• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 1728/R-CM din data 2009-11-18
Pronuntata de Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

 

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 1728/R-CM

Şedinţa publică din 18 O. 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte : (...) (...)- judecător

Judecător : (...) (...)

Judecător : (...) (...)

Grefier : (...) (...)

 

S-a luat în examinare, pentru pronunţare , recursul declarat de intimata BANCA DE EXPORT IMPORT A ROMÂNIEI -F. SA B, împotriva sentinţei civile nr. 576 din 1 iunie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...) .

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din 11 O. 2009, iar discuţiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de şedinţă, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Pronunţarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluţie.

C U R T E A

 

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i S i b i u sub nr. dosar (...), contestatoarea D. B. E. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata Banca de Expert Import a României – F. S.A. să se dispună anularea Ordinului nr.236 din data de 11.07.2008 al Preşedintelui Băncii de „Export – Import” a României F. – S.A., reintegrarea contestatoarei în postul deţinut anterior emiterii Ordinului nr.236/11.07.2008, adică acela de Director al Direcţiei D. şi Control Intern al Băncii de Export-Import a României F. – S.A., obligarea intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data 13.07.2008 şi până la reintegrarea în funcţie, precum şi la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, contestatoarea a învederat instanţei că a fost angajată la intimată în data de 8 august 2005, în funcţia de Director al Direcţiei Juridice, cu perioada de probă de 90 de zile conform contractului individual de muncă nr.701/05.08.2005 şi înscrierilor din carnetul de muncă. După expirarea acestei perioade de probă a fost definitivată în funcţia de Director al Direcţiei Juridice şi şi-a desfăşurat activitatea neîntrerupt în această funcţie până în martie 2008 când s-a hotărât reorganizarea Direcţiei Juridice. În această perioadă a fost evaluată profesional şi a obţinut calificative de „bine” şi „foarte bine”.

Prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr.58/29.02.2008 s-a procedat la reorganizarea structurilor interne de conducere a F. începând cu data de 03 martie 2008 şi s-a stabilit ca începând cu această dată activitatea băncii să se deruleze prin 22 de Direcţii/departamente.

În cadrul acestei organizări Direcţia de Audit şi Control a fost desfiinţată, o parte din atribuţiile acestei direcţii au fost preluate de către Departamentul de audit, iar atribuţiile de control intern au fost transferate Compartimentului de Control din cadrul Direcţiei pentru conformitate şi control general. Direcţia Juridică a fost „desfiinţată”, iar atribuţiile Compartimentului de D. au fost preluate de Direcţia pentru D. si Control General (nou creată).

Contestatoarea a mai arătat că în calitate de director prin fişa postului i-au fost stabilite în principal atribuţii pe linia de conformitate, iar directorul adjunct răspundea direct de Compartimentul de Control. Prin adresa nr.1087/03.03.2008 i s-a comunicat că începând cu data de 03.03.2008, în urma reorganizării structurilor interne din F. în baza I.. nr.58/29.02.2008, încetează calitatea sa de Director în cadrul Direcţiei Juridice şi începând cu această dată va ocupa „funcţia de Director al Direcţiei pentru D. şi Control Intern General”. În cuprinsul adresei - formular model - era inserată sintagma „cu respectarea prevederilor legale referitoare la perioada de probă pentru o noua funcţie”.

De asemenea, a arătat că în data de 19.03.2008 a semnat actul adiţional nr.126 din 06.03.2008 la D., conform căruia intervenea schimbarea locului de muncă în cadrul Direcţiei de D. şi Control Intern.

Prin adresa nr.284/19.05.2008, Preşedintele Executiv i-a solicitat prezentarea până la data de 30.05.2008, orele 10, a demisiei în alb, urmând ca după trecerea unui termen de 90 de zile Preşedintele Executiv să aprecieze dacă demisia va produce sau nu efecte juridice.

Contestatoarea consideră că ordinul atacat este lovit de nulitate întrucât angajatorul a încălcat prevederile imperative privind „unicitatea perioadei de probă” prevăzute în art.32 alin.1 si 2 din Codul muncii, nu a debutat la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie, dimpotrivă atât funcţia (Director) cât şi profesia (jurist) au rămas, carnetul de muncă al subsemnatei, fişa postului din Direcţia Juridică, precum şi fişa postului din Direcţia D. şi Control Intern.

Mai mult, consideră că în speţă nu s-a modificat niciunul din elementele contractului individual de muncă şi în realitate a avut loc doar un transfer al unor atribuţii ale Direcţiei Juridice care a fost „reorganizată” .

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei, arătând că potrivit art.283 din Codul muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.

S-a mai arătat că se putea contesta clauza privind numirea în noua funcţia de director al Direcţiei D. şi Control General cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice pe toată durata existenţei contractului.

De asemenea, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, pe considerentul că iniţiativa desfacerii contractului de muncă a aparţinut exclusiv contestatoarei, astfel că acţiunea sa este inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, intimata a susţinut că motivele invocate de contestatoare în solicitarea de anulare a Ordinului Preşedintelui F. SA nr. 236/11 07.2007 sunt neîntemeiate, deoarece atribuţiile diferite ale celor două funcţii de director al direcţiei Juridice şi de director al Direcţiei D. şi Control General au determinat instituirea a două perioade de probă diferite.

Faţă de aceste considerente, intimata a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea Ordinul Preşedintelui F. S.A. nr.236/11.07.2007, ca legal şi temeinic.

T r i b u n a l u l V â l c e a, prin sentinţa civilă nr.576/01.06.2009, a admis contestaţia, a dispus anularea Ordinului nr.236/11.07.2008 emis de intimată şi reintegrarea contestatoarei în postul deţinut anterior emiterii acestui ordin.

Intimata a fost obligată la plata către contestatoare a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, începând cu data de 13.07.2008 şi până la reintegrarea în funcţie, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.570 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin Ordinul nr.236/11.07.2008 emis de intimata Banca de Expert Import a României – F. SA s-a dispus ca începând cu data de 13.07.2008 să înceteze, în temeiul art.31 alin.4 1 şi art.55 lit.c din Codul muncii, raporturile juridice de muncă ale contestatoarei, fără dreptul de preaviz conform disp. art.73 alin.1 din Codul muncii.

În considerentele ordinului de încetare a raporturilor juridice de dreptul muncii s-a reţinut că salariata nu şi-a exprimat acordul expres de voinţă cu privire la acceptarea unuia din locurile de muncă oferite de angajatorul său.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că prin încheierea contractului individual de muncă nr.703 din 5.08.2005, contestatoarea a dobândit calitatea de salariată a intimatei Banca de Expert Import a României – F. S.A., pe postul de director, atribuţiile fiind prevăzute în fişa postului, anexă la acest contract individual de muncă, pe o durată nedeterminată, iar angajarea s-a făcut pe o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.

După expirarea acestei perioade de probă contestatoarea a fost definitivată în funcţia de director în cadrul Direcţiei Juridice.

Prin încheierea actului adiţional nr.126 din 6.03.2008 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr.701/5.08.2005, contestatoarea a fost angajată în cadrul intimatei în funcţia de director prin schimbarea locului de muncă, urmare a reorganizării activităţii băncii aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr.58/29.02.2008 şi noul său loc de muncă a fost stabilit în cadrul Direcţiei D. şi Control Intern, cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice, conform reglementărilor legale în vigoare.

Conform dispoziţiilor art.31 din Codul muncii, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.

Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice.

Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi.

Pe durata perioadei de probă salariatul se bucură de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.

Potrivit art.32 din Legea nr.53/2003, actualul cod al muncii, pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă.

Prin excepţie, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă în situaţia în care acesta debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie ori urmează să presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase.

Neinformarea salariatului anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă cu privire la perioada de probă, în termenul prevăzut la art.17 alin.(4), duce la decăderea angajatorului din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate.

Din verificarea comparativă a contractului individual de muncă înregistrat sub nr.701/5.08.2005 încheiat între contestatoare şi intimată şi actul adiţional nr.126/6.03.2008 la acest contract individual de muncă, instanţa a reţinut că prezenta contestatoare s-a obligat să presteze munca pentru şi sub autoritatea angajatorului intimat în funcţia de director. Prin semnarea actului adiţional mai sus menţionat a operat o modificare a contractului individual de muncă, astfel cum este reglementată prin disp. art.41 alin.3 lit.b Codul muncii, referitoare la elementul locul muncii, astfel încât în speţă nu este incidentă excepţia prev. de art.32 alin.2 Codul muncii, de la regula unicităţii perioadei de probă pe durata executării unui contract individual de muncă.

Cu alte cuvinte, contestatoarea nu putea fi supusă la o nouă perioadă de probă, întrucât aceasta nu a debutat în cadrul aceluiaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie ci şi-a păstrat-o pe cea iniţială şi nici nu urma să presteze activitatea într-un alt loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase.

Tribunalul a constatat că în speţă sunt incidente şi disp. art.38 din Codul muncii, salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.

Faţă de aceste considerente, luând în considerare şi principiul stabilităţii şi al bunei credinţe ce trebuie să guverneze raporturile juridice de Codul muncii, în temeiul art.32 alin.1 şi 2 din Codul muncii, instanţa a admis contestaţia şi a dispus anularea Ordinului nr.236/11.07.2008 emis de intimată.

Ca o consecinţă a anulării notificării scrise, la iniţiativa angajatorului, a încetării contractului individual de muncă, în temeiul prevederilor art.31 alin.41 rap. la art.78 alin.2 Codul muncii se-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deţinut anterior emiterii ordinului mai sus menţionat.

În baza prevederilor art.78 Codul muncii, intimata a fost obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, începând cu data de 13.07.2008 şi până la reintegrarea în funcţie, iar în temeiul art.274 Cod procedură civilă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de contestatoare, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, intimata criticând-o pentru nelegalitate, sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă arătând, în esenţă, următoarele:

- hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei, faţă de dispoziţiile art.283 al.1 lit.a şi d din Codul muncii şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei faţă de împrejurarea că, iniţiativa desfacerii contractului de muncă a aparţinut exclusiv contestatoarei, care nu a comunicat opţiunea pentru ocuparea unuia dintre posturile oferite de intimată;

- sentinţa tribunalului nu cuprinde motivele pe care se sprijină admiterea contestaţiei pe fond, ci doar concluzia schimbării doar a locului de muncă al contestatoarei;

- hotărârea cuprinde motive contradictorii existând contradicţie între respingerea excepţiei tardivităţii cu motivarea pe fond a hotărârii, deoarece dacă actul adiţional este lovit de nulitate, cum stabileşte implicit instanţa de fond, atunci nulitatea trebuie să se constate de o instanţă de judecată în termenul prevăzut de lege, respectiv art.283 lit.d din Codul muncii;

- instanţa de fond confundă două elemente esenţial diferite, respectiv felul muncii şi locul muncii şi crează confuzie cu privire la temeiul legal al admiterii contestaţiei;

- pe fondul cauzei şi potrivit art.3041 Cod procedură civilă trebuie avut în vedere că, deşi modificarea contractului de muncă al contestatoarei s-a făcut conform legii, situaţie reţinută şi de către tribunal, instanţa nu a pus în discuţie existenţa vreunui viciu de consimţământ al contestatoarei la modificarea felului muncii, cu condiţia perioadei de probă, iar instanţa deşi nu era obligată, potrivit art.31 al.41 din Codul muncii să motiveze nedefinitivarea salariatului pe funcţia pe care a fost numit cu perioadă de probă, în confirmarea deciziei angajatorului vine Raportul de supraveghere încheiat ca urmare a controlului efectuat în perioada 26 – 31.01.2009 de Banca Naţională a României la sediul F.;

- deşi reconfirmarea contestatoarei pe post a fost legală şi necesară, angajatorul a decis, în considerarea raporturilor de muncă desfăşurate anterior, să ofere contestatoarei un post corespunzător pregătirii sale, fără a-i afecta drepturile salariale.

La primul termen de judecată contestatoarea, prin apărător, a invocat excepţia nulităţii recursului, potrivit art.3021 Cod procedură civilă, faţă de împrejurarea că acesta este semnat de N. Departamentului Juridic, care nu avea un mandat special în acest sens, dat de Preşedintele F..

Această excepţie a fost unită cu fondul la data soluţionării recursului.

Recursul este nefondat.

Excepţia nulităţii recursului este nefondată faţă de dispoziţiile art.3021 al.1 lit.d din C o d u l d e procedură civilă şi de actele depuse la dosar de către intimată, respectiv fişa postului managerului departamentului juridic şi atribuţiile acestuia, din care rezultă că semnează în numele băncii cererile de chemare în judecată, precum şi căile ordinare şi extraordinare de atac.

Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă este nefondat sub toate cele trei critici.

Prima critică privind nemotivarea respingerii excepţiilor tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei este nefondată pentru că, astfel cum rezultă din încheierea pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u, la data de 14.11.2008, în dosarul nr.(...), aceste excepţii au fost respinse, pentru motivele arătate în considerentele încheierii, iar Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr.8 dată în Camera de Consiliu din 05.01.2009 prin care a dispus strămutarea dosarului de la T r i b u n a l u l S i b i u la T r i b u n a l u l V â l c e a a păstrat actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare, potrivit art.40 al.4 teza a II-a din C o d u l d e procedură civilă.

În aceste condiţii, instanţa de fond, după strămutarea cauzei, nu trebuia să se mai pronunţe asupra celor două excepţii invocate.

Şi cea de-a doua critică, privind nemotivarea admiterii pe fond a contestaţiei, este nefondată faţă de considerentele avute în vedere de instanţa de fond, considerente menţionate pe larg de tribunal în motivarea sentinţei recurate, paginile 7-9, şi din care rezultă că părţile au convenit, prin act adiţional, schimbarea locului muncii şi nu funcţiei, iar în această situaţie, potrivit art.32 al.1 din Codul muncii, nu se putea stabili o nouă perioadă de probă.

S-a mai reţinut că, în cauză, nu erau îndeplinite cerinţele art.32 al.2 din Codul muncii, când, prin excepţia de la alineatul precedent, se putea stabili o nouă perioadă de probă.

Şi ultima critică, întemeiată pe dispoziţiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, privind cuprinderea în motivarea sentinţei a motivelor contradictorii este nefondată pentru că, deşi menţionează în finalul motivării şi dispoziţiile art.38 din Codul muncii, instanţa de fond nu constată nici direct şi nici indirect nulitatea actului adiţional.

Mai mult, sentinţa recurată nu se întemeiază, în drept, pe dispoziţiile art.38 din Codul muncii, ci pe dispoziţiile art.33 al.1 şi 2 din Codul muncii şi pe cele ale art.31 al.41 şi art.78 al.1 şi 2 din Codul muncii.

Şi cel de-al doilea motiv de recurs invocat, întemeiat pe dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă este nefondat în condiţiile în care instanţa a reţinut corect, pe baza interpretării legale a probelor administrate în cauză, că prin actul adiţional încheiat de părţi s-a convenit doar schimbarea locului muncii contestatoarei, iar în această situaţie nu trebuiau analizate eventualele vicii de consimţământ ale contestatoarei la încheierea actului adiţional.

Celelalte susţineri ale intimatei, privind motivarea măsurii nedefinitivării contestatoarei pe funcţia pe care a fost numită cu stabilirea unei noi perioade de probă, confirmarea ulterioară a acestei măsuri şi oferirea de către intimată a unui alt post contestatoarei, nu pot avea relevanţă juridică în cauză, faţă de situaţia de fapt stabilită de instanţă şi de temeiul juridic al admiterii contestaţiei.

În consecinţă, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de faţă ca nefondat, iar în baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga intimata recurentă la 1785 lei cheltuieli de judecată în recurs contestatoarei, la cererea acesteia.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

Respinge recursul formulat de intimata BANCA DE EXPORT -IMPORT A ROMÂNIEI F. S.A., cu sediul în B, str.(...).(...), nr.15, sector 5, împotriva sentinţei civile nr.576 din data de 01.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...), intimată-contestatoare fiind D. B.-E., domiciliată în comuna D.,(...), judeţul Sibiu.

Obligă pe recurenta-intimată să plătească intimatei-contestatoare suma de 1.785 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18 O. 2009, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I – Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

 

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...), (...) (...), (...) (...),

 

 

Grefier,

(...) (...),

 

Red.L.T.

Tehnored.V.S.

Ex.4/03.12.2009.

Jud.fond: C.A.N..

St.E..

 

 

 

 

 

 

Toate spetele


Sus ↑