• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 694 din data 2009-06-12
Pronuntata de Curtea de Apel Iasi
Numar dosar

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

 

DECIZIE Nr. 694

Şedinţa publică de la 12 Iunie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

 

 

 

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestaţie decizie de concediere privind recursul declarat de recurentul I. T., împotriva sentinţei civile nr. 292/20.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, în dosarul nr(...), intimată fiind SC 7 F. SRL I.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat D. D. pentru intimata SC 7 F. SRL I, lipsă fiind recurentul I. T..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen, s-a comunicat recurentului duplicatul întâmpinării, nu s-a solicitat judecata în lipsă.

Nemaifiind cereri de formulat şi verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată terminată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat D. D. pentru intimata SC 7 F. SRL I având cuvântul solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei T r i b u n a l u l u i I a ş i. Solicită cheltuieli de judecată şi depune în acest sens chitanţă în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.

După strigarea prezentei cauze, înainte de terminarea şedinţei de judecată s-a prezentat avocat T. T. pentru recurentul I. T. care depune la dosar împuternicire avocaţială.

Având cuvântul, avocat T. solicită admiterea recursului în principal, pe motivul că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la plata concediului medical, ori, în probatoriul administrat în faţa primei instanţe SC 7 F. SRL I a recunoscut că nu a plătit acest concediu medical.

Solicită casarea în totalitate a hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunţare.

Ulterior deliberării,

 

INSTANŢA

Asupra recursului civil de faţă,

Prin cererea înregistrată la nr(...), pe rolul T r i b u n a l u l u i I a ş i, reclamantul I. T. a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 1 din 23.09.2008 emisă de S.C. „7 F.” S.R.L., solicitând anularea acestei decizii şi obligarea unităţii la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate şi majorate, iar dacă nu s-au acordat indexări şi majorări, salariile actualizate cu rata inflaţiei, calculate de la data de 23.09.2008, iar în cazul respingerii contestaţiei, obligarea unităţii la plata unei compensaţii egale cel puţin cu un salariu, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel naţional încheiat pentru anii 2007 – 2010.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că în perioada 15.10.2007 – 23.09.2008 a desfăşurat activitatea de şofer, iar prin decizia citată i s-a desfăcut contractul de muncă pe motivul că locul de muncă a fost desfiinţat ca urmare a dificultăţilor economice întâmpinate de societate.

Consideră că măsura luată împotriva sa este O., nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive: - după comunicarea deciziei i s-a impus să pregătească (până la expirarea preavizului de concediere) şi să instruiescă o persoană căreia trebuia să-i comunice toate traseele şi punctele de lucru unde lucra ziarele şi s-o instruiască în toate problemele care s-ar putea ivi, lucru care i-a dovedit ca în mod real postul nu a fost desfiinţat.

Arată că deşi era angajat pe post de şofer presta şi muncă de distribuţie, inclusiv alte activităţi comunicate de către d-nul H. H., precum şi facturare şi încasare a banilor.

Susţine reclamantul că la comunicarea deciziei de concediere nr. 1 din 23.09.2008, citind-o, a luat la cunoştinţă că de fapt ocupa funcţia de şofer la I TV E. S.R.L. (post de televiziune). Nu înţelege cum S.C. 7 F. S.R.L. în calitate de angajator poate să dispună încetarea unui contract de muncă încheiat cu S.C. I TV E. S.R.L.

Pârâta S.C. „7 F.” S.R.L. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, arătând că reclamantul a fost angajat în cadrul colectivului în baza contractului individual de muncă din 15.10.2007, înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă I sub nr. (...)/05.11.2007. Reclamantul a fost încadrat în funcţia de şofer, funcţie pe care a păstrat-o pe toată perioada de derulare a raporturilor contractuale.

În cursul anului 2008, motivat de situaţia economico-financiară precară a societăţii, de pierderile înregistrate în cursul anului fiscal, conducerea societăţii a decis reducerea personalului societăţii prin desfiinţarea unuia din cele două posturi de şofer existente în structura de personal.

Faţă de aceste aspecte şi cu respectarea dispoziţiilor în materia concedierii salariaţilor din motive ce nu ţin de persoana acestora prevăzute de art. 65 din C o d u l M u n c i i, a fost emisă decizia de concediere nr. 1/23.09.2008, decizie prin care, în conformitate cu dispoziţiile art. 73 din Codul muncii, reclamantul beneficia de un preaviz de 20 de zile lucrătoare.

Pârâta a depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei contestate.

Prin sentinţa civilă nr.292 din 20.02.2009 T r i b u n a l u l I a ş i admite în parte acţiunea formulată de reclamantul I. T. în contradictoriu cu pârâta S.C. „7 F.” S.R.L

Obligă pârâta să plătească reclamantului o compensare de cel puţin un salariu lunar conform art. 78 din C.C.M. unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010.

Respinge cererile privind contestarea deciziei nr. 1/23.09.2008 şi obligarea la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, calculate de la data de 23.09.2008.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă reţine următoarele:

Prin decizia nr. 1/23.09.2008, S.C. „7 F.” S.R.L. a dispus încetarea contractului individual de muncă nr.(...) din 5.11.2007 al reclamantului I. T. începând cu data de 27.10.2008.

Deşi în decizie se menţionează că reclamantul ocupă funcţia de şofer la S.C. I TV – E. S.R.L., instanţa reţine că la I.T.M. la nr. (...)/2007 este înregistrat contractul de muncă încheiat de S.C. „7 F.” S.R.L., în calitate de angajator şi I. I. T., în calitate de angajat, pentru funcţia de şofer,

Prin urmare, prin decizia contestată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat de reclamant cu societatea pârâtă.

Potrivit dispoziţiilor art. 65(2) C o d u l M u n c i i, în cazul concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Din înscrisurile emise de S.C. „7 F.” S.R.L. înregistrate la nr. 504/10.02.2009 privind structura personalului din societate, la 30.11.2008 şi 31.12.2008, rezultă că postul de şofer, post ce a fost ocupat de reclamant, nu mai figura în statul de funcţii al societăţii.

Prin urmare, postul ocupat de reclamant a fost desfiinţat efectiv, motiv pentru care contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 1/23.09.2008 este neîntemeiată. În baza dispoziţiilor art. 78 Codul muncii, instanţa a respins şi cererea privind obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, calculate de la data de 23.09.2008.

Potrivit dispoziţiilor art. 78 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2007 – 2010, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.

În temeiul acestor dispoziţii, având în vedere decizia de concediere nr. 1/23.09.2008 emisă reclamantului în temeiul dispoziţiilor art. 65, 66, 73(1) şi art. 74 Codul muncii, instanţa a admis această cerere şi a obligat pârâta să plătească o compensaţie de cel puţin un salariu lunar.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul I. T. considerând-o nelegală şi netemeinică.

Motivează recurentul reclamant că deşi a solicitat plata concediului medical, pentru perioada 03-30.10.2008, angajatorul nu a procedat ca atare şi nici instanţa nu s-a pronunţat pe această cerere.

Mai motivează recurentul reclamant că nu a existat o cauză reală şi serioasă pentru încetarea contractului individual de muncă şi conform art.78 al.1 C.muncii trebuia anulată decizia.

Intimata S.C.„7 F.” S.R.L. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului , arătând că în cursul anului 2008, motivat de situaţia economico-financiară precară a societăţii, de pierderile înregistrate în cursul anului fiscal, conducerea societăţii a decis reducerea personalului societăţii prin desfiinţarea unuia din cele două posturi de şofer existente în structura de personal.

Mai arată că recurentul a fost în concediu medical în perioada în care se afla în preaviz, situaţie în care au fost contestate certificatele medicale, iar după terminarea perioadelor de concediu a refuzat îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale aplicabile, Curtea reţine următoarele:

Încetarea contractului individual de muncă al reclamantului I. T. s-a dispus de către S.C.„7 F.” S.R.L. pe temeiul dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii.

Codul muncii, în scopul asigurării stabilitatii raporturilor de munca, prevede numeroase garanţii, menite sa împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importantă este stricta reglementare a condiţiilor de încetare a contractului individual de munca. Acesta poate înceta şi pentru motive legate de funcţionarea în bune condiţii a unităţii, şi anume “ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii” astfel cum se prevede în art. 65(1).

În această situaţie al.(2)al aceluiaşi articol arată că “Desfiinţarea locului de munca trebuie sa fie efectivă şi sa aibă o cauza reală şi serioasă”.

Curtea notează şi dispoziţiile Curtea art. 24 lit. a) din Carta socială europeană revizuită, dispoziţii care prevăd posibilitatea concedierii salariaţilor pentru "un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerinţele de funcţionare a întreprinderii, a instituţiei sau a serviciului".

Dacă oportunitatea desfiinţării unor locuri de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, efectivitatea, realitatea şi seriozitatea desfiinţării locului de muncă intră în competenta instanţelor judecătoreşti sesizate prin contestaţia salariatului concediat.

Curtea reţine că pentru a fi efectivă desfiinţarea locului de muncă, este necesară înlăturarea acestuia din structura angajatorului, deci să nu se mai regăsească în organigrama şi statul de funcţii al angajatorului.

Analizând comparativ structura de personal la data de 30.09.2008 şi la data de 31.12.2008, anterior şi ulterior concedierii, Curtea constată că postul de şofer al reclamantului a fost efectiv suprimat, datorită dificultăţilor economice ce le traversează angajatorul.

Prin urmare, Curtea constată că desfiinţarea locului de munca a fost efectivă are o cauză reală şi serioasă, astfel încât în mod correct s-a dispus respingerea cererii de anulare a deciziei de desfacere a contractului de mujncă şi de plată a drepturilor conform art.78 din Codul muncii.

Curtea observă, însă, că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii reclamantului de obligare a societăţii la plata indemnizaţiei aferentă concediului medical pentru intervalul 03-30.10.2008, cerere primită de instanţă la termenul din data de 21.01.2009.

Prin consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art.312 (5) C.pr.civ, Curtea va casa în parte sentinţa şi va dispune trimiterea spre rejudecare, în fond, a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei aferentă concediului medical pentru perioada 03-30.octombrie.2008.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

Admire recursul declarat de reclamantul I. T. împotriva sentinţei civile nr.292 din 20.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o casează în parte, în sensul că:

Trimite spre rejudecare capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei aferentă concediului medical pentru perioada 03-30.octombrie.2008, aceleaşi instanţe.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile recurate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică ,azi, 12.06.2009.

Preşedinte,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

 

Grefier,

(...) (...)

 

 

 

 

 

 

 

 

S./ U. (...) (...)

07.07.2009, 2 ex

T r i b u n a l u l I a ş i: U. E., T. (...)

Toate spetele


Sus ↑