Cabinet avocat Dreptul muncii

- acţiune în răspundere patrimonială -

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 1581

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2009

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) F.

Grefier E. T.

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA prin DIRECŢIA SILVICĂ B, cu sediul în municipiul B,(...), prin reprezentant legal, împotriva sentinţei nr. 796 din 12 iunie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă (dosar nr(...)).

La apelul nominal au lipsit reprezentantul recurentei şi pârâtul intimat B. H..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanţa constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunţare.

După deliberare,

C U R T E A

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – Secţia Comercială şi de contencios administrativ şi fiscal la 12 septembrie 2008, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva – prin Direcţia Silvică B a solicitat, în contradictoriu cu B. H., să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 997 lei, reprezentând contravaloarea arborilor tăiaţi ilegal din fondul forestier păzit de acesta, pentru care s-au încheiat acte de constatare neîntemeiate.

În motivare, a susţinut pârâtul, a ocupat postul de pădurar în cadrul Ocolului Silvic U., Cantonul Silvic 7 Vânători şi, în această calitate, a încheiat două procese verbale de constatare a infracţiunilor silvice, respectiv nr.185/19.01.2006 şi nr. 195/20.01.2006, neîntemeiate, pe numele numitului D. J., care ulterior au fost anulate prin sentinţa penală nr. 1943 din 11 octombrie 2007, pronunţată de J u d e c ă t o r i a B o t o ş a n i în dosarul nr(...), rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de unitatea reclamantă.

T r i b u n a l u l B o t o ş a n i - secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea de şedinţă din 15 octombrie 2008, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o Secţiei Civile a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – complet specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea din 10 decembrie 2008, T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă, a dispus scoaterea cauzei de pe rol privind pe reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva - Direcţia Silvică B, şi înaintarea acesteia spre competentă soluţionare Secţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i.

Ulterior, prin încheierea nr. 4 din 5 ianuarie 2009, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii şi a înaintat cauza Curţii de A P E L S U C E A V A - secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru regulator de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1 din 3 martie 2009 Curtea de A P E L S U C E A V A a respins cererea de regulator de competenţă ca inadmisibilă arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv de art. 22 Cod procedură civilă.

A arătat că, în cauză, conflictul negativ s-a invit nu între două tribunale pentru care regulator de competenţă este Curtea de apel în a cărei rază teritorială funcţionează cele două instanţe, ci între secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi secţia civilă a aceluiaşi tribunal, respectiv a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i. A arătat că o asemenea situaţie nu a fost reglementată de legiuitor şi nici de Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, iar Curtea de apel - în aceste condiţii - nu poate emite regulator de competenţă, pentru că altfel s-ar înfrânge principiul limitelor puterii judecătoreşti în care poate funcţiona o instanţă de judecată.

Cauza a fost înaintată la T r i b u n a l u l B o t o ş a n i cu adresa nr(...) din 10 aprilie 2009 când a fost reinvestit completul de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Pentru termenul din 10 iunie 2009 s-a depus împuternicire din partea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva prin care se arată că directorii unităţilor din structura Romsilva reprezintă interesele şi îndeplinesc atribuţiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unităţi.

Faţă de această împuternicire, instanţa a constatat că a fost în mod legal sesizată de către reprezentantul reclamantei, respectiv a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva.

În legătură cu natura litigiului dedus judecăţii, instanţa a avut în vedere că potrivit jurisprudenţei Curţii de A P E L S U C E A V A, (de ex. sentinţa nr. 14 din 20 martie 2009) natura litigiilor dintre reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA şi personalul silvic a fost determinată ca fiind aceea de litigiu de muncă.

Potrivit considerentelor acestei instanţe dispoziţiile legale aplicabile sunt cele ale art. 270 din Legea 53/2003 potrivit cărora salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Fiind aplicabil acest temei legal, iar nu dispoziţiile Legii 188/1999 Curtea de A P E L S U C E A V A a stabilit prin sentinţa sus menţionată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiilor specializate de litigii de muncă.

În raport de natura astfel determinată de litigiu de muncă a cauzei instanţa în conformitate cu art. 158 Cod procedură civilă a analizat competenţa sa teritorială raportat la dispoziţiile articolului 284 din Legea 53/2003.

Astfel, la termenul din data de 10 iunie 2009 instanţa a pus în discuţie, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i în soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr.796 din 12 iunie 2009 a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – secţia civilă – a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i în soluţionarea cauzei şi, în temeiul art. 158 Cod procedură civilă raportat la art. 284 din Legea nr. 53/2000, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 284 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are reclamantul domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Rezultă că textul, prin termenii imperativi pe care îi întrebuinţează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competenţă teritorială exclusivă, iar nu alternativă, astfel încât părţile nu au posibilitatea de a stabili competenţa altei instanţei.

Faţă de aceste dispoziţii, instanţa a reţinut că reclamanta (S. Romsilva) are sediul în B, iar instanţa competentă să soluţioneze cererea este T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcţia Silvică B, în motivarea căruia a arătat că cerinţa prevăzută de art. 284 alin. 4 din Legea 53/2003 este îndeplinită întrucât Anexa 2 din H.G. nr. 1105/2003, respectiv Anexa nr. 2 din H.G. nr. 229/2009 indică sediul Direcţiei Silvice B care în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. 2 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1105/2003, respectiv art. 6 alin. 9 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 229/2009 are atribuţii delegate prin aceste acte normative pentru îndeplinirea atribuţiilor R.N.P. – Romsilva pe raza teritorială a judeţului B, în municipiul B.

Consideră recurenta că cererile referitoare la cauzele privind conflictele de drepturi se adresează tribunalului în a cărui rază teritorială se află unitatea în care salariatul prestează munca, indiferent dacă această unitate are sau nu personalitate juridică.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea apreciază că este nefondat, din următoarele considerente:

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, potrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Rezultă că textul, prin termenii imperativi pe care îi întrebuinţează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competenţă teritorială exclusivă şi nu alternativă, astfel că pârâţii nu au posibilitatea de a stabili competenţa altei instanţe.

Exprimarea legiuitorului referitoare la stabilirea competenţei tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul reclamanta nu lasă loc niciunei interpretări sub aspectul unei posibile competenţe alternative a tribunalului în această materie a conflictelor de muncă.

Aşa cum a stabilit instanţa de fond, calitatea de reclamantă în cauză o are Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, al cărui sediu se află în B, aspect ce impune ca prezenta cauză să fie soluţionată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i, conform dispoziţiilor legale mai-sus menţionate.

Faptul că Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva este reprezentată de Direcţia Silvică B care dispune de sediul prevăzut la pct. 7 din Anexa nr. 2 din H.G. nr. 229/2009 în municipiul B, judeţul B nu este de natură să atragă competenţa de soluţionare a prezentei cauze de către T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i.

Aşa fiind, Curtea faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcţia Silvică B, cu sediul în municipiul B,(...), prin reprezentant legal, împotriva sentinţei nr. 796 din 12 iunie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă (dosar nr(...)).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. M.M.D.

Jud. fond D. M.

E. I.

Tehnored. V.S.

Ex. 2/21.12.2009