Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia litigii de muncă

şi asigurări sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 961

Şedinţa publică din 06 mai 2008

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: Dr. (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER: (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanta recurentă E. D. şi pârâta recurentă S.C. „Z. D. U.” S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 97/5.02.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosar nr(...), în contradictoriu cu pârâta recurentă intimată S.C. „Z. D. U., respectiv cu pârâta intimată Casa Judeţeană de Pensii A şi reclamanta recurentă şi intimată E. D..

La apelul nominal au răspuns pentru reclamanta recurentă E. D. F., avocat Ş. N. şi pentru pârâta recurentă SC Z. D. U. SRL, avocat T. B., lipsă fiind intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii A.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul pârâtei recurente S.C. „Z. D. U.” S.R.L. depune la dosarul cauzei împuternicire avocaţială şi întâmpinare, iar avocatul reclamantei recurente E. D. depune la dosar o factură şi două chitanţe privind plata onorariului de avocat.

Nemaifiind formulate alte cereri instanţa acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor în fond.

Avocatul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate, iar pe fond admiterea acţiunii şi pentru capătul de cerere privind cheltuieli cu medicamentele în sumă de 1506 lei şi cel privind plata daunelor morale în sumă de 35000 lei, cu cheltuieli de judecată, arătând că recurenta este pensionată pentru invaliditate, necesitând reoperare, şi, astfel, daunele morale sunt echitabile. Totodată, solicită respingerea recursului declarat de S.C. „Z. D. U.” S.R. L., ca neîntemeiat.

Pârâta recurentă, prin avocat, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse în cererea de recurs, învederând instanţei că deşi din expertiza tehnică rezultă că, în cauză, culpa aparţine societăţii, acelaşi expert infirmă concluziile expertizei, concluzionând că ar fi fost posibilă producerea accidentului şi dacă persoana implicată i-ar fi fost făcut instructajul complet. Totodată solicită respingerea recursului formulat de reclamanta recurentă, pentru motivele expuse în întâmpinare, arătând că unele medicamente la care face referire reclamanta recurentă nu prezintă o legătură de cauzalitate cu accidentul.

CU R T E A,

În deliberare constată că prin sentinţa civilă nr. 97 din 05.02.2008 a T r i b u n a l u l u i A r a d s-a hotărât:

„admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta E. D. F. împotriva pârâtei S.C. Z. D. U. SRL A şi în consecinţă:

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 8841 lei reprezentând diferenţa salariu şi pensie de invaliditate.

Respinge acţiunea reclamantei pentru despăgubiri reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice, cheltuieli medicamente în sumă de 2030 lei.

Respinge acţiunea reclamantei pentru plata daunelor morale de 35.000 lei.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii A şi respinge acţiunea precizată faţă de această pârâtă.

Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Z. D. U. SRL împotriva chematei în garanţie Casa Judeţeană de Pensii A.

Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3963 lei reprezentând onorar avocaţial şi onorariu experţi.

Definitivă şi executorie.”

Considerentele avute în vedere de instanţa de fond pentru a pronunţa această sentinţă sunt următoarele:

„Examinând acţiunea civilă formulată de reclamanta E. D. F. potrivit cu motivele invocate, apărările pârâtei şi cu probatoriul administrat Tribunalul va admite în parte această acţiune potrivit următoarelor considerente.

Prin procesul verbal de cercetare a accidentului de muncă nr. 1 din 04.10.2005 întocmit de Comisia de cercetare numită prin decizia nr. 783 din 30.09.2005 s-a stabilit că vinovată de producerea accidentului ester victima, că este la prima abatere şi nu a adus prejudicii materiale societăţii, că acest accident care a produs incapacitate temporară de muncă s-a înregistrat la societatea pârâtă.

S-a reţinut că accidentul are drept cauză determinantă căderea de al acelaşi nivel prin dezechilibrare, că s-a efectuat instructajul de protecţie a muncii la angajare.

Nu aceleaşi cauze au fost reţinute în raportul tehnic de expertiză judiciară.

Referitor la instructajul la locul de muncă se arată că acesta se face după instructajul introductiv general care are ca scop prezentarea riscurilor şi a măsurilor de prevenire specifice locului de muncă a persoanei, ori pârâta nu a informat la data angajării pe reclamantă asupra acestor riscuri, nefiind respectate prevederile legii nr. 90/1996, ale N.G.P.M./1996 pct. 3.4 şi 3.5.

Nu s-a specificat caracteristicile vopselei care acoperă pardoseala, dacă aceasta are caracter antiderapant.

În nici un caz prezentat de pârâtă nu s-a făcut referire la riscurile de accidentare şi nu s-a prezentat modul de funcţionare a uşilor de acces în secţie.

Reclamanta nu a primit nici un echipament de lucru antistatic obligatoriu pentru angajaţii în secţia în care lucrează reclamanta, echipamentul acordat reclamantei nu se constituie în echipament individual de muncă care să urmărească protecţia contra alunecării.

Pentru a se reduce pericolele de accidentare prin cădere de ala acelaşi nivel este obligatorie evaluarea riscurilor şi identificarea factorilor de risc generaţi de caracteristicile căilor de circulaţie şi de acces în secţie.

Se mai reţine că instructajul efectuat cu o zi înainte de producerea accidentului de muncă nu era complet, dacă s-ar fi cunoscut de către reclamantă riscurile de accidentare aceasta ar fi acţionat mai atent şi mai prudent.

Prin neefectuarea completă a instructajului la locul de muncă şi nedotarea cu echipament de protecţie a reclamantei E. D. F. victimă a accidentului de muncă din 29.09.2005 s-a încălcat dreptul subiectiv al reclamantei la protejarea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.

Angajatorul are potrivit dispoziţiilor art. 171 şi următoarele cod muncii şi ale legilor speciale obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de locul de muncă prin măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă.

Legea nr. 319/2006 are ca scop instituirea de măsuri pentru îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţi în muncă a lucrătorilor, stabilind principiile generale pentru prevenirea riscurilor profesionale, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea şi instruirea lucrătorilor în acest sens, lege care se aplică în toate domeniile de activitate.

Obligaţia angajatului de a lua măsurile necesare pentru prevenirea riscurilor de accidentare este prev. de art. 7 al.1, 2 şi 3 din această lege, în scopul realizării acestor activităţi angajatorul va desemna lucrători care se vor ocupa de activitatea de protecţie a muncii.

Conform art. 16 angajatorul are şi obligaţia de informare asupra riscurilor de accidentare la nivelul fiecărui post şi să instruiască adecvat pe fiecare lucrător la angajare sau de câte ori este necesar potrivit cu evoluţia riscurilor sau cu apariţia unor noi riscuri.

Deoarece nu s-au respectat de către pârâtă obligaţiile legale menţionate anterior reclamanta E. D. F. a suferit un accident în timpul programului de muncă care se datorează culpei exclusive a societăţii pârâte care nu a efectuat un instructaj complet cu privire la riscurile de accidente şi nu a asigurat un echipament corespunzător la locul de muncă al reclamantei.

Ca urmare a încălcării dreptului reclamantei de a beneficia de măsuri adecvate de protecţie a sănătăţii la locul de muncă s-a cauzat un prejudiciu reclamantei care potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă este de 8.841 lei reprezentând diferenţa dintre venitul în muncă care l-ar fi realizat reclamanta dacă nu s-ar fi produs acest accident şi indemnizaţia de asigurări sociale pentru pensie de invaliditate gradul III.

Potrivit cu dispoziţiile art. 269 Codul muncii angajatorul este obligat în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa sa în timpul îndeplinirii obligaţiei de serviciu.

Reclamanta a fost angajată cu contract individual de muncă iar prejudiciul suferit de către aceasta a avut loc în timpul serviciului din culpa exclusivă a pârâtei astfel cum s-a reţinut şi în raportul tehnic de expertiză judiciară.

Între fapta ilicită a pârâtei de nerespectare a normelor de protecţie a sănătăţii lucrătorilor şi prejudiciul suferit de reclamantă există un raport de cauzalitate care este prezumat de lege potrivit art. 1082 Cod civil, prezumţie care nu a fost răsturnată de pârâtă.

O altă condiţie necesară pentru obligarea la despăgubiri este punerea în întârziere a debitorului care s-a realizat prin notificarea pe care reclamanta a comunicat-o pârâtei prin care pretinde executarea prestaţiilor care i se datorează de către societatea debitoare.

Fiind îndeplinite cumulativ aceste condiţii Tribunalul în temeiul art. 269 cod civil, ca urmare a admiterii în parte a acţiunii reclamantei E. D. F. va obliga pârâta S.C. Z. D. U. SRL A la plata despăgubirilor reprezentând daune materiale de 8.841 lei.

Tribunalul va respinge ca nedovedite, deşi s-au solicitat în acest sens dovezi reclamantei, cererile de plată a medicamentelor, a deplasărilor cu taximetrele şi a convorbirilor telefonice deoarece din chitanţele şi bonurile de la dosar nu rezultă că acele medicamente au fost prescrise de medici pentru tratarea leziunilor suferite în urma accidentului de muncă, nici că s-a efectuat deplasarea la spital cu acele taximetre deoarece reclamanta are şi un autoturism proprietate personală sau a familiei.

De asemenea nu s-au produs probe privind cuantumul cheltuielilor făcute cu îngrijitoarea, astfel că potrivit art. 1169 cod civil Tribunalul va respinge restul pretenţiilor reprezentând 524 lei convorbiri telefonice cu medicii şi spitalele, 1506 lei cheltuieli cu medicamentele ca nedovedite, reclamanta renunţând la cheltuieli făcute îngrijitoarea.

Deoarece despăgubirea nu este prevăzută în contractul individual de muncă sau în contractul colectiv de muncă Tribunalul va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 35.000 lei reprezentând daune morale.

Răspunderea patrimonială a angajatorului izvorăşte din contractul, individual de muncă, pentru a exista o astfel de răspundere este necesar să fie îndeplinite mai multe condiţii printre care existenţa unui contract de muncă şi fapta ilicită. Tribunalul apreciază că între chemata în garanţie Casa judeţeană de pensii şi persoana juridică care se doreşte a fi obligată la plata despăgubirilor nu există nici o identitate, această instituţie nu este vinovată de producerea acestui accident de muncă, nu există raporturi de muncă cu această instituţie,astfel că Tribunalul va respinge cererea de chemare în garanţie a Casei judeţene de pensii A.

Ca urmare a admiterii în parte a acţiunii reclamantei Tribunalul la cererea acesteia va obliga pârâta S.C. Z. D. U. SRL A la plata cheltuielilor de judecată în întregime reprezentând onorariu avocaţial, onorariu expertiză contabilă şi tehnică judiciară în sumă de 3963 lei.”

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta E. D. F. şi pârâta S.C. Z. D. U. SRL A.

În motivarea recursului său, reclamanta critică sentinţa pentru a nu se fi admis capătul de cerere privind costul medicamentelor de 1506 lei, cât şi acela referitor la obligarea pârâtei să-i plătească daune morale, în valoare de 35.000 lei.

Recursul reclamantei va fi admis, doar cu privire al a daunele morale, care i se vor acorda în cuantum de 15.000 lei, această sumă reprezentând, în opinia instanţei de recurs, o echitabilă compensare a suferinţelor fizice şi psihice la care a fost supusă; în acest sens temeiul de drept ignorat de instanţa de fond, şi care a lăsat loc motivului de recurs indicat în art. 304 punct 9 din C o d u l d e procedură civilă, este art. 269 alineat 1 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 237/2007.

În recursul pârâtei se susţine greşita respingere de către prima instanţă a cererii sale de chemare în garanţie, în condiţiile în care aceasta a achitat, la zi, „contribuţia de asigurări sociale, situaţie în care răspunderea de a achita orice fel de pretenţii ale reclamantei revine asigurătorului Casa Judeţeană de Pensii în temeiul legii.”

Se susţine, apoi, în acelaşi recurs, că pe fondul cauzei s-a reţinut greşit culpa exclusivă a angajatorului la producerea accidentului, reieşind din dosarul de cercetare a accidentului că o astfel de culpă îi aparţine reclamantei.

Recursul pârâtei nu este fondat.

Aspectele considerate de pârâta recurentă a fi fost greşit rezolvate prin sentinţă, nu au o confirmare în probatoriul dosarului. Or, hotărârea primei instanţe se sprijină pe aceste probe, care au fost corect şi just analizate de prima instanţă. Hotărârea recurată, cu motivarea reprodusă mai sus în citat, pe care sub aceste aspecte instanţa de recurs o validează nu a lăsat loc motivelor de recurs invocate de pârâtă. Un dosar administrativ de cercetare a unui accident de muncă, privind concluziile trase nu este obligatoriu pentru instanţa de judecată, cum lasă a se înţelege pârâta în motivarea recursului său, ci cade sub cenzura instanţei, aşa cum s-a întâmplat şi în speţa de faţă.

Având în vedere cele mai sus arătate şi potrivit cu dispoziţiile corespunzătoare din art. 312¹ Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta E. D. F. împotriva sentinţei civile nr. 97 din 05.02.2008 a T r i b u n a l u l u i A r a d, dată în dosar nr(...), pe care o modifică parţial în sensul admiterii capătului de cerere al acţiunii reclamantei, în sensul că obligă pe pârâta S.C. „Z. D. U.” S.R.L. A să-i plătească reclamantei recurente 15.000(cincisprezecemii) lei daune morale.

Obligă pe aceiaşi pârâtă să plătească aceleiaşi reclamante recurente 580 lei cheltuieli de judecată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurată.

Respinge ca nefondat recursul pârâtei S.C. „Z. D. U.” S.R.L A, declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06.05.2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) DR. (...) (...) (...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red. M.E./20.05.2008

Tehnored. A.S. 2 ex./23.05.2008

Primă instanţă:M. K. şi E. E.