Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de muncă şi

asigurări sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1534

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2009

Preşedinte : (...) (...)

Judecător : (...) (...)

Judecător : Dr. (...) (...)

Grefier : (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta SC E. SA T împotriva sentinţei civile nr. 1403/22.05.2009 pronunţată de către T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamantul T. H., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă avocat M. N. E. în reprezentarea pârâtei recurente, lipsă fiind reclamantul intimat T. H..

Procedura de citare este îndeplinită legal.

Recursul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond asupra recursului.

Reprezentantul pârâtei recurente SC E. SA T solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris la dosar.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 1403/22.05.2009 pronunţată în dosar nr(...) T r i b u n a l u l T i m i ş a admis demersul judiciar declanşat de către reclamantul T. H. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA T; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 350 lei, reprezentând contravaloarea concediului de odihnă pe anul 2008 (8 zile) neefectuat.

Tribunalul a reţinut:

Reclamantul a fost angajatul pârâtei în baza unui contract individual de muncă (fila 5) până la data de 16.07.2008, când prin Decizia de concediere nr. 63/18.07.2008 (fila 10), ia încetat contractul individual de muncă încheiat cu pârâta, în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. 1 Codul muncii.

Totodată, instanţa a mai constatat că, reclamantul a solicitat efectuarea concediului de odihnă aferent anului 2008, dar, conducătorul unităţii pârâte nu i-a aprobat reclamantului plecarea în concediu (fila 11).

Potrivit art. 139 alin. 1 din acelaşi cod al muncii, „Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor”, iar art. 141 din acelaşi cod al muncii la alin. 1 spune că, „Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an”, iar dacă salariatul nu şi-a efectuat concediul de odihnă integral în acel an, potrivit alin. 4 al aceluiaşi articol din acelaşi cod al muncii, la încetarea raporturilor de muncă, are loc compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.

Cum reclamantului nu i-a fost aprobată plecarea in concediul de odihnă cuvenit anului 2008, iar raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta au încetat, reclamantului i se cuvine compensarea în bani a acestui concediu, în consecinţa, tribunalul a admis demersul judiciar declanşat de către acesta, cu obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 350 lei cu acest titlu.

Instanţa a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta SC E. SA T, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii.

În motivarea acestuia s-a susţinut că instanţa a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 141 alin. 4 din Codul muncii, care permit angajatorului compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, dar nu instituie obligaţia sa în acest sens şi că nu există o clauză în contractul de muncă să prevadă compensarea.

S-a invocat şi netemeinicia sentinţei în sensul că reclamantul a solicitat efectuarea concediului în 26.05.2005 şi cu această dată, ori concediul trebuia planificat.

S-a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 140 alin. 2 Codul muncii, întrucât acesta putea beneficia de concediu doar pe perioada lucrată, ori din probe rezultă că a beneficiat de 22 de zile şi nu mai avea dreptul de încă 8 zile de concediu.

Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare.

Examinând cauza în raport de motivele de recurs şi totodată sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt şi a aplicat corect dispoziţiile legale incidente.

Din înscrisul emis de pârâtă, aflat la fila 11 dosar şi intitulat „notă de plecare în concediu” rezultă că reclamantul are dreptul la 8 zile de concediu pe anul 2008 şi că a fost programat în perioada 26.05-4.06.2008, cererea nefiind aprobată de conducere.

În faţa instanţei de fond pârâta nu s-a apărat contestând dreptul reclamantului la 8 zile de concediu, ci susţinând doar că nu are obligaţia compensării în bani a concediului de odihnă. Mai mult, nu a făcut dovada efectuării zilelor de concediu cuvenite.

Pârâta dă o interpretare proprie şi greşită dispoziţiilor art. 141 alin. 4 Codul muncii, ignorând şi prevederile alin. 1 care prevăd obligativitatea efectuării concediului.

A. 4 prevede compensarea în bani a concediului neefectuat şi că numai în cazul neefectuării concediului este posibilă compensarea.

Art. 38 Codul muncii prevede că salariaţii nu pot renunţa la drepturile prevăzute de lege şi, prin urmare, pârâta are obligaţia compensării în bani a concediului neefectuat.

Faptul că reclamantul nu a plecat conform planificării sau că nu există o asemenea planificare, nu îi este imputabil acestuia ci chiar pârâtei, în raport de dispoziţiile arătate mai sus.

Prin urmare, în mod corect s-a admis acţiunea şi în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA T împotriva sentinţei civile nr. 1403/22.05.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosar nr(...), în contradictoriu cu reclamantul T. H..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red. I.J../16.11.2009

Tehnored. N.B:

2 ex./17.11.2009

Prim inst.: T r i b u n a l u l T i m i ş – E. I. S. E.