• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contencios administrativ si fiscal. Litigiu privind functionarii publici (Legea 188/1999). Recurs

Hotararea nr. 749/R/CA/2009 din data 2009-06-02
Pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

 

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

 

 

 

DECIZIA Nr. 749/R/CA/2009

Şedinţa publică de la 02 Iunie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...)

Judecător: (...) (...) (...)

Judecător: (...) G.

Grefier: F. N. M.

 

 

 

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de către pârâtul PRIMARUL COMUNEI N. - G. E. împotriva sentinţei civile nr. 161/CAF/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a, în contradictoriu cu intimat D. E. E., având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă intimata reclamantă D. E. E., personal, lipsind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că recursul este motivat şi recurentul solicită judecarea cauzei în lipsă.

Intimata reclamantă declară că nu mai are alte cereri. Depune la dosar întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa, în deliberare faţă de actele şi lucrările dosarului şi având în vedere şi cererea de judecare a cauzei în lipsă formulată de recurent conform art. 242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul intimatei reclamante.

Intimata reclamantă D. E. E., având cuvântul, solicită instanţei respingerea recursului conform motivelor aşa cum au fost expuse şi în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.

Instanţa, faţă de lucrările dosarului şi cele expuse de intimata reclamantă, lasă cauza în pronunţare.

 

CURTEA DE APEL

Asupra recursului în contencios de faţă,

 

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanţă sub nr. 5449/107/3.10.2008 reclamanta D. E. E., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei N. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

  • anularea Dispoziţiei nr. 420/5.09.2008 emisă de pârât prin care i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară „MUSTRARE T. „

Acţiunea a fost legal timbrată cu 4 lei taxa judiciară de timbru (fila 16 ) şi timbru judiciar de 0,3 lei (fila 16 verso ).

În motivare reclamanta a susţinut că Comisia de disciplină din cadrul Primăriei N. nu putea fi sesizată cu referatul întocmit de dl. E. D. la data de 9.07.2008 deoarece acea comisie a fost constituită doar la data de 2.09.2008, că dispoziţia atacată este nulă întrucât nu s-a dispus audierea acesteia de către comisia de disciplină.

În ceea ce priveşte fapta imputată, respectiv aceea de a lăsa la domiciliul dnei. secretare registrele de stare civilă, reclamanta susţine că a fost săvârşită fără vinovăţie şi fără rea credinţă iar prin aceasta nu s-a încălcat secretul profesional sau confidenţialitatea actelor oficiale de stare civilă întrucât secretarul comunei are acces la aceste documente.

Acţiunea nu a fost motivată în drept.

Prin sentinţa civil nr. 161/CAF/2009 s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta D. E. E. domiciliată în comuna N., nr. 4., jud. A, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei N., jud. A şi în consecinţă:

S-a anulat Dispoziţia nr. 420/5.09.2008 prin care s-a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantei cu „MUSTRARE T.”.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut şi motivat că aşa cum rezultă din fişa postului depusă în copie la dosar (fila 38) reclamanta este funcţionar public în cadrul Primăriei Comunei N., ocupând funcţia publică de consilier I debutant, pe postul de agent de dezvoltare rurală-locală, având totodată atribuţii de ofiţer de stare civilă.

Prin Dispoziţia nr. 420/05.09.2008 emisă de Primarul Comunei N., reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu sancţiunea „MUSTRARE T.”, reţinându-se că având în vedere Referatul întocmit de dl. E. D. nr. 3592/09.07.2008, se face vinovată de nerespectarea îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţine şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege.

Conform disp art. 78 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 : sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii.

Contrar acestui text de lege, pârâtul a procedat la sancţionarea disciplinară a reclamantei pe baza propunerii făcute de viceprimar prin referatul întocmit la data de 8.08.2008 fără a dispune efectuarea cercetării prealabile cu privire la faptele imputate şi fără audierea funcţionarului public.

În ceea ce priveşte disp. art. 78 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 în conformitate cu care: sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. 3 lit. a) se poate aplica direct de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, acestea nu sunt de natură să îl exoonereze pe pârât de obligaţia îndeplinirii procedurii cercetării prelabile întrucât ele nu pot fi privite separat de prevederea de la alin. 3, trebuind interpretate în sensul că în acest caz, procedura prealabilă se efectuază de însuşi organul care aplică sancţiunea diciplinară şi nu în sensul că nu este necesară efectuarea acesteia.

În conformitate cu disp. art. 50 alin. 3 lit. a) din H.G. nr. 1344/2007 : sub sancţiunea nulităţii absolute, actul administrativ de sancţionare va cuprinde în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.

În dispoziţia prin care i-a fost aplicată reclamantei sancţiunea diciplinară nu a fost descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, menţionându-se doar la modul general “nerespectarea îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţine şi a normelor de conduită profesională şi viciă părevăzute de lege”.

În ceea ce priveşte trimiterea la referatul nr. 3592/09.07.2008 întocmit de dl veciprimar, nu este suficientă pentru a se considera descrisă fapta, deoarece organul care aplică sancţiunea trebuie să facă propria constatare cu privire la aspectele sesizate, iar actul de sancţionare trebuie să cuprindă descrierea faptei considerată de acesta ca fiind abatere disciplinară.

Conform disp art. 77 alin. 2 lit. k) din Legea nr. 188/1999 constituie abateri disciplinare: alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici.

Dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 188/1999 reglementează principiul legalităţii în materia sancţionării disciplinare a funcţionarilor publici, ceea ce înseamnă că un funcţionar public nu poate fi sancţionat disciplinar decât pentru săvârşirea unor fapte prevăzute de lege ca fiind abateri disciplinare.

Deşi a reţinut incidenţa disp. art. 77 alin. 2 lit. k) din această lege, pârâtul nu a precizat în actul de sancţionare, care anume sunt acele fapte săvârşite de reclamantă de natură să atragă sancţionarea disciplinară a acesteia şi nici actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici, care le prevăd ca atare.

Legea nr. 188/1999 este legea generală în materie, astfel că simpla referire la disp. art. 77 alin. 2 lit. k) din cuprinsul acestui act normativ nu este suficientă pentru a considera descrisă fapta şi corect făcută încadrarea juridică a faptei reţinute ca abatere disciplinară.

Instanţa de judecată nu se poate substitui organului competent să aplice sancţiunea disciplinară, aceasta având doar atributul de a verifica legalitatea şi temeinicia actului administrativ prin care a fost aplicată sancţiunea.

De asemenea, instanţa nu are competenţa de a face ea însăşi încadrarea juridică a faptei care constituie abatere disciplinară, acesta fiind atributul exclusiv al organului sancţionator.

Atâta timp cât fapta care, în opinia organului sancţionator constituie abatere disciplinară, nu a fost descrisă în dispoziţia prin care a fost aplicată sancţiunea şi nici nu s-a menţionat textul de lege care o incriminează ca atare, instanţa se află practic în imposibilitatea de a veridica legalitatea şi temeinicia sancţiunii aplicate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Primarul Comunei N., solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii şi a menţinerii ca legală şi temeinică a Dispoziţiei Primarului nr. 420/2008.

În expunerea motivelor de recurs se reţine că în mod greşit instanţa de fond a menţinut anulat dispoziţia atacată şi nu a avut în vedere că reclamanta a mai săvârşit şi alte abateri la locul de muncă.

Recursul nu este motivat în drept.

Cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate sub aspectul criticilor formulate cât şi din oficiu, Curtea constată că recursul pârâtului este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 50 alin 3 din HG nr. 1344/2007: „sub sancţiunea nulităţii absolute, actul administrativ de sancţionare va cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:

  1. descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

  2. temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;

  3. motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decât cea propusă de Comisia de Disciplină, în situaţia prevăzută de alin 2;

  4. termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;

  5. instanţa competentă la care poate fi contestat actului administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.

Raportat la aceste dispoziţii imperative, se constată că în dispoziţia nr. 420/2008, care constituie actul administrativ de sancţionare, nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi nici instanţa competentă să soluţioneze litigiul, menţionându-se doar că este instanţa de contencios administrativ, fără a se preciza în concret care este aceasta.

În dispoziţie se menţionează prevederile art. 77 alin 2 lit. K, art. 77 ali9n 3 lit. a din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Faţă de considerentele reţinute mai sus, prima instanţă în mod corect a reţinut că decizia emisă de primar este lovită de nulitate absolută, astfel că justificat a fost anulată de către aceasta.

Prin urmare, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de faţă.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

 

Pentru aceste motive,

 

În numele legii

D E C I D E

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei N. împotriva sentinţei civile nr. 161/CAF/10.02.2009 pronunţată de

(continuare decizia 749/2009 din dosar nr(...))

 

T r i b u n a l u l A l b a – Secţia Comercială şi Contencios Administrativ în dosar nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 Iunie 2009

 

Preşedinte,

(...) (...) (CO)

Semn. Vicepreşedinte

B. M.

Judecător,

(...) (...) (...) (CO)

semn. Vicepreşedinte

B. M.

Judecător,

(...) G.

 

Grefier,

F. N. M.

 

 

 

 

 

Red. Ş.F.

Tehnored. E.L./2 ex/31.07.2009

Jud. fond: G.C. N.

Toate spetele


Sus ↑