• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contencios administrativ si fiscal. Litigiu privind functionarii publici (Legea 188/1999). Recurs

Hotararea nr. 1754 din data 2008-08-28
Pronuntata de Curtea de Apel Craiova

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1754

Şedinţa publică de la 4 T. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

 

X X X X

 

Pe rol rezultatul dezbaterilor din şedinţa publică de la 28 august 2008, privind recursul declarat de reclamantul E. E. F., împotriva sentinţei nr. 119 din data de 11 februarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...).

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile din şedinţa publică de la 28 august 2008 au fost consemnate separat într-o încheiere, care face parte integrantă din prezenta.

     

 

 

C U R T E A:

Asupra recursului de faţă;

T r i b u n a l u l G o r j, prin sentinţa nr. 119 din 11 februarie 2008, a respins acţiunea reclamantului E. E. F..

În considerentele sentinţei s-a reţinut că activitatea funcţionarilor publici cum este cazul reclamantului nu se desfăşoară pe baza unui contract individual de muncă, aceştia fiind numiţi în funcţii publice cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici prin actul administrativ al primarului în care se înscrie salariul de încadrare precum şi celelalte sporuri prevăzute de legislaţia în vigoare.

Nu pot fi invocate prevederile art. 25 din C. muncii, deoarece clauza de mobilitate nu este prevăzută în actul administrativ de numire în funcţie al reclamantului iar pârâţii nu au convenit cu acesta să beneficieze de prestaţii suplimentare în bani sau în natură.

Pentru orele lucrate peste programul de lucru, deci în afara celor 8 ore prevăzute de Codul muncii, reclamantul primeşte un spor de dispozitiv de 25 % aplicat la salariul de încadrare iar pentru zilele în care este ofiţer de serviciu pe instituţie primeşte zile libere.

Nici prevederile art. 26 din C. N. referitoare la clauza de confidenţialitate nu pot fi aplicate reclamantului deoarece Regulamentul de ordine Interioară şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului de specialitate al primarului nu prevăd o astfel de clauză.

Funcţionarii publici au obligaţia conform art. 45 din legea 188/1999 „să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu precum şi de confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu excepţia informaţiilor de interes public”, fără a se preciza că pentru această prevedere legală sunt remuneraţi suplimentar .

Acordarea efectivă a sporului solicitat de 25% nu se poate înscrie principiului egalităţii de şanse consfinţit prin dispoz. art. 39 alin., 1 din Legea 53/2003 deoarece acesta se referă la consilierii juridici care pot negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauză de mobilitate şi clauză de confidenţialitate nu şi pentru ceilalţi salariaţi care nu au pregătire juridică, reclamantul având pregătire economică.

În mod corect, ordonatorul de credite a emis dispoziţia nr.4091/15.11.2007 prin care i-a respins reclamantului cererea pentru acordarea sporurilor solicitate prin acţiunea introdusă la instanţă.

 

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, care a arătat că instanţa de fond a apreciat eronat că, dacă părţile nu au convenit asupra clauzelor de mobilitate şi confidenţialitate, instanţa nu se poate substitui angajatorului şi să-i impună acordarea sporului aferent acestei clauze.

Recursul este nefondat.

Reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Consiliului Local D. şi acesta nu a dovedit că şi-a desfăşurat activitatea în proporţie de 50 % în afara instituţiei. În acest sens, reclamantul trebuia să depună la dosar acte din care să rezulte această susţinere, să dovedească un anumit număr de zile lucrătoare din cadrul unei luni, acesta îşi desfăşura activitatea la alte instituţii şi în alte locuri din judeţ, simpla afirmaţie că trebuie să se deplaseze la instituţiile arătate, neconstituind o probă în susţinerea cererii.

În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime şi alte drepturi salariale în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate şi confidenţialitate , reglementat de art.25 şi 26 din Codul muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici.

Reclamantul nu a invocat în sprijinul acţiunii sale nici un act normativ,privind reglementarea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispoziţiile art.25 şi 26 din Codul muncii şi aplicabilitatea acestora în cazul funcţionarilor publici.

Arătăm că pentru a se acorda sporul de mobilitate şi confidenţialitate, aşa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcţionarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.

Într-adevăr dispoziţiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislaţiei muncii , aşa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispoziţiile respective nu contravin legislaţiei specifice funcţiei.

În ceea ce priveşte drepturile decurgând din clauza de mobilitate şi confidenţialitate, acestea nu contravin legislaţiei funcţiei publice, numai că legiuitorul a condiţionat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde şi la cele două clauze, de existenţa unei reglementări legale.

Legislaţia prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcţionarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcţiile publice de execuţie sau de conducere, în acest sens enunţăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.

Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile şi sporurile care se acordă funcţionarilor publici.

În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidenţialitate pentru funcţionarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administraţiei prezidenţiale, CNSAS, N., Ministerul Integrării Europene, Direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ din cadrul N., Consiliului legislativ, aşadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.

Acelaşi act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat şi faptul că acest spor se stabileşte prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.

Din expunerea efectuată în această decizie, se reţine că în ceea ce priveşte funcţionarii publici din cadrul autorităţilor locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidenţialitate şi mobilitate şi că, mai mult, chiar în situaţia acordării acestora pentru categoriile de funcţionari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.

Clauzele de mobilitate şi confidenţialitate nu sunt contrare statutului funcţionarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate şi cuantificate într-un act normativ.

În cazul funcţionarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcţionarilor, cu excepţia consilierilor juridici, care în statutul profesional au prevăzut dreptul de a primi sporurile aferente celor două clauze.

Faţă de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului ca neîntemeiat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Respinge recursul declarat de reclamantul E. E. F., împotriva sentinţei nr. 119 din data de 11 februarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...).

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 04 T. 2008.

 

  

Preşedinte,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

 

Grefier,

(...) (...)

 

   

 

Red.jud.M.(...)

LF/2 ex/24.09.2008

Jud.fond:I.T.

Toate spetele


Sus ↑