Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1130

Şedinţa publică de la 27 Mai 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

x.x.x

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta INSTITUŢIA PREFECTULUI-JUD.O împotriva sentinţei nr.199 din 12 martie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t, în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit recurenta reclamantă INSTITUŢIA PREFECTULUI-JUD.O şi intimatul pârât CONSILIUL LOCAL E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 CPC şi că este scutit de taxa de timbru.

S-a referit că intimatul pârât a depus întâmpinare şi că se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 pct.2 CPC, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluţionare, instanţa a trecut la deliberări.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa nr.199 din 12 martie 2008, T r i b u n a l u l O l t a respins acţiunea reclamantei Instituţia Prefectului Judeţului O formulată în contradictoriu cu Consiliul Local E. şi a obligat reclamanta la 800 lei RON cheltuieli de judecată către pârât.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin HCL 32/19.11.2007 emisă de Consiliul Local E., a fost aprobat acordul/contractul colectiv de muncă al personalului încadrat în aparatul de specialitate al Primarului comunei E., ce se referă atât la funcţionarii publici cât şi la personalul contractual.

S-a constatat că la încheierea acestuia au fost avute în vedere atât dispoziţiile Legii nr. 188/1999 R privind statutul funcţionarilor publici cât şi Codul muncii aprobat prin legea nr. 53/2003.

Potrivit art. 26 şi 27 din Legea nr. 130/1996 R, ce se referă la contractul colectiv de muncă, acest contract a fost înregistrat la E. O recunoscându-se de instituţia abilitată , legalitatea acordului.

S-a mai reţinut că prin art. 31 din Legea nr. 188/1999 se prevede posibilitatea pentru funcţionarii publici de a beneficia de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii, iar conform art. 72 din aceiaşi lege, această categorie profesională poate încheia anual acorduri cu sindicatele reprezentative care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă precum şi sănătatea şi securitatea în muncă.

Primele şi alte drepturi salariale sunt reglementate atât în legile specifice de salarizare ale funcţionarilor publici , aşa cum este OG nr. 6/2007, cât şi ale OUG Nr. 123/2003 privind salariile ce se acordă personalului din sectorul bugetar.

Dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 53/2003 menţionează că salariul se constituie din salariul de bază , indemnizaţii, sporuri , precum şi alte adaosuri.

Având în vedere aceste legi, s-a constatat că se dă posibilitatea angajatorului, care are calitate de ordonator de credite, în limite legale, să acorde tuturor categoriilor de salariaţi ai autorităţii publice anumite premii şi stimulente.

In consecinţă, s-a constatat că nu este întemeiată susţinerea reclamantei că, prin acest acord/contract au fost stabilite o serie de drepturi de natură salarială în favoarea funcţionarilor publici din cadrul instituţiei, într-un cuantum diferit faţă de dispoziţiile legale enunţate, atâta timp cât dispoziţiile art. 72 din legea nr. 188/1999 R, prevede posibilitatea încheierii de acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici şi în care sunt menţionate măsurile referitoare la constituirea şi folosirea de fonduri.

Pe de altă parte, aşa cum s-a menţionat, contractul încheiat se referă şi la personalul contractual al autorităţii publice , nu numai la funcţionarii publici , situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Toate aceste dispoziţii legale invocate, prevăd posibilitatea acordării unor drepturi băneşti , reglementate de norme legale , astfel că, nu se poate susţine că măsurile salariale sau alte drepturi menţionate în acord, au fost prevăzute adăugând la lege.

Prin urmare, în acordul / contract s-a prevăzut posibilitatea acordării de stimulente, premii în limitele menţionate în dispoziţiile legale în vigoare, modul de constituire din fiecare sursă şi condiţiile de utilizare a acestui fond , fiind stabilite prin hotărâre de guvern cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.

La acestea se adaugă dispoziţiile art. 1 din legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă prin care se permite să se stabilească prin negociere cauzele privind condiţiile de muncă, salarizare, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturi de muncă, lege aplicabilă şi instituţiilor bugetare, respectiv autorităţi publice, în înţelegere cu funcţionarii publici prin sindicatele reprezentative.

Această înţelegere dintre părţi denumită acord/ contract colectiv de muncă, a fost încheiată cu respectarea actelor normative menţionate , astfel că , susţinerile reclamantei din acţiune referitoare la nelegalitatea actului s-a reţinut că sunt neîntemeiate.

Împotriva sentinţei T r i b u n a l u l u i O l t s-a declarat recurs de către reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului O.

S-a arătat că la adoptarea soluţiei de către prima instanţă s-au nesocotit prevederile art.4 din Legea 188/1999, art.12 din Legea 130/1999, precum şi art.72 din Legea 188/1999 R.

S-a detaliat, arătându-se că în acordul semnat au fost prevăzute drepturi de natură salarială, precum gratuităţi la eliberarea de acte de către autoritatea unde funcţionează, drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii, sporul de solicitare neuropsihică, acoperirea unei părţi din cheltuielile de hrană, etc, drepturi care exced prevederilor legale, respectiv OG 6/2007 şi OUG 99/2000.

Examinând recursul, Curtea îl găseşte fondat.

Prin HCL 32/19.11.2007, Consiliul Local E. a aprobat acordul/contractul colectiv de muncă al personalului încadrat în aparatul de specialitate al Primarului com. E., ce se referăatât la funcţionarii publici cât şi la personalul contractual.

Instanţa a fost sesizată cu analiza legalităţii HCL nr.32 /2007.

Pentru aceasta, este necesar a se examina acordul/contractul colectiv de muncă, care a format obiectul aprobării prin hotărârea consiliului local, precum şi prevederile legale aplicabile în materia încheierii acordului sau contractului colectiv de muncă.

În continuare, Curtea va expune prevederile legale aplicabile în domeniul supus analizei.

Regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, denumite şi raportul de serviciu, sunt reglementate prin Legea 188/1999 care constituie cadrul general privind statutul funcţionarilor publici.

In cuprinsul Legii 188/1999 R, articolul 72 reglementează posibilitatea încheierii acordurilor colective.

Astfel, textul precizează că autorităţile publice pot încheia, anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii acestora, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţiri condiţiilor la locul de muncă; sănătatea şi securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecţionarea profesională, măsuri, altele decât cele prevăzute în lege, privind protecţia celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale.

Din observarea textului, se constată că acordurile colective pot să cuprindă numai măsuri de natura celor de mai sus.

În ceea ce priveşte salarizarea funcţionarilor publici, prin art.31 din Legea 188/1999 R se prevede expres modul de compunere al salariului funcţionarului public.

Acelaşi text dispune că primele şi alte drepturi salariale se acordă funcţionarilor publici, numai în condiţiile legii, iar salarizarea funcţionarilor publici se face conform cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, pentru funcţionarii publici.

De asemenea, prin OG nr.6/2007, au fost reglementate drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici.

Din expunerea textelor enunţate, respectiv art.31 coroborat cu prevederile OG 6/2007, rezultă că în România salarizarea funcţionarilor publici este guvernată de principiul legalităţii, şi nu al consensualismului.

Analiza acordului/contractului colectiv de muncă, aprobat prin HCL 32/2007 demonstrează că în afara unor elemente care ţin de organizarea internă a activităţii, acest acord conţine şi elemente de reglementare pe cale convenţională, precum salarii, sporuri, etc.

Acestea nu pot să formeze obiectul convenţiei părţilor, deoarece în materia salarizării se aplică exclusiv normele din legile care reglementează domeniul respectiv.

De asemenea, se poate observa că în cuprinsul acordului, în capitolul precum „Sănătatea şi securitatea în muncă” sunt prevăzute drepturi de natură salarială, precum acoperirea unor cheltuieli de hrană, spor de solicitare neuropsihică.

Precizăm că astfel de drepturi nu se circumscriu noţiunii de sănătate şi securitate în muncă, aspectul respectiv privind luarea de către părţile contractante a unor măsuri de a asigura condiţii care să protejeze sănătatea angajaţilor şi să asigure securitatea în muncă.

În materia perfecţionării profesionale, acordurile trebuie să fie în strictă concordanţă cu prevederile art.51 din Legea 188/1999 R, ori în cazul analizat în prezent se constată derogări evidente de la prevederile textului enunţat.

Cele arătate mai sus se constituie în exemple de încălcare a prevederilor legale în materia dreptului autorităţilor publice de a încheia acorduri cu sindicatele sau reprezentanţii funcţionarilor publici.

În ceea ce priveşte componenta referitoare la contractul colectiv de muncă. Curtea reţine că autorităţile publice pot să încheie contracte colective de muncă cu personalul contractual, însă , şa cum se arată în art.12 din legea 130/1996, invocat atât în acţiune cât şi în motivele de recurs, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Din analiza efectuată mai sus, rezultă că OG 6/2007 şi Legea 188/1999 reglementează sistemul de salarizare al funcţionarilor publici din cadrul şi al autorităţilor administrative locale, aşa încât printr-un contract sau acord nu se poate deroga de la lege.

Cum acordul conţine multiple derogări de la lege, pe care le-am enunţat cu titlu de exemplu în prezenta hotărâre, Curtea apreciază că HCL nr.32/2007 a Consiliului Local E. este nelegală, aşa cum s-a susţinut în acţiune şi în motivele de recurs, nelegalitate determinată de faptul că acordul aprobat conţine multiple derogări de la lege şi că reglementează în domenii nepermise de legiuitor.

Având în vedere toate motivele mai sus enunţate, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul.

Se va modifica sentinţa, în sensul că se va admite acţiunea şi se va anula Hotărârea 32/19.11.2007 a Consiliului Local E..

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta INSTITUŢIA PREFECTULUI-JUD.O împotriva sentinţei nr.199 din 12 martie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t, în dosar nr(...).

Modifică sentinţa, în sensul că admite acţiunea şi anulează Hotărârea 32/19.11.2007 a Consiliului Local E..

J..

Pronunţată în şedinţa publică de la 27 Mai 2008

Red.jud.T.(...)

LF/ 3 ex/26.06.2008

Jud.fond:M.T.G.E.