Cabinet avocat Dreptul muncii

- drepturi băneşti –

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 1265

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2009

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI J. B, prin reprezentant legal, împotriva sentinţei nr. 762 din 10 iunie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – Secţia civilă (dosar nr(...)).

La apelul nominal au lipsit reprezentanţii recurentului, ai pârâţilor intimaţi: Consiliul Local T., Inspectoratul Şcolar Judeţean B, Şcoala cu clasele I-VIII T. şi reclamanta intimată Ş. B..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanţa constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunţare cu privire la acesta.

După deliberare,

C U R T E A,

Asupra recursului de faţă, constată :

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i sub numărul (...) şi precizată prin cererea depusă la10.06.2009, reclamanta Ş. B. prin reprezentant Sindicatul Învăţământului Preuniversitar B au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi T, Inspectoratul Şcolar al Judeţului B, Consiliul Local T. şi Şcoala cu Clasele I-VIII T. solicitând obligarea acestora la calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim garantat ce a fost stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel naţional nr. 2895/29.11.2006 intrat în vigoare la 01.01.2007, şi la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi reprezentând actualizarea sumelor în funcţie de indicii de inflaţie, precum şi dobânda legală aferentă cu cheltuieli de judecată.

În motivare, au precizat că în temeiul art.28 alin.2 din Legea Sindicatelor pot fi reprezentaţi de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar.

Conf. art. 40 alin.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional nr. 2895 din 29.11.2006 începând cu 1.01.2007 salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei iar textul contractului reglementează anumiţi coeficienţi de ierarhizare.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării este parte semnatară a contractului şi s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia. Cu toate acestea, începând cu 1.01.2007 nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă.

Prin neplata la timp a diferenţelor salariale solicitate persoanele îndreptăţite au fost prejudiciate pe de o parte prin acţiunea de devalorizare a inflaţiei iar pe de altă parte prim lipsirea de folosinţă a banilor fiind aplicabile disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii.

Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi T a formulat întâmpinare la acţiunea reclamanţilor, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive a considerat că întrucât nu există raporturi de muncă între minister şi reclamantă, instituţia neputând fi ţinută să plătească eventuale drepturi salariale restante.

Pe de altă parte, potrivit H.G. 538/2001 şi O.U.G. 32/2001 drepturile salariale ale personalului din învăţământ sunt asigurate din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale.

Pe fondul cauzei, a considerat că potrivit art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional, prin contractele colective de muncă nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi a căror cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Prin sentinţa civilă nr. 762 din 10.06.2009 a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul N. iar pe fond, s-a admis în parte acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local T. şi Şcoala cu clasele I – VIII T., luându-se totodată act de renunţarea reclamantei la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local B.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a arătat cu privire la excepţia invocată că pârâtul N. B are atribuţii în procedura de finanţare a învăţământului şi că este necesară judecata în contradictoriu cu acesta în vederea asigurării opozabilităţii hotărârii.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că în discuţie sunt două chestiuni privitoare la aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional valabil pentru anul 2007 cât şi aplicabilitatea acestui contract colectiv de muncă pentru fiecare din persoanele reprezentate de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar din B.

Potrivit art. 12 din Legea 130/1996 contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii din instituţiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale. Pe de altă parte, potrivit art.13 din acelaşi act normativ părţile au obligaţia să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unităţi şi de ramură de activitate unităţile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.

Instanţa a mai avut în vedere faptul că prin Legea 130/1996 art.8 alin.4 s-a statuat că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariaţii provin din sectorul particular sau sunt angajaţii unei instituţii publice.

Acest act normativ trebuie interpretat şi prin raportare la Legea 53/2003 în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii indiferent de data angajării sau afilierea lor la organizaţii sindicale (art.239 ).

Prin art.40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional nr.2895/21 din 29.12.2006 publicat în Monitorul Oficial partea a V- a nr.5 din 29 .01.2006 s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcţii de muncitori necalificaţi ,calificaţi , personal administrativ încadrat în funcţii pentru care condiţia de pregătire este liceală sau postliceală,personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este şcoala de maiştri studii superioare de scurtă durată coeficientul de ierarhizare este cuprins între 1 şi 1,5.

În art.3 alin.2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă şi pentru salariaţii instituţiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel naţional trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii 130/1996 art.8 cât şi al Legii 53/2003 art.239 în care se arată că prin dispoziţiile legale se pot stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaţilor iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaţilor indiferent dacă aceştia sunt din instituţii publice sau din unităţi din sectorul particular.

De altfel, în Anexa 7 a Contractului Colectiv de Muncă, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi J. figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părţile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă la pct.27 figurând ramura învăţământ cu un număr de salariaţi de 115.835

Tribunalul analizând susţinerile pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării şi J. a constatat că în prevederile Legii 128/1997 şi OUG 24/2000 nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învăţământ, astfel că nu devin aplicabile dispoziţiile art.12 din Legea 130/1996.

Din adresa nr. 143 din data de 19.05.2009 eliberată de unitatea şcolară rezultă că reclamanta Ş. B. încadrată ca îngrijitor cu ½ normă a avut la data de 1.01.2007 un salariu de bază brut de 258 lei,corespunzător sumelor arătate în OG 3/2006 ANEXA 5.2 A pentru muncitori calificaţi, îngrijitori şi paznici.

Salarizarea reclamantei, îngrijitor în cadrul pârâtei Şcoala cu Clasele I-VIII T. a fost stabilită prin OUG 10/2007 şi respectiv OUG 10/2008 pentru intervalul 01.01.2007-31.12.2008

În baza art. 40 din Contractul Colectiv de muncă aceasta trebuia să beneficieze de un salariu minim brut de cel puţin 528 lei, obţinut prin înmulţirea sumei de 440 lei cu coeficientul de ierarhizare de 1,2 .

Pentru reclamanta Ş. B. a căror salariu de bază brut este mai mic li se cuvin diferenţe de drepturi salariale începând cu 1.01.2007.

Întrucât prin cele două ordonanţe 10/2007 şi 10/2008 salariile de bază au fost majorate succesiv, reclamantei i se cuvin drepturi salariale dintre salariul de bază brut de 528 lei şi salariul de bază brut efectiv acordat pentru perioada 01.01.2007- 31.03.2007, (anexa 5.2 b OG 10/2008).

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs M.E.C.I. B, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C o d u l d e procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor a criticat soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, reiterând argumentele de la prima instanţă.

Totodată, a arătat că în conformitate cu disp. art. 12 (1) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă pe anii 2006 – 2007, prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale. Or, personalul didactic şi didactic auxiliar din instituţiile bugetare de învăţământ este salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi O.G. nr. 11/2007.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că este întemeiat din următoarele considerente :

Este real că un contract colectiv de muncă la nivel naţional acţionează întocmai ca o lege pentru cei cărora li se adresează şi că sfera de aplicare îi priveşte pe toţi salariaţii, încadraţi la toţi angajatorii din ţară (art. 241 alin. (1) C o d u l M u n c i i şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996), însă numai în limitele pentru care acesta dispune cu privire la drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor, la măsurile de protecţie recunoscute grupurilor de salariaţi.

Mai mult, valoarea normativă a contractului colectiv de muncă la nivel naţional, caracterul său imperativ se exprimă prin calitatea de izvor de drept faţă de contractele colective de muncă subsecvente şi în ultimă instanţă, faţă de contractele individuale de muncă, însă clauzele sale rămân subordonate legii, în sensul că nu se pot negocia clauze interzise (art. 283 Codul muncii şi art. 11 din Legea nr. 130/1996), nu se pot insera clauze sub minimum prevăzut de lege (art. 8 alin. (4) din Legea nr. 130/1996), iar în ceea ce priveşte pe salariaţii din instituţiile bugetare, situaţia în speţă, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996).

Prin urmare, sensul celei de-a doua teze dintre cele trei menţionate anterior este acela că prin conţinutul său, contractul colectiv de muncă nu poate determina o înrăutăţire a situaţiei salariaţilor în raport cu dispoziţiile legale, însă nu se poate susţine, cu deplin temei, că prevederile acestuia sunt întotdeauna aplicabile cu prioritate faţă de lege, când sunt mai favorabile acesteia, dacă legea exclude expres incidenţa lor.

Din acest punct de vedere, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, sus – citată, înlătură expres de la negociere clauzele referitoare la drepturile salariaţilor din instituţiile bugetare, ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Textul este preluat întocmai şi înscris şi în contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru anii 2007 – 2010 (art. 3 alin. 2) astfel că acesta nu este aplicabil personalului didactic al cărui salariu de bază este stabilit prin Statutul categoriei de personal în discuţie, adoptat prin Legea nr. 128/1997.

Astfel, art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 exceptează de la posibilitatea negocierii, salariul de bază cuvenit personalului didactic, această componentă determinându-se conform art. 48 alin. 3 şi 4 din lege.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale şi contractuale anterior enunţate, precum şi prevederile cadru ale art. 8 alin. 1 din Legea 130/1996 care statuează posibilitatea stabilirii clauzelor contractelor colective de muncă numai în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, se apreciază că reclamanta, în calitate de personal bugetar al cărui salariu de bază este strict reglementat prin lege, nu-i sunt aplicabile dispoziţiile contractului colectiv unic la nivel naţional pentru perioada 2007 – 2010, cât priveşte salariul minim brut negociat.

Nu se poate invoca, în sens contrar, nici participarea M.E.C.I., respectiv a sindicatelor din învăţământ la negocieri finalizate prin contractul colectiv de muncă în discuţie, întrucât alte drepturi salariale şi materiale ale personalului didactic, exceptând salariul de bază şi sporurile stabilite prin lege, se pot negocia, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 48 alin. 2, art. 89 alin. 2 şi art. 104 alin. 4 din Legea nr. 128/1997.

Rezultă aşadar, că salariul de bază minim brut garantat în urma negocierilor este întocmai un drept salarial de natura celor excluse de la negocieri cât priveşte personalul didactic din instituţiile bugetare, fiind incorect şi contradictoriu să se susţină, pe de o parte, că în sistemul de învăţământ preuniversitar, drepturile salariale nu pot fi negociate, iar pe de altă parte să se constate aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional cu privire la salariul minim brut garantat, ceea ce presupune a fixa o limită pentru legiuitor, contrar mecanismului constituţional, regulilor de tehnică legislativă, inclusiv textelor legale anterior menţionate.

Tot astfel, art. 9 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional impune părţilor contractante să poarte negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, rezultând că în absenţa unor acte normative şi până la intrarea lor în vigoare, personalului instituţiilor finanţate de la bugetul de stat nu-i pot fi acordate drepturile prevăzute de acest contract colectiv a căror stabilire se face prin lege.

D. în proces a pârâtului recurent este justificată prin atribuţiile sale în finanţarea acestei ramuri de activitate, conferite prin H.G. nr. 538/2001.

Astfel, potrivit art. 10 lit. b şi c din acest act normativ, M.E.C.I. aprobă costurile medii anuale orientative, după consultarea federaţiilor sindicale semnatare ale Contractului colectiv de muncă şi le comunică inspectoratelor şcolare judeţene, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanţarea proporţională.

Aşadar, asigurarea finalităţii actului de justiţie iniţiat de reclamantă, respectiv a realizării efective a dreptului pretins, prin punerea în executare a hotărârii pronunţate, impune opozabilitatea acesteia faţă de pârâtul recurent.

Aşa fiind, Curtea în baza art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 din C o d u l d e procedură civilă urmează să admită recursul, să modifice sentinţa recurată şi să respingă acţiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi J. B împotriva sentinţei civile nr. 762 din 10.06.2009 a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – secţia civilă.

Modifică sentinţa atacată, încât respinge ca nefondată acţiunea reclamantei.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, ce nu contravin prezentei decizii. Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 22 octombrie 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. C.E.

Jud. fd. : D. M.

E. I.

Tehnored. D.E.

Ex. 2/17.11.2009