii legale este evident că reclamanta este îndreptăţită la recalcularea pensiei cu stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anul de 20 de ani.

Cum , prin decizia nr. 25993 din 29 martie 2007 emisă de intimată a fost recalculată pensia contestatoarei eronat cu stagiu de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani , cât era legal, contestaţia acesteia este întemeiată , astfel că se impunea admiterea contestaţiei, anularea deciziei contestate şi obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu stagiul complet de cotizare de 20 de ani, sens în care urmează a se emite o nouă decizie.

Faptul că contestatoarea nu avea condiţii de vârstă pentru pensia de urmaş la data decesului soţului este irelevant în condiţiile în care pensia de urmaş i-a fost stabilită în baza HG nr. 267/1990, obiectul prezentei cauze vizând recalcularea pensiei în baza HG nr. 550/2004.

Faţă de cele reţinute, instanţa va admite ca fondat recursul în temeiul art. 312 alin 1 raportat la art. 304 pct 9 cod procedură civilă şi va modifica în parte sentinţa în sensul că va admite contestaţia formulată conform celor reţinute mai sus, menţinând ca legală dispoziţia din sentinţă cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale a pârâtei casa Locală de Pensii B.

Fiind în culpă procesuală, intimata va fi obligată , în temeiul art. 274 cod procedură civilă să plătească recurentei suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare B. N. , domiciliată în localitatea D. nr.135, judeţul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,(...), judeţul B împotriva sentinţei civile nr. 702/LM din 1 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r pe care o modifică în parte în sensul că:

ADMITE contestaţia formulată de contestatoarea B. N. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii B şi în consecinţă :

DISPUNE anularea deciziei de pensie nr. 25993 din 29 martie 2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei şi

OBLIGĂ intimata să recalculeze pensia acesteia prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani la determinarea punctajului mediu anula sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei.

MENŢINE restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

OBLIGĂ partea intimată să plătească părţii recurente suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 12 martie 2008.

Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...) (...) în concediu medical

semnează

preşedintele instanţei

G H.

Red dcz M. H.

10.04 2008

jud fond D. D., C. T.

dact IC

2ex/11.04.2008