• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 1884/R/2009 din data 2009-12-16
Pronuntata de Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L O R A D E A

- SECŢIA CIVILĂ MIXTĂ -

Complet II recurs

 

 

DECIZIA CIVILĂ NR 1884/R/2009

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2009

 

Preşedinte :

(...) (...)

- judecător

 

(...) (...)

- judecător

 

(...) (...)

- judecător

 

(...) (...)

- grefier

 

Pe rol fiind soluţionarea recursurilor civile declarate de reclamanta E.-L. F., domiciliată în S M,(...) şi pârâta ASOCIAŢIA G. Ï., cu sediul în S M,(...), .3 împotriva sentinţei civile nr 635/D din 17 iulie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e ; având ca obiect: contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă recurenta reclamantă , personal şi asistată de reprezentant, în baza contractului de asistenţă judiciară nr 299 din 15 decembrie 2009 şi numitul E. G., în calitate de preşedinte al recurentei pârâte .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei , învederându-se instanţei că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru , la dosar a parvenit prin Serviciul registratură la data de 7 decembrie 2009 întâmpinare , după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului ,modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei în întregime, respectiv a acordării daunelor morale solicitate ca fiind egale cu retribuţia de care a fost lipsită, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Reprezentantul intimatei solicită admiterea recursului, schimbarea sentinţei în sensul respingerii contestaţiei şi menţinerii deciziei de desfacere a contractului de muncă, deoarece aceasta este legală şi temeinică, cu consecinţa înlăturării obligaţiei stabilite în sarcina recurentei privind plata despăgubirilor aşa cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, fără cheltuieli de judecată .

 

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

 

Asupra recursului civil de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la T r i b u n a l u l S a t u M a r e contestatoarea E.-L. F. a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAŢIA G. Ï. S M, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună constatarea nulităţii deciziei nr. 295/03.11.2008 prin care s-a desfăcut disciplinar contractul contestatoarei de muncă, nr.(...)/26.01.2004, în timpul concediului de boală, din funcţia de director executiv, şi să se dispună reintegrarea contestatoarei în muncă; solicită acordarea indemnizaţiei de boală pentru perioada 08.10.2008 – 15.11.2008, precum şi retribuţia de care este lipsită, adică 1900 Ron/lună, până la reintegrarea în muncă; solicită şi daune morale egale cu retribuţia de care se va dovedi că a fost lipsită; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr 635/D din 17 iulie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e s-a admis în parte contestaţia formulată de E.-L. F. împotriva pârâtei ASOCIAŢIA G. Ï. şi în consecinţă:

S-a constatat nulitatea deciziei nr.295/3.11.2008 emisă de pârâtă privind desfacerea contractului de muncă al contestatoarei în temeiul disp.art.61 lit.a Codul muncii.

A fost obligată pârâta să achite contestatoarei indemnizaţia pentru incapacitate de muncă pe perioada 8.10.-15.11.2008 precum şi drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate până la reintegrare.

A fost respins capătul de cerere privind daunele morale.

Din considerentele sentinţei se reţine că, contestatoarea a fost încadrată la unitatea pârâtă începând cu data de 24.01.2004 conform contractului individual de muncă (nr.(...)) şi a actelor adiţionale de la filele 41-46 ca asistent manager potrivit fişei postului şi până la data de 4.11.2008 când au încetat raporturile de muncă dintre părţi în temeiul art.61 lit.a Codul muncii conform deciziei nr.295/3.11.2008. Din conţinutul deciziei se reţine că i se imputa contestatoarei faptul că a lipsit nemotivat de la serviciu în perioadele 1-23.09.2008 şi 8-15.10.2008, prezentând concediu medical doar pentru intervalul 24-30.09.2008 şi 1-7.10.2008.

În cauză s-a întocmit cercetarea disciplinară conform deciziei nr.290/2008, a notei de constatare şi a referatului nr.294/3.11.2008.

Din cuprinsul celor două decizii rezultă că în temeiul art.52 alin.1 lit.c Codul muncii contractul individual de muncă al contestatoarei a fost suspendat urmare denunţului penal formulat împotriva acesteia (dec.nr.278/13.10.2008 – fila 73).

Contestatoarea face dovada absenţei sale de la serviciu cu certificatele de concediu medical seria (...) nr.(...) pe perioada 24-30.09.2008, seria (...) nr.(...) pe perioada 8-31.10.2008 şi seria (...) nr.(...) pentru perioada 1-15.11.2008, certificate medicale eliberate de dr.B. Edita, pentru ultimele două existând la dosar dovezile din registrul de consultaţii corespunzătoare datelor la care aceasta s-a prezentat (filele 144-145) precum şi indicaţiile terapeutice.

Unitatea pârâtă contestând valabilitatea acestor două certificate le-a returnat medicului emitent fără a achita indemnizaţia corespunzătoare pentru incapacitate de muncă.

Decizia de suspendare a contractului individual de muncă emisă la data de 13.10.2008 în baza art.52 alin.1 lit.c Codul munci nu putea produce efecte întrucât contestatoarea era în concediu medical conform certificatelor medicale de la dosarul cauzei iar contractul său era suspendat de drept, fiind irelevant că aceasta nu a contestat măsura.

Emiterea certificatelor medicale cu încălcarea prevederilor OUG nr.158/2005 şi a OM/CNAS nr(...) privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate în sensul că pentru eliberarea acestora nu s-a prezentat adeverinţă cu zilele de concediu medical pe ultimele 12 luni iar că unul ar fi fost acordat chiar retroactiv, nu-i poate fi imputat contestatoarei, culpa în acest sens revenind exclusiv medicului care a eliberat actele, situaţie care însă nu poate justifica retragerea acestora.

Potrivit art.60 Codul muncii „Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă:

a) pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii”.

În conformitate cu art.76 Codul muncii „concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, este lovită de nulitate absolută”.

În concluzie măsura desfacerii contractului individual de muncă dispusă de pârâtă la data de 3.11.2008 în perioada de incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical, este lovită de nulitate absolută fapt ce determină admiterea contestaţiei conform art.284 Codul muncii cu consecinţa reîncadrării contestatoarei în acelaşi loc de muncă şi obligarea unităţii pârâte la plata indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă pe perioada 8.10.-15.11.2008, precum şi a drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate până la reintegrare, potrivit art.78 Codul muncii.

Reintegrarea contestatoarei şi acordarea drepturilor salariale ce i se cuvin, sunt apreciate de instanţă ca o reparaţie morală suficientă astfel că urmează a respinge capătul de cerere privind daunele morale.

Împotriva sentinţei au declarat recurs atât contestatoarea E.-L. F., cât şi intimata Asociaţia G. Ï. S M.

A. În cererea sa, intimata solicită schimbarea sentinţei în sensul respingerii contestaţiei şi menţinerii deciziei de desfacere a contractului de muncă, deoarece aceasta este legală şi temeinică, cu consecinţa înlăturării obligaţiei stabilite în sarcina recurentei privind plata despăgubirilor aşa cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond.

În motivarea cererii sale, recurenta intimată reiterează apărările formulate în faţa instanţei de fond, cu atât mai mult cu cât instanţa de recurs este competentă să verifice şi temeinicia hotărârii atacate şi nu doar legalitatea acesteia, sentinţa neputând fi atacată cu apel.

Astfel, se precizează că în activitatea recurentei contestatoare au apărut anumite disfuncţionalităţi şi că în urma verificării bilanţului şi a contului de rezultate pentru exerciţiul financiar 2007 – verificare efectuată de S.C. „PRIVAT L.” – S.R.L. la solicitarea conducerii Asociaţiei G. Ï. S M – au fost evidenţiate elemente care pot fi clasificate în categoria celor de natură penală, aspect care a determinat luarea unor măsuri şi, în primul rând, găsirea unor explicaţii care să justifice aceste disfuncţionalităţi. Cum E.-L. F. a refuzat să dea orice fel de răspunsuri la aspectele evidenţiate, Asociaţia a depus un denunţ la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a S a t u M a r e.

Se precizează în continuare, în cuprinsul recursului, că în cursul cercetării penale a fost efectuată o expertiză care a determinat nivelul prejudiciului şi culpa contestatoarei, astfel încât Asociaţia a dispus şi suspendarea contractului individual de muncă în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii.

Ulterior acestor evenimente, persoana juridică a declanşat cercetarea disciplinară potrivit prevederilor C o d u l u i m u n c i i, cu atât mai mult cu cât începând cu 1 septembrie 2008 contestatoarea nu s-a mai prezentat la serviciu.

Deşi invitată să se prezinte la sediul Asociaţiei pentru a-şi preciza poziţia, aşa cum prevede procedura reglementată de art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, contestatoarea nu s-a prezentat şi nici nu a prezentat certificatele de concediu medical invocate ulterior.

Acesta este contextul în care recurenta a emis decizia nr. 295 din 3 noiembrie 2008 prin care a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă al recurentei contestatoare, potrivit art. 61 lit. a din Codul muncii (motivul desfacerii contractului de muncă reprezentându-l practic absenţele nemotivate din perioadele 1 – 23 septembrie 2008 şi 8 – 31 octombrie 2008, Asociaţia apreciind ca fiind valabile doar certificatele eliberate pentru perioadele 24 – 30 septembrie 2008 şi 1 – 7 octombrie 2008).

După prezentarea stării de fapt, recurenta îşi conturează criticile formulate la adresa hotărârii atacate, reluând argumentaţia potrivit căreia celelalte certificate medicale nu au fost emise conform legii, respectiv acestea au fost obţinute prin inducerea în eroare a medicului, astfel încât ele nu pot produce efecte.

Cercetând actele şi lucrările dosarului sub aspectul legalităţii deciziei de desfacere a contractului de muncă, instanţa reţine următoarele:

În condiţiile în care potrivit cuprinsului deciziei nr. 295 din 3 noiembrie 2008 emisă de recurentă sub semnătura reprezentantului său legal, motivul de desfacere a contractului de muncă al contestatoarei îl reprezintă lipsa nemotivată de la serviciu, sunt irelevante orice alte comentarii legate de calitatea şi competenţa activităţii acesteia în perioadele în care a lucrat, respectiv cele privind plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a S a t u M a r e. În măsura în care în dosarul de cercetare penală parchetul va hotărî trimiterea în judecată a contestatoarei, această procedură îşi va urma cursul legal, cu consecinţa prevăzută de Codul muncii într-o astfel de situaţie, dar nu acest motiv a fost invocat de angajator pentru încetarea raporturilor de muncă, astfel încât el nu poate fi avut în vedere în momentul analizei legalităţii deciziei atacate.

În prezenta cauză, întreaga discuţie se poartă în jurul certificatelor medicale, deoarece instanţa de fond a reţinut că s-a dispus concedierea în perioada în care contestatoarea se afla în incapacitate temporară de muncă, ceea ce a dus la concluzia nelegalităţii deciziei emise de intimata recurentă.

Curtea îşi însuşeşte argumentul T r i b u n a l u l u i S a t u M a r e, potrivit căruia neregularitatea procedurii de emitere a certificatelor medicale nu poate fi imputată contestatoarei.

E.-L. F. a depus certificate medicale care acoperă întreaga perioadă în care a lipsit în cursul lunilor septembrie – octombrie 2008 de la serviciu, respectiv a făcut dovada că i-au fost eliberate aceste certificate. Este neregulamentară şi procedura de retragere a acestor certificate, pe care a folosit-o medicul care le-a eliberat, ori prezumţia că angajata era bolnavă în perioada respectivă, nu poate fi răsturnată prin această procedură care depăşeşte limitele stabilite pentru eliberarea acestor certificate. De altfel, au fost considerate chiar de recurentă ca fiind valabile o parte din certificatele depuse, ori câtă vreme nu s-a făcut dovada vindecării contestatoarei, aspectele formale nu pot să determine concluzia că aceasta avea capacitate deplină de muncă în momentul desfacerii contractului aflat în discuţie.

Aspectele ridicate de recurentă ţin de proba perioadei în care contestatoarea a fost bolnavă, ori dată fiind succesiunea care există în acest moment – ca urmare a retragerii unora dintre certificate şi a păstrării altora – prezumţia este că aceasta a fost bolnavă în toată perioada în care a lipsit de la serviciu.

Nici măcar recurenta nu invocă o reală stare de sănătate a angajatei sale, ci invocă doar nereguli privind forma certificatelor medicale, nereguli care nu pot să constituie fundamentul valabilităţii deciziei de desfacere a contractului de muncă, decizie ce nu poate produce efecte dacă a fost emisă în perioada unei incapacităţi temporare de muncă, legea prevăzând în mod expres această sancţiune.

Apreciind criticile nefondate, instanţa de control constată legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul soluţiei constatării nulităţii deciziei nr. 295 din 3 noiembrie 2008 emisă de intimata recurentă şi a celei de stabilire a despăgubirilor în favoarea contestatoarei, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat de Asociaţia G. Ï. S M.

Soluţionând problema valabilităţii deciziei, curtea trece la analiza recursului formulat de contestatoare.

B. Contestatoarea E.-L. F. a solicitat modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei în întregime, respectiv a acordării daunelor morale solicitate ca fiind egale cu retribuţia de care a fost lipsită.

În principiu, recursul este susţinut cu invocarea practicii judiciare a instanţei care a soluţionat fondul, depunându-se două sentinţe ale T r i b u n a l u l u i S a t u M a r e, prin care în urma admiterii contestaţiei angajaţilor, unităţile angajatoare au fost obligate şi la daune morale, al cărui cuantum a fost stabilit ca fiind egal cu cel al drepturilor salariale ce se cuveneau reclamanţilor în perioada cuprinsă de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

În completarea depunerii acestor hotărâri judecătoreşti, se invocă şi o discriminare a recurentei, plecându-se de la caracterul identic al situaţiei acesteia cu cea a contestatorilor din dosarele finalizate prin sentinţele depuse.

Instanţa apreciază că în materia dreptului muncii, acordarea daunelor morale în acest gen de cauze reprezintă o excepţie şi nu o regulă şi oricum, pentru a constitui un precedent care să determine o speranţă legitimă în favoarea contestatoarei, soluţia trebuie argumentată. Din păcate, din lectura celor două hotărâri nu se reţin exact motivele pentru care daunele morale au fost acordate, cu excepţia celui că ele au fost solicitate, ori un astfel de argument nu este suficient pentru a justifica aplicarea Protocolului 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează discriminarea şi combaterea acesteia.

Contestatoarea se află într-o situaţie tipică de desfacere a contractului de muncă pentru lipsă de la serviciu, nereţinându-se în conţinutul deciziei aspecte care să-i afecteze demnitatea în vreun fel, astfel încât nu sunt elemente suficiente care să justifice acordarea unor daune morale.

Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va respinge şi recursul contestatoarei ca neîntemeiat şi va compensa cheltuielile de judecată suportate de părţi în recurs, respectiv cheltuielile recurentei contestatoare efectuate atât pentru susţinerea propriului recurs cât şi pentru apărarea formulată faţă de recursul intimatei.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de reclamanta E.-L. F., domiciliată în S M,(...) şi pârâta ASOCIAŢIA G. Ï., cu sediul în S M,(...), .3 împotriva sentinţei civile nr 635/D din 17 iulie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e pe care o menţine în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată şedinţă publică din 16 decembrie 2009.

 

 

Preşedinte Judecător Judecător Grefier

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Red dcz D. D.

11.01.2010

Jud fond M. G., G.T.

Dact CC

4 ex/15.01.2010

2 com/

Toate spetele


Sus ↑