Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.355/R

Şedinţa publică din 19 Mai 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE - (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Grefier - (...) (...)

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul N. J., domiciliat în G, N. 38,(...), Bis, (...)-2, .19, jud.G împotriva sentinţei civile nr.1858/17.12.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nrt(...) în contradictoriu cu intimat S.C. G. S.A.,cauza având ca obiect completare carnet de muncă.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit recurentul reclamant N. J. şi intimata pârâtă S.C. G. S.A. care a fost reprezentată de avocat P. T. în baza împuternicirii avocaţiale.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată;după care:

Curtea pune în discuţie excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul N. J. pentru lipsa semnăturii de pe cererea de recurs.

Reprezentantul intimatei pârâte solicită admiterea excepţiei şi constatarea nulităţii recursului declarat de reclamantul N. J. pentru lipsa semnăturii de pe cererea de recurs. Cu cheltuieli de judecată conform chitanţei pe care o depune la dosar.

CURTEA

Asupra recursului civil înregistrat sub nr(...) la Curtea de A P E L G A L A Ţ I Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 1856/17.12.2007 T r i b u n a l u l G a l a ţ i a admis excepţia tardivităţii contestării deciziei.

A respins contestaţia formulată de reclamantul N. (...) în contradictoriu cu pârâta SC G. SA G ca tardiv formulată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 6844/233 din 6.11.2006 la J u d e c ă t o r i a G a l a ţ i reclamantul N. J. a chemat în judecată pe pârâta S.C. G. S.A. G solicitând acesteia să radieze din carnetul său de muncă poziţia 38-39 menţiunea „ încetat activitatea conform art. 129 din CM decizia nr. 45/1.05.1995 Director E. H..

În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost angajat la J. G actualmente SC G. SA G ca M. mecanic.

A mai arătat că solicită radierea menţiunii din carnetul de muncă întrucât decizia de încetare a contractului de muncă nu a primit-o niciodată şi care a fost operată nelegal, că actul a fost emis de o persoană fără calitate în cadrul societăţii, respectiv E. H..

Şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 134 din C. muncii şi art. 8 al. 2 şi 3 din Decretul nr. 92/1976.

Prin sentinţa civilă nr. 8215/30.11.2006 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a J u d e c ă t o r i e i G a l a ţ i şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i - Secţia civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că reclamantul a precizat că înţelege să conteste decizia nr. 45/1.05.1995 fiind deci vorba de un conflict de muncă astfel că devin aplicabile disp. art. 2 pct.1 lit. c C.pr.civ.

Înregistrându-se cu cauza sub nr(...) T r i b u n a l u l G a l a ţ i prin sentinţa civilă nr. 740 din 2.04.2007 a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat radierea unor menţiuni din carnetul de muncă şi că pentru a radia aceste menţiuni trebuia, în prealabil să conteste decizia de desfacere a contractului de muncă şi în baza acestei hotărâri judecătoreşti de anulare a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă se putea solicita şi unitatea era obligată să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N. J. considerând-o nelegală.

Prin decizia civilă nr. 546/11.06.2007 a Curţii de A P E L G A L A Ţ I s-a admis recursul declarat de recurentul N. J..

S-a casat sentinţa civilă nr. 740/2007 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i şi cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. RJ/(...).

La termenul de judecată din 17.12.2007, pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, dosarul nr(...) al T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i a fost conexat la dosarul nr. RJ/(...), apreciindu-se că nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 164 C.p.c.

După conexare, având în vedere poziţia oscilantă, pe tot parcursul judecării cauzei, a contestatorului, care şi-a modificat obiectul acţiunii în nenumărate rânduri, i s-a pus în vedere acestuia să-l indice expres.

Astfel reclamantul a precizat în mod neechivoc că prin acţiune de faţă, reunită, contestă decizia nr. 45/1.05.1995 şi solicită radierea menţiunilor din carnetul de muncă.

Faţă de precizările contestatorului privind obiectul acţiunii, intimata S.C. G. S.A. G a invocat excepţia tardivităţii promovării acţiunii.

Asupra excepţiei invocate, instanţa de fond a constatat că reclamantul N. J. a contestat decizia de concediere tardiv, după 12 ani de la data emiterii acesteia.

Nu poate fi primită apărarea contestatorului în sensul că decizia de concediere nu i-a fost niciodată comunicată şi prin urmare nu a început să curgă termenul în care poate fi contestată măsură, pentru următoarele considerente.

Este adevărat că potrivit Codului munci anterior, în vigoare în anul 1995, potrivit art. 134 al. 2 şi art. 176, termenul de sesizare al instanţei este de 30 de zile de la data comunicării.

Însă în speţa de faţă, contestatorul a cunoscut că i-a fost desfăcut contractul de muncă încă din mai 1995, astfel cum şi acesta recunoaşte în propria sa acţiune” mie mi-a spus că voi fi trimis în şomaj”. Faptul că acest a avut cunoştinţă despre măsura concedierii rezultă şi din împrejurarea că timp de 12 ani contestatorul nu a mai desfăşurat nici o activitate în cadrul firmei nu a fost remunerat, i-a fost restituit carnetul de muncă, carnet în care se regăsesc menţiunile privind încetarea raporturilor de muncă.

În speţa de faţă, în soluţionarea excepţiei invocate instanţa a apreciat oportună calcularea termenului în care se poate contesta decizia în funcţie de data luării la cunoştinţă şi nu raportat la data comunicării, pentru următoarele motive:

Societatea pârâta a precizat că nu se mai afla în posesia actelor solicitate de instanţa respectiv decizia contestată actele care au stat la baza emiterii acestuia, dovada comunicării)arătând că a expirat termenul de 10 ani prevăzut de Legea contabilităţii , termen cât avea obligaţia de păstrare a acestora. Mai mult, datorită unui incendiu care a afectat arhiva societăţii, în prezent se află în imposibilitate vădită de a le prezenta.

În aceste condiţii, deşi sarcina probei revine angajatorului, a apreciat că în situaţia de faţă societatea nu-şi poate îndeplini această obligaţie, respectiv nu poate face dovada comunicării din motive neimputabile,ci tocmai datorită pasivităţii contestatorului care a lăsat să curgă un număr prea mare de ani, timp în care actele au dispărut.

În lipsa acestor acte, care în prezent nu pot fi prezentate nici de angajat, nici de angajator, instanţa s-a aflat în imposibilitate de a verifica respectarea condiţiilor prevăzute de lege privind desfacerea contractului de muncă existenţa şi conţinutul deciziei, dacă decizia a fost sau nu comunicată, iar în caz afirmativ data comunicării.

În consecinţă, întrucât tocmai datorită pasivităţii contestatorului nu se mai poate stabili nici dacă decizia a fost comunicată, nici data comunicării, instanţa a apreciat că punctul de plecare al termenului de 30 de zile prev. de art. 176 îl reprezintă data luării la cunoştinţă de către contestator a măsurii dispuse( mai 1995).

Un motiv în plus îl constituie şi necesitatea asigurării stabilităţii şi consolidării raporturilor juridice născute dintr-o situaţie de fapt deja stabilizată pe parcursul celor 12 ani interval de timp socotit suficient de M..

În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, s-a apreciat că acţiunea reclamantului este tardivă, având în vedere că aceasta a fost promovată după 12 ani de la data luării la cunoştinţă de către contestator a deciziei de concediere.

Al doilea capăt de cerere nu a mai fost analizat, deoarece s-ar fi pus problema radierii menţiunilor numai în ipoteza admiterii primului capăt de cerere din prezenta acţiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N. J. care nu a fost semnat.

Deşi i s-a pus în vedere recurentului să semneze declaraţia de recurs la termenul din data de 14.04.2008 acesta nu a înţeles să îşi îndeplinească această cerinţă legală.

Cum potrivit disp. art. 302¹ lit. d Cod procedură civilă, lipsa semnăturii se sancţionează cu nulitatea cererii de recurs, Curtea urmează să constate nulitatea recursului de faţă ca nesemnat.

Conform art.274 Cod procedură civilă partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, însă potrivit alin.3, judecătorii au dreptul să micşoreze onorariile avocaţilor când sunt nepotrivit de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

În prezenta cauză recursul s-a soluţionat pe baza excepţiei invocate de către instanţă din oficiu, astfel că nu se justifică acordarea onorariului de avocat în cuantum de 800 lei, ci este suficientă suma de 100 lei pentru prestaţia avocatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul declarat de reclamantul N. J., domiciliat în G, N. 38,(...), Bis, (...)-2, .19, jud.G împotriva sentinţei civile nr.1858/17.12.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nrt(...), pentru lipsa semnăturii.

Obligă pe recurent să plătească intimatei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 19 Mai 2008.

S.: (...) D./28.05.2008

U.: S.C./ 2 ex/ 29.05.2008

Fond: R. E./A.T.

Asistenţi judiciari:V.O./C.E. N.