Cabinet avocat Dreptul muncii

- anulare act administrativ -

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV

ŞI FISCAL

S E N T I N Ţ A NR. 26

Şedinţa publică din 6 februarie 2009

Preşedinte (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, pronunţarea asupra acţiunii în contencios având ca obiect „anulare act administrativ”, formulată de reclamantul E. N., cu domiciliul ales la Direcţia Agricolă B, cu sediul în municipiul B, Calea Naţională nr.81, judeţul B, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale B, cu sediul în sector 3,(...) şi Comisiei de Disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale B, prin preşedintele acesteia – M. M. şi membrii săi E. J., K. M., E. D. şi H. P. .

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din 30 ianuarie 2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea şedinţei de judecată de la acea dată, redactată separat şi care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunţarea s-a amânat pentru astăzi 6 februarie 2009.

După deliberare,

C U R T E A,

Asupra acţiunii de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată la data de 4 iulie 2007, reclamantul E. N. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Comisia de Disciplină din cadrul acestui minister - prin preşedinte - a solicitat anularea Ordinului nr. 218 din 25 mai 2007 prin care a fost sancţionat disciplinar cu reducerea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 2 luni; radierea din cazierul său ca funcţionar public a acestei sancţiuni şi obligarea pârâţilor la plata de daune morale şi materiale în sumă de 100 lei.

Totodată, reclamantul a solicitat şi suspendarea executării acestui ordin până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Prin sentinţa nr. 202 din 3 decembrie 2007, Curtea de A p e l S u c e a v a - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia invocată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a respins - ca inadmisibilă - acţiunea reclamantului, reţinând neîndeplinirea disp. art. 7(1) din Legea 554/2004.

Prin decizia 2162 din 28 mai 2008, ICCJ- secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul reclamantului, a casat sentinţa Curţii de A p e l S u c e a v a şi a trimis cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând în motivare, că pentru situaţia în care se află reclamantul prin art. 80 din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici s-a instituit o procedură specială care exclude obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de legea contenciosului administrativ.

Curtea, reinvestită cu soluţionarea acţiunii reţine următoarele:

Prin Ordinul nr. 218 din 25 mai 2007, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantului cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 2 luni pentru săvârşirea următoarelor abateri:

• Nerespectarea de către reclamant a prevederilor Deciziei nr. 566/2006 a Curţii de A p e l S u c e a v a privind încadrarea domnului T. G în funcţia publică de execuţie de consilier I superior 1 într-unul din compartimentele de dezvoltare rurală la sediul DADR B, precum şi plata sumei de 1400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea consideră ca fiind nefondată apărarea reclamantului ce vizează incidenţa disp. art. 24(4) şi art. 27(2) din Hotărârea Guvernului 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 405 Cod pr. civilă - „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani - dacă legea nu prevede altfel”, termen de prescripţie care începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cerere executarea silită.

În speţă, Decizia nr. 566/19 octombrie 2006 a Curţii de A p e l S u c e a v a - aptă de a fi pusă în executare - putea fi pusă în executare în mod benevol de DADR B - al cărei conducător era reclamantul, sau silit, în termenul general de prescripţie de 3 ani, calculat de la data rămânerii irevocabile a deciziei - respectiv 19 octombrie 2006.

În speţă, sesizarea comisiei de disciplină s-a făcut de către T. G - persoană care se consideră vătămată prin fapta reclamantului - funcţionar public ( art. 24 alin. 1 lit. c din HG 1210/2003) iar potrivit alin. 4 al art. 24 din H.G., această sesizare se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoarele de la data luării la cunoştinţă de către persoana vătămată, dar nu mai târziu de două luni de la data săvârşirii faptei care instituie abatere disciplinară.

În vederea punerii în executare a deciziei Curţii de A p e l S u c e a v a, înlăuntrul termenului general de prescripţie al executării, T. G a întreprins mai multe demersuri, respectiv a solicitat prin cerere directă reîncadrarea sa pe postul avut anterior ( cererea nr. 6124 din 4 decembrie 2006- f. 38 dosar fond) cât şi emiterea unei somaţii de către Biroul Executorului Judecătoresc N. E. – B, demersuri la care reclamantul - în calitatea sa de conducător al DADR B - şi-a exprimat public şi fără echivoc poziţia prin adresa nr. 646 din 19 februarie 2007 ( f. 29 dosar fond) – în sensul imposibilităţii ( justificate sau nu) de a pune în executare această hotărâre judecătorească date fiind modificările survenite în organigrama instituţiei. În raport de datele menţionate mai sus, sesizarea comisiei de disciplină la data de 25 februarie 2007 de către persoana pretins vătămată s-a făcut înlăuntrul termenelor procedurale stipulate, ceea ce nu putea fi aplicată sancţiunea clasării sesizării ( art. 27 alin. 2 din H.G.) invocată de reclamant.

Cu privire fondul cauzei, Curtea reţine următoarele:

Din lecturarea considerentelor Deciziei nr. 566 din 19 octombrie 2006 a Curţii de A p e l S u c e a v a, rezultă că, instanţa a calificat drept abuzivă măsura reclamantului din prezenta cauză care - deşi a procedat „ corect la eliberarea din funcţia publică a lui T. G, întrucât a fost reorganizată activitatea direcţiei în compartimente şi postul de şef serviciu a fost redus”, a procedat abuziv prin mutarea aceleaşi persoane la Centrul Agricol C deşi existau posturi la compartimentele în discuţie şi nu erau ocupate.

La data pronunţării deciziei Curţii de A p e l S u c e a v a - 19 octombrie 2006- era în vigoare Ordinul nr. 305/19 mai 2006 al Ministerului Agriculturii , Pădurilor şi Dezvoltării Rurale care stabileşte Organigrama DADR B ( f. 43, 44) şi din care rezultă reorganizarea activităţii acestei instituţii în sensul reorganizării celor trei compartimente active anterior ( compartimentul dezvoltare rurală/ compartimentul verificare eligibilitate proiecte criterii proiecte SAPARD/ verificarea eligibilităţii cererii plată program SAPARD) în 2 compartimente: Compartiment promovare, informare şi raportare şi Compartimentul M. şi alte programe.

Motivat de această reorganizare – existentă la data începerii termenului de punere în executare a deciziei Curţii de A p e l S u c e a v a, T. G adresează cerere scrisă conducătorului instituţiei prin care solicită - în executarea acestei decizii - încadrarea în compartimentul M. şi alte programe - cu păstrarea atribuţiilor şi a drepturilor salariale avute anterior – (f. 33), solicitare acceptată de reclamant şi transpusă prin emiterea deciziei 18/5 aprilie 2007 ( f. 34).

Din perspectiva celor reţinute mai sus, Curtea constată temeinicia susţinerilor reclamantului cu privire la faptul că abaterea disciplinară descrisă mai sus şi imputată reclamantului nu este dată.

• Schimbarea din calitatea de membru al Comisiei de disciplină a domnului T. G fără respectarea prevederilor legale.

Cu privire la această faptă, sunt incidente dispoziţiile HG 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, după cum urmează:

Secţiunea I din actul normativ citat, reglementează „constituirea şi componenţa comisiilor de disciplină” din cadrul autorităţii publice.

Astfel, în acest context, rolul conducătorului autorităţii este limitat la: desemnarea a 2 membrii titulari ai comisiei de disciplină ( art. 5 alin. 1 lit. a) precum şi la desemnarea preşedintelui acestei comisii şi a supleantului acestuia – în urma consultării cu organizaţia sindicală reprezentativă ( art. 6 alin.1).

După data la care comisia de disciplină a fost legal constituită, pe durata mandatului preşedintelui şi a membrilor săi, lege nu acordă competenţe conducătorului autorităţii, nici în privinţa situaţiilor de suspendare, de înlocuire a membrilor sau de încetare a mandatului înainte de termen ( 3 ani).

În speţă, din verificarea procesului verbal încheiat la data de 24 august 2005 ( f. 13), rezultă că pe ordinea de zi a şedinţei ce a avut loc la acea dată şi la care au participat: „ directorul executiv, directorii executivi adjuncţi şi specialişti de la centrele agricole” este trecut la pct. 4 – Completarea comisiei de disciplină cu noi membrii precum şi stabilirea funcţiilor în cadrul acestei comisii – ( această măsură fiind luată înlăuntrul mandatului).

Înscrisurile existente la dosar evidenţiază că d-nul T. G - a fost desemnat ca membru în cadrul comisiei - de către organizaţia sindicală, organizaţie care a înţeles să-i retragă această calitate în cadrul şedinţei din 24 august 2005, astfel încât, în cauză nu s-a făcut dovada contribuţiei reclamantului, sau al emiterii vreunui act din partea acestuia care să fi condus sau contribuit la înlocuirea abuzivă a persoanei nominalizate mai sus - din comisia de disciplină.

În atare situaţie, cum nu s-a făcut dovada săvârşirii acestei fapte, apărările formulate de reclamant - sub acest aspect - apar ca neîntemeiate.

Va fi respinsă – însă - ca nefondată, excepţia reclamantului privind incidenţa art. 24 (4) şi art. 27(2) din HG 1210/2003.

• Neîntocmirea unui raport de evaluare a d-lui T. G potrivit sentinţei 613/2006 a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i prin care s-a dispus anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale acestuia pentru perioada 1 decembrie 2004- 1 decembrie 2005.

Potrivit sentinţei 613 din 4 decembrie 2006, T r i b u n a l u l B o t o ş a n i - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a dispus anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale reclamantului pentru perioada 1 decembrie 2004- 1 decembrie 2005 şi a dispus obligarea instituţiei a cărei conducător era reclamantul să întocmească un nou raport ( f. 48 dosar).

Curtea respinge ca nefondate apărările reclamantului cu privire la incidenţa excepţiei ce vizează aplicarea art. 24(4) şi art. 27(2) din HG 1210/2003 argumentat de caracterul continuu al faptei ( a nu întocmii un act ce cade în atribuţiile de serviciu legal stabilite).

Pe fondul apărărilor formulate cu referire la această faptă, Curtea apreciază ca fiind întemeiate apărările intimatei, în sensul că, obligaţia de reevaluare profesională a funcţionarului public se impunea a fi făcută de reclamant chiar şi în situaţia în care se afla în concediu legal de odihnă, cu atât mai mult, cu cât, cel ce trebuia evaluat nu a lipsit de la locul de muncă întreaga perioadă de la data pronunţării sentinţei şi când putea fi supus interviului.

În contextul argumentaţiei expuse mai sus, Curtea constată că aplicarea sancţiunii dispusă prin actul administrativ contestat este mult prea severă faţă de ultima faptă probată a fi fost săvârşită de reclamant, şi cum instanţa judecătorească nu are competenţa de a aprecia şi stabili noua sancţiune, va admite acţiunea şi va anula ordinul în litigiu.

Curtea va respinge ca fiind rămasă fără obiect solicitarea reclamantului privind suspendarea executării ordinului, dată fiind punerea lui în executare – aspect confirmat şi de reclamant - ( a se vedea încheierea de la termenul din 21 noiembrie 2008 – f. 24).

Curtea va respinge - ca nefondată – şi solicitarea reclamantului privind acordarea de daune morale, dat fiind faptul că acesta nu a probat pretinsul „ prejudiciu de imagine” suferit prin emiterea ordinului contestat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T A R AŞ T E ,

Admite în parte contestaţia formulată de reclamantul E. N., cu domiciliul ales la Direcţia Agricolă B, cu sediul în municipiul B, Calea Naţională nr.81, judeţul B, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale B, cu sediul în sector 3,(...) şi Comisiei de Disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale B, prin preşedintele acesteia – M. M. şi membrii săi E. J., K. M., E. D. şi H. P. .

Anulează Ordinul N. nr. 218/2007.

Respinge - ca fiind rămasă fără obiect - solicitarea privind suspendarea executării actului administrativ contestat.

Respinge - ca nefondată - cererea privind acordarea de daune morale.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 6 februarie 2009.

Preşedinte, Grefier,

Red. A.D.

Tehnored. D.S.

Ex.5/23.03.2009.