Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale

pentru Minori şi Familie

DECIZIA CIVILA NR. 406/R/2008

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2008

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: (...)-(...) (...)

JUDECĂTORI: (...) (...)

(...) S.

GREFIER : S. N.

S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul SPITALUL ORĂŞENESC SIMLEUL S împotriva sentinţei civile nr. 2423 din 10.12.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S ă l a j în dosarul nr(...), privind şi pe pârâtul E. E. J., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent – consilier juridic N. E. şi reprezentantul pârâtului intimat –avocat D. E., lipsă fiind pârâtul intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat şi motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat şi este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi de timbrul judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului înaintat de Spitalul Orăşenesc Simleu S, întâmpinare din care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamantului recurent.

Reprezentanţii părţilor arată că nu mai sunt de formulat alte cereri.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, instanţa declară închisă cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul pe fondul recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat în scris, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată, susţinând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Arată că pe o perioadă de şase luni de zile s-a solicitat o delegare, a apărut un medic rezident fapt pentru care în spitalul orăşenesc sunt doi medici. Nu se poate reţine faptul că erau prea mulţi medici. Rezidentul a fost pe post şi presupunea să se perfecţioneze, însă nu şi-a respectat obligaţia contractuală.

Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului formulat de reclamantul recurent şi menţinerea în întregime a sentinţei civile nr. 2423 din 10 decembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S ă l a j în dosarul nr(...) care este legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată. Susţine oral întâmpinarea formulată arătând că pârâtul intimat era specializat să lucreze în specialitatea sa, aceea de chirurg, însă erau patru chirurgi şi pârâtul intimat a făcut o operaţie la 10 zile. Chirurgia este o meserie care se practică tot timpul. Dovada că nu au avut nevoie de pârâtul intimat este faptul că a fost detaşat la Spitalul din D. Nu i-a fost acordată nici locuinţă de serviciu.

Curtea, reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.2423 din 10.12.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S ă l a j în dosarul nr(...), a fost respinsă acţiunea reclamantului Spitalul Orăşenesc Şimleu S împotriva pârâtului E. E. J., iar reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 2.380 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 29 august 2007, reclamantul Spitalul Orăşenesc Şimleu S a solicitat instanţei obligarea pârâtului E. E. J. la plata sumei de 25.335,49 lei reprezentând cheltuieli de formare profesională, cu motivarea că pârâtul a semnat un act adiţional la contractul individual de muncă prin care s-a obligat ca după terminarea rezidenţiatului să funcţioneze o perioadă de 5 ani în cadrul unităţii reclamante şi nu şi-a îndeplinit această obligaţie contractuală.

Asupra cauzei de faţă, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 26 martie 1999 a fost încheiat un contract individual de muncă între părţi precum şi un act adiţional la contractul individual de muncă prin care pârâtul se obliga să funcţioneze o perioadă de 5 ani ca medic chirurg după terminarea rezidenţiatului în cadrul unităţii reclamante.

Pârâtul a lucrat în cadrul unităţii reclamante în perioada 1 mai 2004-1 octombrie 2005. La data de 1 octombrie 2005 pârâtul a fost detaşat la unitatea din D a Spitalului CFR C prin decizia nr.51 din 28 septembrie 2005, decizie care a fost prelungită prin decizia nr.11 din 23 martie 2006.

Ulterior, pârâtul a promovat un concurs şi a obţinut un post în cadrul Spitalului CFR C, solicitând reclamantului să-i acorde transferul, iar acesta a fost de acord doar cu demisia pârâtului.

Instanţa a reţinut că reclamantul nu avea nevoie de serviciile pârâtului deoarece mai avea încă 3 medici chirurgi, dovada acestui fapt constituind-o detaşările repetate la Spitalul CFR C, unde pârâtul a reuşit să obţină prin concurs un post de medic chirurg pentru a-şi putea desăvârşi specializarea în mod practic, deoarece câtă vreme a lucrat în cadrul unităţii reclamante a operat foarte puţin.

Reclamantul nu poate obţine obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de formare profesională a acestuia, câtă vreme nu şi-a îndeplinit în mod culpabil obligaţiile faţă de pârât, respectiv obligaţia de a-i asigura acestuia un loc de muncă stabil, la care pârâtul să se poată forma profesional la locul de muncă.

Potrivit art. 5 alin.2 din OUG nr.58/2001 drepturile salariale ale medicilor, stomatologilor şi farmaciştilor rezidenţi din primii doi ani de rezidenţiat se suportă de la bugetul de stat, astfel că reclamantul nu mai are nici un temei să solicite contravaloarea cheltuielilor de formare profesională a pârâtului.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Spitalul Orăşenesc Şimleu S a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinţei şi admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, s-a arătat că deşi mai existau 3 medici chirurgi în spital la data în care dr. E. E. J. s-a prezentat la post, aceştia îşi desfăşurau activitatea în secţia de chirurgie cu 30 de paturi, ulterior 25 de paturi, conform normativelor în vigoare. Postul intimatului pârât era în cabinetul de specialitate al ambulatoriului spitalului. De asemenea, după expirarea celor 2 detaşări (maximum acordate de Codul muncii – Legea nr.53/2003) acesta urma să-şi continue activitatea la postul său din ambulatoriu. Nu rezultă în nici un mod şi nu a fost probant faptul că dr. E. E. J. nu îşi putea desăvârşi practic specializarea întrucât avea consultaţii la cabinet şi periodic i s-a permis să opereze, deşi era medic titular în policlinică.

Instanţa de judecată a ignorat faptul că în actul adiţional la contractul individual de muncă nr.1503/26.03.1999 la punctul 2 se prevedea că pârâtul se obliga „să lucreze în unitate cel puţin 5 ani de la data confirmării în specialitate, iar în caz de nerespectare a perioadei precizate, se obliga să suporte contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu pregătirea sa şi salariul aferent acestei perioade. Suma datorată va fi corectată cu coeficientul de inflaţie”.

De asemenea, instanţa de judecată a ignorat faptul că pârâtul a semnat nota de lichidare în data de 20.06.2006, prin care se obligă textual să achite sumele privind plata drepturilor salariale indexate cu coeficientul de inflaţie aferente anilor de rezidenţiat datorită nerespectării contractului de muncă încheiat cu Spitalul Orăşenesc Şimleu S.

Instanţa de judecată nu a avut în vedere nici practica judiciară aplicabilă acestei speţe, cum ar fi sentinţa civilă nr.619/22 mai 2006 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j secţia civilă, dosar nr(...), sentinţa civilă 820/30 aprilie 2004 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j în dosarul 814/2004, Decizia nr.734/R/28 septembrie 2004 a Curţii de A P E L C L U J dosar 8680/2004, sentinţa civilă 1335/17 octombrie 2005 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j dosar nr.2336/2005, sentinţa civilă 853/2005 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j în dosar 1095/2005.

Potrivit art.195 din Codul muncii, salariaţii care au beneficiat de un curs sau stagiu de pregătire profesională mai mare de 60 de zile, în condiţiile art.194 alin.2 lit. b şi alin.3 nu pot avea iniţiativa încetării contractului de muncă pe o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională. Durata obligaţiei salariatului de a presta munca în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte legate de obligaţiile salariatului ulterioare formării profesionale se stabilesc prin act adiţional. Unitatea sanitară a plătit punctual toate cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională timp de 5 ani pentru dr. E. E. J. şi nu a beneficiat de serviciile de specialitate ale acestuia pe timp de 5 ani.

Potrivit art.969 din Codul civil „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”. Contractul individual de muncă a fost încheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale, pârâtul având capacitate deplină de exerciţiu şi folosinţă. Pârâta intimată nu a invocat manevre frauduloase sau dolosive ori violenţa ce ar fi folosită de reclamant în vederea încheierii contractului.

Este de reţinut fără echivoc că intimata pârâtă nu şi-a îndeplinit integral obligaţiile, aceasta beneficiind de loc de muncă, condiţii de formare profesională din partea Spitalului Orăşenesc Şimleu S, în speţă fiind incidente dispoziţiile OUG 85/2000, OUG 259/2000 modificată de OUG 58/2001 şi Legea nr.41/2002.

Legea nr.41/2002 prevede expres ca adăugare la art.3 alin.6 din OUG 58/2001 că „ocuparea unui alt post decât cel pentru care au fost confirmate ca rezidenţi se poate face numai după îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin.5 şi anume după prestarea unui număr egal de ani cu durata finanţării”.

Această prevedere legală a fost încălcată de către intimatul pârât prin prezentarea demisiei.

Întrucât reclamanta a stabilit corect cuantumul sancţiunii materiale având în vedere tabelul prezentat în cererea introductivă, verificat şi neinfirmat de expert, şi anume sumele brute indexate cu rata inflaţiei, diminuate cu număr de luni prestate de către dr. E. E. J., acest lucru trebuind să fie luat în seamă de către instanţă.

Este irelevant faptul că în primul an de rezidenţiat a fost plătit prin sume alocate cu această destinaţie prin viramente de la bugetul M.S. (OUG 85/2000) iar restul de 4 ani din fondul de asigurări sociale de sănătate, adică din sumele obţinute de spital prin munca tuturor salariaţilor, prin contractul de prestări servicii medicale încheiate cu CJAS.

De asemenea, cheltuielile de judecată sunt excesive şi nedetaliate.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.1503 (f.5 fond), s-a prevăzut obligaţia pârâtului de a lucra în favoarea reclamantei cel puţin 5 ani de la data confirmării în specialitate, iar stabilirea cheltuielilor urma să se facă pe baza unei note justificative, conform reglementărilor în vigoare.

De asemenea, acelaşi act prevede că în caz de nerespectare a perioadei de 5 ani, pârâtul are obligaţia suportării contravalorii cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa, precum şi salariul aferent acestei perioade.

În cauză, reclamanta nu a procedat conform clauzelor contractuale menţionate, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei ce reprezintă salariile încasate de acesta în perioada aprilie 1999-aprilie 2004, fără a stabili pe baza notei justificative cheltuielile de pregătire profesională.

Sub acest aspect, Curtea constată că obligaţia pârâtului de a restitui salariul aferent unei perioade de 5 ani este în mod evident lipsită de temei legal, deoarece această clauză contractuală contravine dispoziţiilor imperative prevăzute de art.165 şi art.38 Codul muncii, care enunţă inadmisibilitatea renunţării la drepturile salariale şi interdicţia renunţării la drepturile recunoscute salariaţilor prin lege, printre care şi salariul corespunzător unei activităţi efectiv prestate.

Astfel, Curtea reţine că reclamanta nu a procedat la determinarea cheltuielilor conform clauzelor contractuale respective, pe baza unei note justificative, ceea ce lipseşte pretinsul prejudiciu de caracter cert în privinţa întinderii sale, astfel încât, sub acest aspect nu sunt întrunite condiţiile de antrenare a răspunderii materiale.

În acest context, Curtea constată că semnarea de către pârât a fişei de lichidare şi a actului adiţional sunt lipsite de efecte juridice, neputând avea semnificaţia unei achiesări la pretenţiile reclamantei deoarece puterea de lege este recunoscută de art.969 Cod civil doar convenţiilor legal făcute nu şi unei convenţii cuprinzând clauze nelegale, cum este cea de faţă.

Tot astfel, este lipsită de temei invocarea unei anumite practici judiciare în materie, deoarece practica judiciară nu reprezintă izvor de drept.

În egală măsură, Curtea observă că reclamanta şi-a asumat prin contractul individual de muncă obligaţia de a-i asigura pârâtului condiţii corespunzătoare de lucru, punându-i la dispoziţie, potrivit specificului muncii sale, tot ce este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Or, din susţinerile necontestate de către părţi referitoare la schema de personal şi din împrejurarea detaşării repetate a pârâtului la Spitalul CFR – unitatea din D, rezultă că reclamanta se putea dispensa de serviciile pârâtului, iar desfăşurarea activităţii sale în favoarea reclamantului nu corespundea unei necesităţi imperioase.

Prin urmare, nu se poate susţine că reclamantul i-a asigurat pârâtului condiţiile necesare desfăşurării activităţii în raport de circumstanţele de fapt evidenţiate, ceea ce îl împiedică pe reclamant să obţină protecţia judiciară a dreptului pretins prevalându-se de propria culpă.

În fine, Curtea mai reţine că deşi reclamantul a criticat acordarea cheltuielilor de judecată pârâtului, apreciindu-le ca excesive şi nedetaliate, nu a indicat niciun motiv concret care să contribuie la diminuarea lor, astfel încât şi aceste apărări sunt nefondate.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei.

În privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtul intimat, Curtea constată că nu s-a făcut dovada efectivă unor asemenea cheltuieli până la închiderea dezbaterilor, iar înscrisul de la fila 29 a fost depus după pronunţarea hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SPITALUL ORĂŞENESC ŞIMLEU S împotriva sentinţei civile nr.2423 din 10.12.2007 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j, pronunţată în dosar nr(...).

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 14 februarie 2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

(...)-(...) (...) (...) (...) (...) S. S. N.

Red./SD/SM

13.03.2008 – 2 ex.

Jud.fond.D. N.; E. P.