Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECŢIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE,

DE CONFLICTE DE MUNCĂ Ş. ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 146/R

Şedinţa publică din 10 februarie 2009

Preşedinte: (...) (...) (...) - judecător

Judecători: (...) (...)

(...) M.

Grefier: D. O.

Pentru astăzi a fost amânată pronunţarea asupra recursului declarat de pârâta T. U. împotriva sentinţei civile nr.1687 pronunţată de T r i b u n a l u l C o v a s n a la data de 27 noiembrie 2008 în dosarul civil nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în cadrul şedinţei de judecată din 3 februarie 2009, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte componentă din prezenta decizie.

Instanţa, în vederea deliberării a amânat pronunţarea la 10.02.2009.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă;

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1687/2008 T r i b u n a l u l C o v a s n a a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta (...) B. SRL în contradictoriu cu pârâta T. U. şi pe cale de consecinţă a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 32.031,72 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat societăţii, precum şi la plata dobânzilor legale de la data pronunţării prezentei până la data plăţii efective. A obligat pârâta la plata sumei de 1000 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că potrivit menţiunilor din contractul individual de muncă pârâta a fost angajată pe postul de vânzător la bar.

Din răspunsurile la interogatoriu reiese că pârâta avea îndatorirea de a încasa bani de la clienţii care utilizau aparatele electronice de joc. Tot la interogatoriu pârâta a recunoscut că la solicitarea unor clienţi, fără să fi încasat în prealabil taxa, a pornit aparatele de joc pe datorie.

Răspunsurile pârâtei se completează cu declaraţiile martorilor audiaţi care confirmă aceiaşi situaţie de fapt, care a generat în patrimoniul societăţii un prejudiciu, cert şi determinat.

La dosarul cauzei reclamanta a depus mai multe procese verbale în care pârâta recunoaşte că fără acordul societăţii introducea bani în jocurile de noroc. Sumele adunate în toate procesele verbale dau suma finală menţionată de pârâtă, respectiv 32,031,72 lei.

Toate procesele verbale sunt semnate de reclamantă, ultimul fiind din 1.09.2008 când recunoaşte că în 9.08.2008 a introdus din banii firmei 15.789,20 lei în jocurile de noroc, fără acordul firmei, recunoaştere care produce efecte depline împotriva celui ce o face.

Ca urmare a celor de mai sus descrise de societatea reclamantă nu şi-a mai îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de participaţiune, încheiat cu (...) E. SRL B, datorită acţiunilor pârâtei, care cu ştiinţă nu şi-a respectat obligaţiile.

Potrivit art.270 Cod muncii „salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”.

În speţa de faţă societatea a dovedit prejudiciul suferit, existenţa legăturii de cauzalitate între paguba produsă şi vina pârâtei în legătură cu activitatea desfăşurată sens în care instanţa urmează să admită acţiunea formulată şi precizată, sens în care va obliga pârâta la plata sumei de 32.031,72 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat societăţii, precum şi la plata dobânzii legale de la data pronunţării prezentei până la data plăţii efective pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat.

Ţinând cont că pârâta a căzut în pretenţii instanţa în baza art.274 Cod.pr.civ. a fost obligată pârâta şi la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de onorariu de avocat, potrivit dispozitivului prezentei.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta T. U. invocând prevederile art. 304 punctul 9 şi art. 304¹ Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 129 alin. 2 Cod procedură civilă, privind rolul activ, a apreciat greşit şi numai în favoarea intimatului probele de la dosar.

Astfel, nu s-a avut în vedere că potrivit fişei postului, pârâta era angajată pe post de vânzător la bar şi nu avea nici o tangenţă cu exploatarea aparatelor electronice, fiind obligată în afara sarcinilor de serviciu să se ocupe de aceste maşini de noroc de către patronul firmei, iar presupusele prejudicii au fost recunoscute sub ameninţare.

Se arată că instanţa de fond nu a exercitat un rol activ în vederea aflării adevărului şi a celor susţinute de pârâtă.

Ultimele critici se referă la faptul că instanţa a interpretat greşit contractul intimatei cu (...)”E.”SRL neexistând nici o dovadă la dosar în sensul virării acesteia din urmă a sumei de bani în proporţie de 70 % şi nu a avut în vedere că din suma solicitată de reclamantă a achitat suma de 3000 lei reprezentând salariul său pe 6 luni care nu i-a fost plătit.

Prejudiciul reclamantei nu este cert întrucât nu s-a făcut dovada printr-un proces-verbal de constatare a prejudiciului în prezenţa celor două societăţi, a pârâtei şi a unor persoane neutre, motiv pentru care solicită admiterea recursului.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs şi a prevederilor legale invocate, respectiv prevederile art. 304 punctul 9 şi art. 304¹ Cod procedură civilă, curtea reţine că recursul este nefondat.

Potrivit art. 270 (1) Codul muncii „salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”.

În speţă, prejudiciul imputat pârâtei constă în lipsa din gestiune a sumelor de bani înregistrate prin contoarele maşinilor de joc şi prin evidenţele privind situaţia încasărilor zilnice pentru activitatea de exploatare a maşinilor electronice cu câştiguri.

Criticile formulate în recurs, sunt înlăturate de curte în baza probelor administrate la fond.

Astfel, instanţa de fond a exercitat rolul activ reglementat de art. 129 (2) Cod procedură civilă, prin administrarea de probe utile şi pertinente cauzei, respectiv, proba cu înscrisuri, testimonială şi interogatoriul pârâtei, care nemaifiind „constrânsă” conform susţinerilor din motivele de recurs, a recunoscut la interogatoriu administrat în faţa instanţei (filele 53, 54 dosar fond) că avea îndatorirea de a încasa bani de la clienţii care utilizau aparatele electronice de joc şi că la solicitarea unor clienţi, fără să fi încasat în prealabil taxa, a pornit aparatele de joc pe datorie.

Această situaţie rezultă şi din interpretarea corectă a declaraţiilor testimoniale şi a înscrisurilor administrate ca probe în dosar.

Prejudiciul cauzat intimatei este dovedit de aceasta cu chitanţele de achitare a cotei de 70 % din sumele înregistrate de contoarele aparatelor electronice de joc potrivit protocolului încheiat.

Critica privind achitarea parţială a prejudiciului de către recurentă, este înlăturată de curte pe considerentul că, procedând conform art. 129 (5) Cod procedură civilă, instanţa din oficiu a cerut statele de plată pentru perioada menţionată de pârâtă, înscrisuri din care rezultă că nu s-au făcut reţineri din salariul acesteia în contul prejudiciului cauzat, recurenta nefăcând proba contrară.

Prin urmare, în speţă, s-a reţinut corect aplicarea prevederilor art. 270 (1) Codul muncii, recurenta pârâtă fiind obligată să acopere atât paguba efectivă cât şi beneficiul nerealizat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul şi va menţine ca legală sentinţa civilă recurată.

Reţinându-se culpa procesuală în sarcina recurentei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată la plata către intimată a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta T. U. împotriva sentinţei civile nr. 1687/27.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C o v a s n a pe care o menţine.

Obligă pe recurentă să plătească intimatei suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 10.02.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) M.

GREFIER,

D. O.

Red. D.(...)/10.03.2009

Dact., I.J./18.03.2009

Jud. fond : C.E. – C.E.