• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contencios administrativ si fiscal. Anulare act administrativ. Fond

Hotararea nr. 3846 din data 2009-11-11
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR(...)

 

 

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I-SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa civilă nr.3846

Şedinţa publică de la 11.11.2009

Curtea compusă din:

PREŞEDINTE - (...) (...)

GREFIER - (...) (...)

. . . . . . . . . . . . . . . . . .

 

Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de pe reclamanta F. T. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TURISMULUI, având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamanta F. T., personal şi asistată de avocat şi pârâtul MINISTERUL TURISMULUI, prin consilier juridic M. N..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Pârâtul, prin reprezentant, depune la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii O.M.T. nr.386/24.04.2009 şi apoi comunică reclamantei, prin avocat, un exemplar al acesteia.

Curtea invocă din oficiu excepţia necompetenţei materiale, avânt în vedere că litigiul priveşte un Ordin prin care se modifică un raport de muncă, reclamantul nefiind funcţionar public. Acordă cuvântul asupra excepţiei invocate.

Avocatul reclamantei consideră că Ordinul este un act administrativ individual. Confirmă că reclamanta nu este funcţionar public.

Pârâtul, prin reprezentant, consideră că Ordinul este un act administrativ.

Avocatul reclamantei depune note scrise şi apoi comunică reprezentantului pârâtului un exemplar al acestora.

Curtea reţine cauza spre soluţionare asupra excepţiei necompetenţei materiale.

 

CURTEA,

 

Asupra cauzei prezente:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. menţionat, reclamanta T. F. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Turismului, solicitând anularea în tot a Ordinului Ministrului Turismului nr.386/24.04.2009, în temeiul art.8 al.1 din Legea nr.554/2004; punerea în aplicare a contractului individual de muncă nr.88/27.06.2007; despăgubiri în valoare de 50.000 euro reprezentând daune materiale şi morale; suspendarea efectelor MO nr.386/24.04.2009 până la soluţionarea pe fond a cauzei, în temeiul art.15 al.1 din Legea nr.554/2004.

În fapt, a arătat că, în luna iunie 2007, Ministerul pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberare (în continuare N.) a organizat un concurs pentru ocuparea, printre altele, a 2 posturi vacante de referent de specialitate gradul IV, pentru biroul de la O. Z. - SUA.

După promovarea concursului reclamanta a încheiat contractul individual de muncă, semnat şi înregistrat sub nr.88/27.06.2007, în următoarele condiţii:

- obiectul contractului potrivit fisei postului, parte integrantă din contract (lit. B): referent de specialitate gradul IV;

- durata contractului: nedeterminată, cu începerea activităţii la data de 27.06.2007;

- locul de muncă: Direcţia Generală de Promovare Turistică, Compartimentul promovare, Reprezentante străinătate - Reprezentanta din O. Z.;

La aceiaşi dată, în baza art. 12 alin. 1 din Legea 53/2003, a fost semnat Ordinul N. nr. 576 prin care a fost încadrată în muncă potrivit contractului semnat de ambele părţi.

Şi-a desfăşurat activitatea potrivit fisei postului, reuşind să ducă la îndeplinire cu succes multe acţiuni de promovare a României atât în SUA, cât şi în Canada, astfel cum reiese din Fişa de evaluare aferentă perioadei 1 ianuarie - 31 decembrie 2008, precum şi din evaluările ce pot fi făcute de diversele Agenţii partenere.

În data de 02.02.2009 a fost emis ordinul 114 al Ministerului Turismului (înfiinţat prin HG 1719 din 30.12.2008), prin care s-a dispus preluarea sa în cadrul noului minister. Preluarea a fost realizată avându-se în vedere că face parte din personalul contractual al ministerului, angajat în baza unui contractului individual de munca semnat si înregistrat în anul 2006.

In data de 23.04.2009 i-a fost trimis un memorandum intern, cu nr.1702, care avea ca tema "rechemare a doamnei T. F. [ ... ] pentru a-şi desfăşura activitatea la sediul instituţiei pe o durată nedeterminată". In următoarea zi, Ministrul Turismului a semnat Ordinul nr.386 prin care se aproba "rechemare a la B a doamnei T. F. [ ... ] pe o perioadă nedeterminată începând cu data de 1 mai 2009", fiind pusă în situaţia de a părasi teritoriul SUA în 6 zile, asta cu toate că a anunţat că măsura luată de minister este intempestivă.

A depus o contestaţie împotriva deciziei de rechemare, prin care a solicitat "anularea O.M. 386/24.04.2009". În subsidiar a cerut decalarea datei de prezentare în B.

Răspunsul Direcţiei Juridice din cadrul Ministerului Turismului a fost unul incoerent si neargumentat în fapt şi în drept.

Emiterea Ordinului 386 din 24.04.2009 trebuia să aibă la bază tot dispoziţiile C o d u l u i M u n c i i, aşa cum Ordinul 576 din 27.06.2007 s-a bazat pe dispoziţiile art. 12 alin. 1 din Legea 53/2003 - Codul muncii.

Emiterea în mod legal a Ordinului 386, având în vedere realităţi eventuale, trebuia să se bazeze pe dispoziţiile art. 65 din Codul muncii, privitoare la concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Art.65 are în vedere o desfiinţare a locului de muncă în mod efectiv şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Trebuiau să fie incidente condiţiile de aplicabilitate a dispoziţiilor art. 65 alin.1.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.554/2004 şi Legea nr.53/2003.

A depus înscrisuri în susţinere.

Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii şi depunând actele care au stat la baza actului contestat.

La termenul din data de 11.11.2009, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, ca urmare a faptului că reclamanta nu este un funcţionar public, ci salariat în virtutea unui raport de muncă.

Soluţionând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepţia de necompetenţă materială, absolută, de procedură şi dilatorie, invocată, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, deoarece potrivit art.281 din Codul muncii (Legea nr.53/2003), jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă.

Din chiar cererea reclamantei rezultă că ordinul contestat i-a modificat contractul individual de muncă nr.88/27.06.2007, reclamanta fiind salariată în virtutea acestui contract şi nu funcţionar public.

Aşadar, devin incidente prevederile legale menţionate, litigiul prezent fiind unul de dreptul muncii.

Conform art.284 Codul muncii, competenţa materială de încadrare a conflictelor de muncă se stabileşte conform C o d u l u i d e procedură civilă, care prin art.2 al.1 lit.c, o atribuie tribunalelor.

În consecinţă, Curtea va admite excepţia şi va dispune declinarea competenţei materiale în favoarea T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i - Secţia de Litigii de Muncă.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

 

Admite excepţia necompetenţei materiale.

Declină competenţa de soluţionare a cauzei formulată de pe reclamanta F. T., domiciliată în(...), sector 3, B la D. E. N. D., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TURISMULUI, cu sediul în B, E.. E. H. nr.38, sector 1, în favoarea T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11.11.2009.

 

PREŞEDINTE, GREFIER,

(...) (...) (...) (...)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Red. H.V.

Tehnodact. I.C.D.

2 ex./25.03.2010

 

 

Toate spetele


Sus ↑