Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale

pentru Minori şi Familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 846/R/2008

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2008

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTORI: (...)-(...) (...)

(...) Ş.

GREFIER : P. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâtul G T. şi de reclamanta S.C. F. H. 2000 S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 233 pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j, la data de 11.02.2007, în dosarul nr(...), având ca obiect acţiune în răspundere patrimonială.

N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 8 aprilie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

La data de 10.04.2008 s-a depus prin serviciul de registratură al instanţei, de către reprezentantul recurentului-pârât, chitanţa reprezentând achitarea onorariului avocaţial.

C U R T E A

Prin sentinţa civilă nr.233 din 11 februarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta (...) F. H. 2000 SRL în contradictoriu cu pârâtul T. G având ca obiect litigiu de muncă.

S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul T. G având ca obiect anularea clauzei de neconcurenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanta şi pârâtul au încheiat contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. sub nr.896/ 18.04.2003 prin care pârâtul a fost angajat în funcţia de reprezentant tehnic comercial, pe o perioadă nedeterminată.

La acest contract individual de muncă părţile au încheiat actul adiţional nr. 749 /28.02.2006 prin care au stabilit o clauză de neconcurenţă care cuprinde următoarele:

Părţile convin să completeze contractul individual de muncă şi cu o clauză de neconcurenţă prin care angajatul se obligă să nu desfăşoare direct sau indirect activităţi concurenţiale cu ale angajatorului pe întreaga perioadă a derulării raporturilor de muncă precum şi pe o perioadă de 2 ani (doi ani) de la data încetării (indiferent de motiv) a contractului individual de muncă, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.

Indemnizaţia de neconcurenţă este de 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă, sau în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

Indemnizaţia lunară va putea fi încasată numai personal de către angajat în numerar prin casieria (...) F.-H. SRL conform înştiinţărilor comunicate în scris angajatului de către angajator.

Angajatul se obligă de a informa în scris lunar (nu mai târziu de data ridicării indemnizaţiei lunare de la casieria angajatorului) angajatorul despre activitatea sa în cadrul locului de muncă respectiv funcţia unde îşi desfăşoară activitatea.

Prin activităţi concurenţiale se înţeleg: activităţi comerciale desfăşurate direct sau prin interpuşi în cadrul sau în afara orelor de program de către angajat şi care sunt de aceeaşi natură cu activităţile comerciale desfăşurate de către angajator; divulgarea secretului de serviciu unor firme concurente sau altor persoane interesate, folosirea în interes propriu sau în interesul unei alte persoane a secretelor de serviciu şi a informaţiilor referitoare la angajator precum şi orice altă activitate care aduce sau poate aduce atingere desfăşurării activităţii angajatorului.

B. geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul este teritoriul ţării: România, şi terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii sunt toţi dealerii, subdealerii şi operatorii reţelelor P., D./ E., E. şi Romtelecom precum şi firmele distribuitoare şi de vânzare a telefoanelor mobile/serviciilor preplătite precum şi a accesoriilor H.. Totodată, angajatului îi este interzis înfiinţarea unei firme proprii cu acelaşi obiect de activitate pe care îl are firma (...) F. H. 2000 SRL.

Nerespectarea acestei clauze de neconcurenţă poate duce la desfacerea imediată a contractului individual de muncă al angajatului conform art.61 lit.a Codul muncii (în cazul în care acesta mai este angajat al societăţii) precum şi la angajarea răspunderii materiale a angajatului în vederea recuperării prejudiciului suferit de către societate dacă prejudiciul este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adiţional.

Angajatul, indiferent dacă contractul de muncă cu angajatorul a încetat sau nu, este obligat la plata unei penalităţi fixe de 10.000 USD (zecemii USD, plătibilă în lei la cursul BNR din ziua plăţii) în favoarea angajatorului dacă prejudiciul, este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adiţional.

La această sumă se adaugă prejudiciul suferit de către angajator, dacă prejudiciul este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă din care să rezulte ca au fost încălcate prevederile prezentului act adiţional. Raporturile de muncă au durat până la data de 08.05.2006, dată la care pârâtul a demisionat.

În prezent, pârâtul este angajatul (...) P. România, societate despre care reclamanta susţine că este în concurenţă.

Potrivit prevederilor art.21 alin.2 din Legea nr.53/2003, clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării raporturilor de muncă, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunară, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.

În cazul de faţă, clauza de neconcurenţă stabileşte terţii şi aria geografică şi nu stabileşte concret activităţile interzise, situaţie în care nu este valabilă, deoarece lezează principiul libertăţii muncii.

De asemenea, clauza de neconcurenţă stabilită în actul adiţional este lipsită de eficacitate, deoarece scopul acesteia este reparator şi nu preventiv.

Pentru a fi valabilă, aşa cum prevede textul art.21 din Legea nr.53/2003, clauza de neconcurenţă trebuie să cuprindă cuantumul indemnizaţiei de neconcurentă lunară.

În speţă, clauza nu cuprinde acest cuantum.

Având în vedere cele expuse, tribunalul a respinse ca nefondată cererea reclamantei (...) F. H. SRL C-N împotriva pârâtului T. G, având ca obiect plata sumei de 10.000 USD, reprezentând prejudiciu cauzat.

Cererea reconvenţională a fost respinsă, deoarece constatarea nulităţii clauzei de neconcurenţă se poate face pe toată durata contractului.

În speţă, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat la data de 08.05.2006.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât pârâtul G T. cât şi reclamanta (...) F. H. 2000 SRL.

Reclamanta (...) F. H. 2000 SRL, prin recursul său solicită admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate în sensul de a se admite acţiunea introductivă aşa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 USD cu titlu de penalitate fixă –decurgând din nerespectarea clauzei de neconcurenţă, convenită de părţi în actul adiţional la contractul individual de muncă.

În motivele de recurs arată că sentinţa este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art.304 pct.7,8 C.proc.civ.

Prin cererea introductivă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 USD cu titlu de penalitate fixă, sumă pe care acesta s-a obligat să o achite în situaţia încălcării clauzei de neconcurenţă.

Arată că prin actul adiţional la contractul individual de muncă înregistrat la ITM C, care este actul juridic dedus judecăţii şi în legătură cu care a fost sesizată instanţa, părţile de comun acord au înserat două clauze, una de confidenţialitate şi alta de neconcurenţă.

În acelaşi act adiţional s-a prevăzut că angajatul este obligat la plata unei penalităţi fixe de 10.000 USD în favoarea angajatorului în situaţia nerespectării clauzei de neconcurenţă. Consideră că acest act este o clauză penală care îmbracă forma unei convenţii prin care părţile contractului au determinat anticipat întinderea daunelor interese pe care debitorul urmează a le plăti în caz de neexecutare , executare defectuoasă ori cu întârziere a prestaţiei la care s-a obligat, adică a nerespectării clauzei de neconcurenţă.

Consideră că instanţa trebuia să analizeze această clauză prin prisma prevederilor art.969 C.civ. cu raportare la art.1066-1072 C.civ. iar apoi în motivarea soluţiei să expună care au fost raţionamentele juridice de drept substanţial şi procesual de respingere a acţiunii.

Arată că excepţia puterii de lucru judecat a fost invocată la termenul din 13.XII.2007, raportat la petitul acţiunii reconvenţionale formulate de pârâtul reclamant reconvenţional prin care s-a solicitat anularea clauzei de neconcurenţă inserată în actul adiţional şi la soluţia pronunţată de Curtea de A p e l C r a i o v a prin dec.civ.1446/2007, aceasta intrând în puterea lucrului judecat – ceea ce conferă exclusivitate şi obligativitate.

Prin hotărârea irevocabilă a Curţii de A p e l C r a i o v a nr.1446/2007, aceasta a modificat sentinţa instanţei de fond şi a respins acţiunea formulată de reclamantul-pârât-reconvenţional în ceea ce priveşte anularea clauzei de neconcurenţă, astfel că T r i b u n a l u l C l u j este ţinută de soluţia pronunţată de Curtea de A p e l C r a i o v a, nu mai putea face o nouă analiză a valabilităţii şi legalităţii aceleaşi clauze în ceea ce priveşte conţinutul ei, ci trebuia să examineze cauza prin prisma obligaţiilor care incumbă părţilor în caz de nerespectare a ei.

Şi pârâtul T. G a declarat recurs solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii reconvenţionale, în sensul anulării clauzei de neconcurenţă cuprinsă în actul adiţional la contractul individual de muncă şi menţinerii ca temeinică şi legală sentinţa în privinţa respingerii acţiunii reclamantei.

Apreciază că sentinţa este netemeinică şi nelegală în privinţa soluţionării acţiunii reconvenţionale.

Astfel susţine că, raportat la conţinutul clauzei contractuale şi la dispoziţiile art.23 din C.muncii clauza este lovită de nulitate absolută, prevederile ei fiind şi abuzive, încălcând dispoziţiile art.3 din C.muncii, care statuează principiul libertăţii muncii.

Mai mult, se arată că această clauză de neconcurenţă a fost impusă de angajator fără a fi fost negociată, fiind astfel încălcate şi dispoziţiile art.38 C.muncii potrivit cărora „salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate de părţi Curtea reţine următoarele:

Instanţa de fond, aşa cum mai sus s-a arătat, a respins atât acţiunea reclamantei cât şi cererea reconvenţională a pârâtului.

Considerentul esenţial pentru care a pronunţat sentinţa recurată a fost acela că în cauză, clauza de neconcurenţă deşi stabileşte terţii şi aria geografică şi nu stabileşte concret activităţile interzise, situaţie în care nu este valabilă, deoarece lezează principiul libertăţii muncii.

De asemenea s-a mai reţinut că, clauza de neconcurenţă stabilită în actul adiţional este lipsită de eficacitate, deoarece scopul acesteia este reparator şi nu preventiv şi pentru a fi valabilă, textul art.21 din Legea nr.53/2003, trebuie să cuprindă cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunară. Ori în cazul din speţă clauza nu cuprinde cuantumul mai sus arătat.

În raport de aceste considerente instanţa a respins ca nefondată cererea reclamantei pentru obligarea pârâtului la plata despăgubirilor de 10.000 USD, precum şi cererea reconvenţională a pârâtului, reţinându-se şi că cererea pentru constatarea nulităţii clauzei de neconcurenţă se poate face doar pe toată durata contractului.

Aşadar, aşa cum rezultă din întreaga motivare a sentinţei se constată că de fapt instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că încă prin sentinţa civilă nr.515 din 15 martie 2007, T r i b u n a l u l G o r j, sesizat fiind cu acţiunea promovată de reclamant, s-a pronunţat în sensul că admiţând acţiunea a anulat clauza de neconcurenţă prevăzută în actul adiţional la contractul individual de muncă al pârâtului cu nr.749/28.02.2006 (fila 40-41 dos.fond).

Ulterior, prin Decizia civilă nr.1466 din 6 iunie 2007, Curtea de A p e l C r a i o v a (fila 23-24 dos.recurs) a admis recursul reclamantei (...) F. H. 2000 SRL C-N şi a modificat sentinţa de mai sus, în sensul că a fost respinsă acţiunea reclamantului pentru constatarea nulităţii clauzei de neconcurenţă.

De fapt, chiar prin decizia de mai sus, instanţa de recurs a statuat că în cauza respectivă, faţă de considerentele acţiunii promovate de reclamant, nu pot conduce la anularea clauzei de neconcurenţă, dar pot constitui, într-un eventual litigiu elemente pentru examinarea modului în care angajatorul şi salariatul şi-au îndeplinit obligaţiile decurgând din această clauză.

Aşadar, se constată că în mod irevocabil, clauza de neconcurenţă a fost considerată valabilă, ori în acest context, instanţa de fond prin sentinţa recurată nu mai putea să facă aprecieri cu privire la valabilitatea ori nevalabilitatea clauzei, pe aceleaşi considerente pentru care s-a pronunţat în mod irevocabil Curtea de A p e l C r a i o v a.

De fapt aşa cum mai sus s-a reţinut, atât acţiunea reclamantei cât şi cererea reconvenţională a pârâtului au fost analizate doar prin prisma nevalabilităţii clauzei de neconcurenţă, încălcându-se în acest mod principiul autorităţii de lucru judecat astfel că cererile părţilor din această cauză nu au fost analizate pe fond.

Aşa fiind, faţă de cele mai sus reţinute, văzând şi dispoziţiile art.299 şi 312 C.proc.civ., Curtea va admite recursurile părţilor, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare în fond aceluiaşi tribunal atât în ce priveşte acţiunea promovată de reclamantă cât şi cererea reconvenţională a pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursurile declarate de reclamanta (...) F. H. 2000 SRL C-N şi pârâtul G T. împotriva sentinţei civile nr. 233 din 11 febr. 2008 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţată în dosar nr(...), pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 8 aprilie 2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

(...) (...) (...)-(...) (...) (...) Ş. P. D.

Red.AR

Dact.T./3ex.

22.05.2008