Cabinet avocat Dreptul muncii

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 234/R-CM

Şedinţa publică din 16 Februarie 2010

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) E.

Grefier E. D.

S-a luat în examinare pentru soluţionare recursul declarat de reclamantul E. M. G împotriva sentinţei civile nr.648 din 19 iunie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au lipsit recurentul-reclamant E. M. G şi intimata-pârâtă Direcţia Silvică Râmnicu V.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispoziţiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată şi trece la soluţionarea acestuia.

C U R T E A

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i V â l c e a, reclamantul E. M. G a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Silvică Râmnicu V, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă să îi plătească reclamantului indemnizaţia de concediu de odihnă pentru 23 de zile lucrătoare, aferente anului 2007.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de pădurar la Ocolul Silvic D., în baza contractului individual de muncă nr.437/3398/20.03.2007, a avut dreptul în anul 2007 la 23 zile de concediu de odihnă, pe care însă nu le-a efectuat, întrucât nu s-a găsit un înlocuitor pentru asigurarea activităţii postului de pădurar. Pentru concediul neefectuat în anul 2007 nu a fost replanificat în cursul anului 2008 şi nici nu a primit compensare în bani, în acest fel încălcându-se dispoziţiile art.141 şi art.144 Codul muncii.

A susţinut reclamantul că, întrucât prin decizia nr.10/12 ianuarie 2009 s-a dispus încetarea contratului de muncă începând cu 1 ianuarie 2009, se impune compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, în conformitate cu prevederile art.141 Codul muncii.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că pentru anii 2007 şi 2008 şeful de ocol a efectuat programarea concediilor de odihnă, în conformitate cu art.143 Codul muncii şi art.160 alin.1 din C.C.M., reclamantul fiind în perioada 26 noiembrie – 28 decembrie 2007, şi respectiv 1 octombrie – 7 noiembrie 2008 (conform programării înregistrate la Ocolul Silvic D. cu nr.25/07.01.2008). Reclamantul nu a solicitat efectuarea în natură a concediului de odihnă şi nici nu a respectat programarea făcută cu consultarea lui, nici în anul 2007, nici în anul 2008, iar la încetarea activităţii în anul 2009 i-a fost acordată contravaloarea concediului de odihnă pe anul 2008. Pentru anul 2007 nu i-a fost acordată contravaloarea în bani a concediului de odihnă, întrucât, potrivit art.159 alin.4 din C.C.M. şi art.144 din Codul muncii, este obligatorie efectuarea în natură a concediului de odihnă.

Prin sentinţa civilă nr.648/19.06.2009 a fost respinsă acţiunea.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.137/3398/20.03.2007, reclamantul a fost salariatul Direcţiei Silvice V la subunitatea Ocolul Silvic D. în perioada 20 martie 2007 – 01 ianuarie 2009, când, prin decizia nr.10/12.01.2009, s-a dispus încetarea raporturilor de muncă.

În toată această perioadă reclamantul a fost îndreptăţit la efectuarea concediului de odihnă anual plătit, astfel: 23 de zile lucrătoare în anul 2007 şi 28 de zile lucrătoare în anul 2008.

Din programarea concediilor de odihnă pe cei doi ani (înregistrată la Ocolul Silvic D. cu nr.25/07.01.2008), rezultă că reclamantul a fost programat în perioada 26.11-28.12.2007, respectiv 01.10-07.11.2008, respectându-se prevederile art.143 Codul muncii şi art.160 alin.1 din C.C.M.

A reţinut instanţa că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi solicitat efectuarea în natură a concediului de odihnă aferent anului 2007, neexistând nicio cerere a acestuia în acest sens, iar susţinerea acestuia potrivit căreia nu a efectuat concediul de odihnă întrucât nu s-a găsit înlocuitor care să asigure paza cantonului este lipsită de temei, având în vedere O.M. nr.15/1988 privind Regulamentul de Pază, care, în art.41, stipulează că paza cantonului vacant se asigură temporar de către pădurarul gestionar al cantonului vecin.

Cum nici în anul 2008 reclamantul nu a solicitat efectuarea în natură a concediului de odihnă, iar la data de 1 ianuarie 2009 a încetat contractul său de muncă, i-a fost acordată contravaloarea concediului de odihnă pe anul 2008.

În ceea ce priveşte contravaloarea concediului de odihnă pe anul 2007 neefectuat, tribunalul a reţinut că, potrivit art.144 din Codul muncii şi art.159 alin.4 din C.C.M. încheiat la nivelul Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA, salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.

Cum reclamantul nu a solicitat efectuarea concediului de odihnă pe anul 2007 şi nu a existat nicio cauză obiectivă sau situaţie excepţională care să-l împiedice să-l efectueze, instanţa a concluzionat că pretenţia sa nu este fondată.

În termen legal reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, arătând că nu a fost informat despre faptul că este programat în concediu de odihnă începând cu o anumită dată din anul 2007 şi nici nu i-a fost numit un înlocuitor.

Pe de altă parte, conform art.159 alin.5 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, or în speţă contractul de muncă al recurentului-reclamant a fost desfăcut.

Analizând sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Pentru anul 2007 a fost efectuată programarea concediilor de odihnă pentru toţi angajaţii Ocolului Silvic D., la poziţia 41 fiind înscris recurentul-reclamant cu un număr de 23 de zile de concediu de odihnă ce urmau a fi efectuate în perioada 26.11. – 28.12.2007.

Conform art.143 alin.1 din Codul muncii, programările se fac de angajatori cu consultarea sindicatului ori a reprezentanţilor salariaţilor, iar textul de lege nu impune vreo obligaţie suplimentară din partea angajatorului privitoare la comunicarea personal către angajat a acestei programări, aspect ce se explică prin faptul că reprezentanţii salariaţilor participă la efectuarea programării respective.

Mai mult, este de remarcat că prin acţiunea cu care a investit instanţa reclamantul nu a invocat faptul că nu ar fi fost înştiinţat despre programarea concediului său de odihnă pe anul 2007, o atare apărare fiind făcută pentru prima dată în recurs.

Reclamantul a susţinut doar că nu i-a fost numit un înlocuitor pe perioada în care trebuia să efectueze concediul de odihnă, apărare pe care în mod corect instanţa de fond a înlăturat-o, cu motivarea că, potrivit art.41 din O.M. nr.15/1988 privind Regulamentul de pază, paza cantonului vacant se asigură temporar de către pădurarul gestionar al cantonului vecin.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea art.159 alin.5 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA, Curtea reţine că, potrivit acestui text de lege, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.141 alin.4 din Codul muncii.

Aceste texte de lege însă au în vedere compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul în care a intervenit încetarea contractului individual de muncă (nu şi pentru anii anteriori), în situaţia în care persoana concediată nu şi-a efectuat concediul de odihnă în natură în anul respectiv.

Pe de altă parte, trebuie respectate dispoziţiile art.144 din Codul muncii şi ale art.159 alin.4 din acelaşi contract colectiv de muncă, potrivit cărora salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat, or în speţă nu s-au invocat o cauză obiectivă sau o situaţie excepţională care să îl împiedice pe reclamant să efectueze concediul pe anul respectiv.

Întrucât niciun text din Codul muncii sau din contractul colectiv de muncă nu prevede posibilitatea compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat, în alte situaţii decât aceea a încetării contractului individual de muncă, Curtea apreciază că soluţia tribunalului este corectă, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art.312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul E. M. G, domiciliat în comuna E., sat N., judeţul V, împotriva sentinţei civile nr.648 din 19 iunie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a în dosarul nr(...), intimată fiind pârâta DIRECŢIA SILVICĂ RÂMNICU V, cu sediul în Râmnicu V,(...), judeţul V.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2010, la Curtea de A p e l P i t e ş t i – secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E.

Grefier,

E. D.

Red. L.I.

Tehnored. G.T.

4 ex./17.02.2010

Jud. fond: M. B.

A. R. I.