• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Obligatie de a face. Recurs

Hotararea nr. 4133R din data 2009-06-05
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti
Numar dosar

(Număr în format vechi 7943/2008)

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

 

DECIZIE Nr. 4133R

Şedinţa publică de la 05 Iunie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) I

JUDECĂTOR – (...) (...) B.

GREFIER – E. N.

 

Pe rol fiind soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul M. O., împotriva sentinţei civile nr.5581 din data de 10.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.33019/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC F. România Asigurare-Reasigurare SA.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurentul prin avocat G. N. M. cu împuternicire avocaţială emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.(...)/2009, lipsind intimata.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care

Recurentul , prin avocat, depune la dosar un set de înscrisuri.

Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susţinerea motivelor de recurs.

Recurentul, prin avocat, solicită admiterea recursului,în principal, modificarea sentinţei civile prin admiterea acţiunii şi în subsidiar, casarea sentinţei civile cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca intimata să prezinte actul prin care directorul general şi-a dat acordul pentru angajarea sa şi pentru administrarea probei testimoniale.Depune concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată.

 

 

C U R T E A,

 

 

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.5581 din data de 10.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.33019/3/LM/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea precizată formulată de reclamantul M. O., în contradictoriu cu pârâta F. România Asigurare - Reasigurare SA.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, potrivit art.16 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor.

Cu actele depuse la dosar, reclamantul nu a făcut dovada consimţământului reprezentantului legal al pârâtei pentru încheierea contractului individual de muncă cu reclamantul.

Împrejurarea că reclamantul a formulat către societatea pârâtă cererile aflate în copie la filele 17 şi 18 care nu sunt semnate de reclamant, nu poartă nici un număr de înregistrare la societatea pârâtă, nu fac dovada consimţământului pârâtei.

Oferta pârâtei existentă la dosar, pentru angajare pe cele două posturi de inspector coordonator daune teritoriu şi şef serviciu daune teritoriu, nu poate determina obligarea societăţii pârâte la încheierea unui contract individual de muncă cu reclamantul.

Această ofertă a fost făcută persoanelor interesate şi nu reclamantului în calitate de persoană selectată, în vederea angajării. Simpla ofertă de angajare pentru locuri de muncă adresată tuturor persoanelor interesate,apoi concretizată reclamantul aşa cum rezultă din conţinutul actului de la fila 16 din dosar, în care se arată expres că pârâta aşteptă răspunsul la oferta făcută reclamantului, dar în care nu sunt nominalizate toate elementele prevăzute de art.17 punctul 2 din Codul muncii nu fac dovada consimţământului pârâtei, condiţie imperativă pentru încheierea contractului individual de muncă între părţii, a acţiunii ilicite a pârâte şi a existenţei culpei acesteia în producerea prejudiciului solicitat. Contractul individual de muncă este un act juridic bilateral şi consensual. Consimţământul pârâtei trebuia să fie exteriorizat şi să îmbrace forma scrisă împrejurare ce nu rezultă din probele administrate în cauză.

Şi în situaţia în care pârâta prin reprezentantul legal şi-ar fi dat consimţământul la încheierea contractului individual de muncă cu reclamantul, iar aceasta nu şi-ar fi respectat obligaţia de a-l încheia în formă scrisă potrivit al.2 din art.16 se prezumă că a fost încheiat contractul individual de muncă pe o durată nedeterminată iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale prin orice mijloc de probă.

Prin art.269 Codul muncii, s-a prevăzut posibilitatea obligării angajatorului în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situaţia în are acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului, şi în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.

Părţile nu au calitatea de salariat şi angajator şi astfel că nu se impune obligarea pârâtei la despăgubiri egale cu salariile şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de 1.09.2007 şi până la data încadrării efective. în baza art. 269 din Codul muncii.

Pentru a fi angajată răspunderea în baza art.998 Cod civil,. reclamantul în baza art.1169 Cod civil, avea obligaţia să facă dovada următoarelor condiţii: faptei ilicite şi a culpei pârâtei, a prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi producerea prejudiciului.

Împrejurarea că reclamantul şi-a dat demisia de la SC G. ASIGURĂRI SA, în vederea angajării la societatea pârâtă, nu constituie o culpă a acesteia, în nerealizarea acordului de voinţă dintre cele două părţi pentru încheierea contractului individual de muncă. Oferta adresată reclamantului nu constituie o faptă ilicită, ce reprezintă una din condiţiile impuse imperativ de prevederile art. 998 Cod civil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurentul M. O., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului recurentul a reiterat situaţia de fapt invocată şi cu prilejul cererii introductive arătând că în mod greşit instanţa de fond a considerat că recurentul nu a făcut dovada consimţământului reprezentantului legal al pârâtei pentru încheierea contractului de muncă cu reclamantul.

S-a arătat în acest sens faptul că instanţa de fond a omis menţiunea din cadrul ofertei publice de angajare a F. potrivit căreia „numai persoanele selectate vor fi contactate”.

Recurentul a mai susţinut şi faptul că, după analizarea negocierilor de către factorii de răspundere din cadrul pârâtei, a primit prin poştă electronică confirmarea în scris a acordului Directorului General al societăţii, privind angajarea în cadrul F. prin care acesta era de acord cu angajarea, însă şi cu privire la acesta instanţa de fond nu a reţinut că acest mesaj a fost transmis prin poştă electronică de pe adresa societăţii şi provenea de pe adresa personalizată a d-lui E. B. care era Directorul Direcţiei E. din cadrul Centralei F., precum şi membru în conducerea executivă a F., fiind în acelaşi timp împuternicitul F. şi conducătorul comisiei de selecţie şi de negocierea clauzelor contractuale ale persoanelor selectate în vederea angajării.

Acest mesaj primit, arată recurentul face dovada unui răspuns scris din partea pârâtei ca urmare a clauzelor contractuale negociate împreună cu întreaga comisie constituită în vederea angajării şi nu constituie o simplă ofertă de angajare.

Recurentul a mai arătat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că cererile de angajare nu sunt semnate de reclamant, nu poartă nici un număr de înregistrare la societatea pârâtă, nu fac dovada consimţământului pârâtei, deoarece cererile de angajare au fost semnate, mai întâi trimise ca model, apoi au fost însuşite de reprezentanţii societăţii, fiind ulterior scanate şi trimise prin e-mail, dar chiar şi în cazul că acestea nu erau semnate în scris dacă acestea veneau de pe adresa de e-mail a mea personalizată cu numele meu, acest fapt este recunoscut ca fiind semnate de mine, fapt practicat şi recunoscut de bănci, poliţie, parchet, etc.; obligaţia de „a da număr de înregistrare" îi revenea pârâtei F. la primirea e-mail-urilor respective; scrisoarea de intenţie în vederea angajării „este sinonimă "cererii de angajare", cu atât mai mul când am primit răspuns la aceasta, de aceea au urmat în continuare negocierile prevăzute de art.17 Codul muncii, purtate în perioada 16-21.08.2007, care s-au materializat prin e-mail-ul din 21.08.2007, şi care consfinţeşte aprobarea celor negociate prin acordul dat privind angajarea subsemnatului de Directorului General al F. în persoana d-lui. E. E. T..

Prin e-mail-ul pârâtei primit de pe adresa sa electronică a site-ului „www.asitrans.ro", mai mult, chiar de pe adresa „(...).ro", adică adresa personalizată a societăţii pe numele dlui. E. B. - Directorul Direcţiei E. din cadrul Centralei F., în acelaşi timp fiind şi "Membru în Conducerea Executivă a F.'", fapt ce demonstrează, fără dubii, că "am consimţământul pârâtei exteriorizat şi îmbrăcat în formă scrisă, împrejurare ce rezultă din probele administrate în cauză", conform celor cuprinse în scrisoarea primită prin poştă electronică, la 21 august 2007, ca răspuns la negocierile purtate anterior în intervalul 16-21 august 2007, cu respectarea prevederilor art. 17 din Codul muncii: „Domnule M., am primit acordul Directorului General pentru salariu de încadrare.

Cu privire la faptele ilicite şi culpa pârâtei a legăturii de cauzalitate între faptele ilicite şi producerea prejudiciului s-a arătat că acţiunea ilicită a pârâtei constă în faptul că după ce si-a dat consimţământul scris prin e-mailul din 21 august 2007 privind "primirea acordului Directorului General. de încadrare a recurentului, urmat de acceptarea de către acesta a tuturor condiţiilor de angajare, conform schimbului de e-mail-uri anexate la dosarul cauzei, şi după asigurările date de reprezentanţii conducerii F. privind certitudinea angajării sale, după ce i-a fost impusă demisia de la vechiul loc de muncă pe care îl avea la acea dată, anterior încheierii unui contract de muncă, în virtutea faptului că, angajarea sa este mai mult ca sigură şi după ce mi-am depus demisia începând cu 01.09.2007, recurentul a fost indus în eroare, cu bună-ştiinţă, prin faptul că i-a fost prezentată o situaţie de fapt ca fiind adevărată, deşi cei abilitaţi din interiorul societăţii cu funcţii de răspundere cunoşteau că acel lucru este neadevărat, în speţă, certitudinea angajării sale la această societate începând cu 01.09.2007.

În final recurentul a arătat că la baza neîncheierii contractului individual de muncă cu acesta a stat drepturile de care trebuia să beneficieze, respectiv a adaosului la salariul ce trebuia să-i fie acordat, precum şi faptul că în perioada premergătoare semnării contractului individual de muncă „o persoană influentă din domeniul asigurărilor a intervenit pe lângă conducerea F. împotriva angajării acestuia .

Sentinţa atacată a mai fost criticată şi sub aspectul respingerii de către instanţa de fond a probei testimoniale solicitate de către recurent.

În susţinerea recursului s-au depus, în copie, corespondenţa purtată între recurent şi E. B. prin poşta electronică, contractul individual de muncă nr.4959/3.10.2007, carnetul de muncă al recurentului.

Prin întâmpinare intimatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor invocate, văzând şi dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ. şi ţinând seama de prevederile art.3041 C.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Potrivit art.16 alin.1 din Codul muncii contractul individual de muncă se încheie în forma scrisă, iar conform art.17 din acelaşi act normativ „anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract

În acest sens sunt şi prevederile art.71 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010 precum şi cele ale art.46 din contractul colectiv de muncă al SC F. SA.

Încheierea contractului individual de muncă reprezintă o operaţiune juridică, consecinţă a negocierii individuale ce presupune realizarea acordului de voinţă a celor două părţi, angajator şi salariat.

Potrivit art.35 din Decretul nr.34/1954 persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limita puterilor ce le-au fost conferite sunt actele persoanei juridice însăţi.

În speţă, conform art.3.3 din N. Angajatorului ce constituie reglementarea internă a F. „Hotărârea de angajare în cadrul F. este luată de către Directorul General.

Fiind un act juridic bilateral şi consensual, contractul individual de muncă se încheie conform art.16 alin.1 Codul muncii prin consimţământul părţilor, ceea ce presupune ca fiecare dintre părţi să-şi exprime în mod valabil, neechivoc şi în deplină cunoştinţă de cauză voinţa de a contracta şi în al doilea rând să se realizeze acordul de voinţă al lor în vederea încheierii valabile a contractului.

Din probele administrate în cauză rezultă că nici una dintre persoanele cu care recurentul a purtat discuţii nu avea competenţa de a exprima acordul societăţii ca persoană juridică în ceea ce priveşte încheierea unui contract individual de muncă cu acesta, singura persoană ce avea această abilitate fiind Directorul General al societăţii, cu privire la care însă nu există dovada existenţei consimţământului în vederea angajării recurentului.

De asemenea, s-a reţinut în mod corect şi faptul că, părţile nu au calitatea de salariat şi angajator şi astfel că nu se impune obligarea pârâtei la despăgubiri egale cu salariile şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de 1.09.2007 şi până la data încadrării efective. în baza art. 269 din Codul muncii.

Nu va fi reţinută nici critica referitoare la respingerea probei cu martori, deoarece conform art.167 C.pr.civ., instanţa va admite doar acele probe considerate utile cauzei.

Drept consecinţă, văzând şi dispoziţiile art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul M. O., împotriva sentinţei civile nr.5581 din data de 10.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.33019/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC F. România Asigurare-Reasigurare SA.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 05.06.2009.

 

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. H. E. I E. B.

D. O. T.

 

GREFIER

N. E.

 

Red. C.G.C

Dact. A.C./2ex

05.07.2009

Jud. fond.: N. E.; B. E.

Toate spetele


Sus ↑