• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Pretentii. Recurs

Hotararea nr. 19 din data 2009-01-14
Pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

 

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

 

 

D E C I Z I A NR. 19

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2009

Preşedinte – (...) (...) (...)

Judecători - (...) (...)

- (...)-N. (...)

Grefier - B. Ţ.

 

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul E. E., domiciliat în B,(...), judeţul B, împotriva sentinţei civile nr.1026 din 29 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (...) E. (...), cu sediul în B,(...), judeţul B.

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurentul-pârât E. E. prin avocat D. (...) din cadrul Baroului P, intimata-reclamantă S.C. E. Sa prin consilier juridic S. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Consilier juridic S. M. pentru intimata-reclamantă depune copia deciziei de concediere disciplinară nr.764/15.02.2008 şi arată că alte cereri nu mai are de formulat.

Avocat D. (...) pentru recurentul-pârât arată că nu mai are cereri de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Avocat D. (...) având cuvântul pentru recurentul-pârât, arată că acesta a desfăşurat un stagiu de formare profesională la locul de muncă, ori aceasta nu înseamnă că se poate reţine că recurentul-pârât a lipsit nemotivat de la serviciu.

De asemenea, mai arată că în contractul de prestări servicii se arată doar durata cursului nu şi costul acestuia, precizându-se singura valoare de 665 lei/cursant, astfel că nu există nicio dovadă a sumei solicitate de intimata-reclamantă, cum de altfel nu există nicio declaraţie a recurentului-pârât prin care acesta să recunoască debitul, aşa cum a susţinut intimata-reclamantă.

Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată, depunând şi concluzii scrise.

Consilier juridic S. M. având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea ca nefondat a recursului, potrivit motivelor din întâmpinarea depusă la dosar, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond.

 

 

C U R T E A

 

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i B u z ă u, reclamanta (...) E. (...) B a chemat în judecată pe pârâtul E. P. E., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata sumei de 16582 lei, reprezentând 15900 lei c/valoarea cursurilor de formare profesională şi 682 lei salariul încasat în perioada stagiilor.

Reclamanta a motivat că pârâtul a desfăşurat la iniţiativa societăţii un stagiu de formare profesională pe perioada 26.03.2007-06.08.2007 în vederea obţinerii calificării de sudor, nivel 2 de calificare.

Acest stagiu de formare profesională a fost efectuat în baza actului adiţional la contractul individual de muncă nr.1450/26.03.2007 şi contractului nr.1464/26.03.2007.

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă privind formarea profesională şi contractul nr.1450/26.03.2007, fostul salariat şi-a asumat obligaţia de a nu întrerupe raporturile de muncă cu societatea din proprie iniţiativă pe o perioadă de 5 ani de la data absolvirii cursurilor (demisie, absenţe nemotivate). În cazul nerespectării acestei obligaţii, pârâtul s-a obligat să restituie toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională.

Contrar celor convenite, pârâtul a lipsit nemotivat de la serviciu în perioada 26.03.2007-06.08.2007, astfel că societatea i-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 15.02.2008, în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii, prin decizia nr.764/15.02.2008.

Întrucât pârâtul nu şi-a respectat obligaţia asumată, de a nu întrerupe raporturile de muncă cu societatea din proprie iniţiativă timp de 5 ani de la data absolvirii cursurilor, societatea trebuie să-şi recupereze cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională în cuantum de 16.582 lei, reprezentând 15900 lei contravaloarea cursului de formare profesională şi 682 lei salariul încasat în perioada stagiului.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar: contractul de prestări servicii nr.36/24.03.2007, calculul costului cursurilor de formare profesională, factura nr.52/08.04.2008 , ordin 2 de plată nr.297 şi nr.12/08.01.2008, decizia de concediere disciplinară nr.764/15.02.2008, act adiţional la contractul individual de muncă nr.1450/26.03.2007, contract nr.1464/26.03.2007, încheiere de dată certă nr.1655/30.03.2007, adeverinţa nr.3647/23.09.2008.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.

După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr.1026 din 29 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta (...) E. (...), în contradictoriu cu pârâtul E. P. E., a fost obligat pârâtul să achite reclamantei sumei de 16.582 lei, compusă din 15900 lei c/valoare curs de formare profesională şi 682 lei salariul încasat în perioada stagiului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâtul E. E. a fost angajatul societăţii reclamante pe postul de muncitor necalificat.

 

Între (...) J. J. D. SRL şi reclamantă s-a încheiat contractul nr.36/24.03.2007 prin care reclamanta se obliga să finanţeze integral participarea pârâtului la stagiul de formare profesională cu o durată de 12 luni în vederea obţinerii calificării de sudor, cu începere din data de 26.03.2007.

Pârâtul se obliga ca după absolvirea stagiului de formare profesională să nu părăsească societatea (...) E. (...) B timp de 5 ani (încetarea contractului individual de muncă prin demisie, motive disciplinare, arestarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile, condamnarea prin hotărâre judecătorească, interdicţie de exercitare a profesiei). În caz contrar, va suporta toate cheltuielile ocazionate de formarea profesională, în acest sens fiind inserate clauzele în actul adiţional la contractul de muncă nr.1450/26.03.2007.

Pârâtul însă, în perioada 26.03.2007 - 06.08.2007, a lipsit nemotivat de la serviciu, astfel că societatea i-a desfăcut contractul de muncă disciplinar, conform art.61 lit.a din Codul muncii, prin decizia nr.764/15.02.2008.

A apreciat instanţa de fond că întrucât pârâtul nu a respectat clauzele contractuale, respectiv de a nu întrerupe raporturile de muncă din culpa sa, acesta trebuie să fie obligat la plata sumei de 16582 lei reprezentând 15900 lei c/valoarea cursului de formare profesională şi 682 lei salariul încasat în perioada stagiului.

Faţă de cele reţinute, în baza art.270 Codul muncii, tribunalul a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata sumei menţionate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul E. E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A arătat recurentul că în mod greşit prima instanţă a reţinut că a absentat nemotivat de la serviciu în perioada 26.03.2007-06.08.2007 întrucât reclamanta, prin actul adiţional la contractul individual de muncă s-a obligat să finanţeze participarea sa la stagiul de perfecţionare pe durata de 5 luni cu scoaterea parţială din activitate, stagiu care s-a desfăşurat în perioada precizată şi că, în mod greşit s-a reţinut obligaţia în sarcina sa de a restitui sumele ocazionate de pregătirea sa profesioanlă.

Curtea analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului precum şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză şi disp.art.3041 Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat, potrivit următoarelor considerente:

Prima instanţă a reţinut că pârâtul în perioada 26.03.2007-06.08.2007 a lipsit nemotivat de la serviciu, sens în care angajatorul i-a desfăcut disciplinar contractul de muncă prin decizia nr.764/15.02.2008.

A reţinut prima instanţă că pârâtul nu a respectat clauzele contractuale, respectiv de a nu întrerupe raporturile de muncă din culpa sa, constatând ca întemeiată solicitarea reclamantei de obligare a acestuia la plata sumei de 16.582 lei.

A mai reţinut prima instanţă că această sumă reprezintă 15.900 lei contravaloarea cursului de formare profesională şi 682 lei salariul încasat în perioada stagiului.

Curtea constată că prima instanţă în mod eronat a reţinut în hotărâre faptul că recurentul a lipsit nejustificat de la serviciu în perioada 26.03-06.08.2007 întrucât această perioadă corespunde desfăşurării stagiului de formare profesională.

Recurentul a absentat de la serviciu în perioada 08.02.2008-15.02.2008, în mod nejustificat, motiv pentru care angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a

 

contractului individual de muncă, începând cu 15.02.2008, prin decizia nr.764/15.02.2008, decizie pe care fostul salariat nu a contestat-o şi care nu face obiectul cauzei de faţă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea constată că din actul adiţional la contractul individual de muncă- cu clauza de formare profesională- nr.1450/26.03.2007, rezultă că recurentul s-a obligat să suporte cheltuielile ocazionate de formarea profesională în situaţia în care în intervalul termenului de 5 ani de la data examenului de absolvire este concediat pe motive disciplinare, valoarea cursului suportată de către angajator fiind de 1000 lei.

Conform disp.art.193 al.2 din Codul muncii modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea sa profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte adiţionale la contractul individual de muncă.

Întrucât între salariat şi angajator s-a încheiat act adiţional la contractul individual de muncă în care s-au convenit, conform textului legal precizat anterior, tocmai obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile, fiind stabilită valoarea cursului de formare profesională la 1000 lei, prima instanţă trebuia să ia în considerare la întinderea pretenţiilor angajatorului numai acest act adiţional şi nu toate celelalte înscrisuri prin care angajatorul pretinde o sumă mai mare decât cea cuvenită.

În ceea ce priveşte solicitarea angajatorului în sensul obligării fostului salariat şi la achitarea sumei de 682 lei reprezentând salariul încasat pe perioada stagiului, Curtea constată că prima instanţă în mod greşit a apreciat ca întemeiată această pretenţie.

Astfel, conform actelor dosarului şi a susţinerilor reclamantei, participarea pârâtului la stagiul de formare profesională a presupus scoaterea sa parţială din producţie, posibil 2 ore zilnic.

Conform disp.art.194 alin.2 lit.a Codul muncii „dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă ce nu depăşeşte 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de salariul integral corespunzător postului şi funcţiei deţinute, sporurile şi adaosurile la acestea”.

Întrucât angajatorul nu a probat scoaterea din producţie a salariatului pentru o perioadă ce depăşeşte 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, rezultă că acestuia nu i se poate imputa suma solicitată şi apreciată ca reprezentând salariul încasat.

Nu poate fi reţinută susţinerea reclamantei-intimate în sensul că salariatul a fost scos din producţie şi că nu putea beneficia de salariu întrucât adresa nr.4481/20.03.2007 (fila 14 dosar fond) face referire la obligativitatea încheierii unor acte adiţionale la contractul individual de muncă pentru stabilirea aspectelor legate de obligaţiile salariatului în raport cu angajatorul care a achitat valoarea cursului precum şi dispoziţia ca programul de formare profesională să se defăşoare la sfârşitul programului de lucru, în intervalul 15,30-17,30 tocmai pentru a nu se perturba activitatea de producţie.

 

Din acest înscris precum şi din acţiunea introductivă prin care s-a precizat că salariatul a fost scos din producţie 2 ore, rezultă că scoaterea din producţie a fost parţială întrucât nu s-a făcut dovada că scoaterea din producţie a depăşit 25% din durata zilnică a timpului de lucru, salariatul era îndreptăţit la plata integrală a salariului.

Pentru aceste considerente Curtea constată că recursul formulat este fondat, urmând ca în conformitate cu disp.art.312 Cod procedură civilă să îl admită şi în consecinţă, va modifica în parte sentinţa şi va reduce cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat pârâtul de la 16.582 lei la 1000 lei, urmând a se menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Văzând şi disp.art.274 Cod procedură civilă,

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

 

Admite recursul declarat de pârâtul E. E., domiciliat în B,(...), judeţul B, împotriva sentinţei civile nr.1026 din 29 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (...) E. (...), cu sediul în B,(...), judeţul B şi în consecinţă:

Modifică în parte sentinţa în sensul că reduce cuantumul despăgubirilor de la 16582 lei la 1000 lei.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Obligă intimata la 500 lei cheltuieli de judecată către recurent.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 14 ianuarie 2009.

 

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) N. (...)

 

 

 

Grefier,

B. Ţ.

 

 

 

Red.I.C.T.

Tehnored. A.Ţ.

3 ex./13.02.2009

dosar fond.- (...) T r i b u n a l u l B u z ă u

judecători fond.- H. T.

- B. F. E.

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006

Toate spetele


Sus ↑