Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A OPERATOR 2928

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 3300

Şedinţa publică din 12 noiembrie 2008

Curtea constituită din :

PREŞEDINTE : (...) (...) JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : DR.(...) (...)

GREFIER : (...) (...)

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâtul COLEGIUL ECONOMIC A împotriva sentinţei civile nr.389 din 10 iulie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta intimată E. E., contestaţie la decizia de sancţionare.

La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâtul recurent Colegiul Economic A, avocat E. E., lipsă fiind reclamanta intimată E. E..

Procedura de citare legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care s-a comunicat reprezentantului pârâtului recurent un exemplar de pe întâmpinarea depusă de reclamanta intimată şi, nefiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat se constată cauza în stare de judecată şi se acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reprezentantul recurentului a solicitat, în principal, admiterea recursului potrivit motivelor arătate în scris, modificarea hotărârii în sensul respingerii contestaţiei, iar în subsidiar, în cazul în care se reţin motivele de nulitate a deciziei de sancţionare, solicită admiterea lui, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că în mod greşit a apreciat prima instanţă că nu au fost respectate dispoziţiile art.268 alin.2 lit.a şi f din Codul muncii, în sensul că decizia de sancţionare nu cuprinde descrierea faptei săvârşite şi indicarea instanţei competente, câtă vreme, în realitate, aceste dispoziţii au fost respectate, făcându-se trimitere la documentele prin care s-a probat săvârşirea faptei şi temeiul încadrării sale ca abatere disciplinară şi totodată, a fost indicat termenul, calea de atac şi instanţele competente.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată :

Prin sentinţa civilă nr. 389 din 10 iulie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...) s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea E. E. împotriva intimatului Colegiul Economic A, s-a constatat nulă decizia nr. 22/9.04.2008, privind sancţionarea disciplinară a contestatoarei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că decizia contestată nu cuprinde elementele prevăzute de art.268 alin.2 lit.a şi f Codul muncii şi anume, fapta nu este descrisă în materialitatea sa ci doar încadrată ca abatere disciplinară şi nu este precizată perioada pentru care se pune în executare sancţiunea reţinerilor din salariu.

Apărările intimatei au fost apreciate ca nefondate întrucât arătarea conţinutului raportului Comisiei de cercetare în cuprinsul deciziei nu echivalează cu descrierea faptei. Înscrisurile indicate în decizie ca şi suport pentru aplicarea sancţiunii nu sunt de natură a evita nulitatea deciziei, textul art.268 Codul muncii arătând imperativ că în decizie trebuie descrisă fapta şi arătată instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Împotriva hotărârii, a declarat recurs pârâtul Colegiul Economic A, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii contestaţiei.

În motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la dispoziţiile art.116 lit.c din Legea nr. 128/1997, hotărârea este criticată sub aspectul nelegalităţii pentru următoarele :

Instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art.268 alin.1 pct.f din Codul muncii, fără a avea în vedere că nu există omisiuni în decizia contestată care să atragă nulitatea absolută, întrucât în conţinutul deciziei s-a arătat fapta săvârşită de reclamantă şi s-a făcut trimitere la documentele prin care s-a probat săvârşirea faptei şi temeiul încadrării sale ca abatere disciplinară.

Referitor la calea de atac şi adresarea către instanţele competente fără a le nominaliza, se arată că prevederile art.268 pct.f Codul muncii, trebuie coroborate cu prevederile art.268 alin.5 Codul muncii şi art.291 Codul muncii, care fac trimitere la dispoziţiile din Codul procedură civilă în materia competenţei materiale a instanţelor de judecată.

În concluzie, se arată că lipsa menţiunilor din decizia de sancţionare disciplinară constituie motiv de nulitate absolută dar nu şi formularea acestora care poate fi interpretată formal, astfel cum a procedat greşit instanţa de fond.

Prin întâmpinare, intimata s-a opus admiterii recursului, arătând că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, iar susţinerile recurentului privind omisiunile s-au motivele care atrag nulitatea absolută a deciziei nu sunt fondate.

Intimata a invocat excepţia tardivităţii emiterii deciziei de sancţionare disciplinară, apreciind-o ca o „ deficienţă” a emiterii deciziei, care a fost dovedită în cauză.

Examinând motivele de recurs prin prisma dispoziţiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la dispoziţiile art.304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Decizia nr. 22/9.08.2008 emisă de Directorul Colegiului Economic A, stabileşte o sancţiune disciplinară în sarcina contestatoarei E. E. pentru o faptă apreciată ca abatere disciplinară, menţionându-se în preambulul deciziei că în perioada 12-13 decembrie 2007, contestatoarea a utilizat materiale didactice fără respectarea normelor de securitate şi igienă, punând în pericol sănătatea elevilor.

În dispozitivul deciziei de sancţionare disciplinară a fost menţionat termenul de 30 de zile pentru contestarea deciziei la instanţele judecătoreşti competente, fără indicarea instanţei competente în soluţionarea contestaţiei.

Menţiunea privind instanţa competentă, fără indicarea în concret a acesteia, nu reprezintă un motiv de nulitate absolută, în sensul prevederilor art.268 lit.f Codul muncii, întrucât instanţa competentă şi termenul de introducere a contestaţiei sunt prevăzute de lege şi au efect în virtutea dispoziţiilor legale în materie, fără a fi necesară menţiunea în concret a acestor dispoziţii care stabilesc calea de atac, termenul şi competenţa instanţelor judecătoreşti.

Cu referire la descrierea faptei care a stat la baza aplicării sancţiunii disciplinare se constată că, aceasta a fost inserată în decizia contestată şi au fost menţionate dispoziţiile legale care stabilesc încadrarea faptei săvârşite de către contestatoare ca abatere disciplinară.

Reţinând cele de mai sus, se constată că dispoziţiile art.268 alin.2 lit.a şi f Codul muncii au fost respectate în emiterea deciziei de sancţionare disciplinară, acest act juridic fiind valabil încheiat din perspectiva celor de mai sus, însă, se constată nulitatea deciziei de sancţionare disciplinară prin prisma dispoziţiilor art.114 din Legea nr. 128/1997, în sensul că emiterea deciziei s-a realizat cu nerespectarea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut de lege în aplicarea sancţiunii de la data săvârşirii faptei.

Astfel, fapta s-a săvârşit în perioada 12-13 decembrie 2007, iar aplicarea sancţiunii a avut loc la data de 9.04.2008.

În considerarea celor de mai sus, urmează a se respinge recursul în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul recurent COLEGIUL ECONOMIC A împotriva sentinţei civile nr.389 din 10 iulie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta intimată E. E..

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 12 noiembrie 2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) DR.(...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red.A.S./18.12.2008

Thred.M.L./18.12.2008

Ex.2

Prima inst. – J. G. – B. D. - Trib. A