• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contencios administrativ si fiscal. Despagubire. Recurs

Hotararea nr. 1448 din data 2008-06-24
Pronuntata de Curtea de Apel Craiova

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

 

DECIZIE Nr. 1448

Şedinţa publică de la 24 Iunie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

 

x.x.x

 

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. E. împotriva sentinţei nr. 44 din 18 ianuarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t, în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns consilier juridic T. J. pentru intimaţii pârâţi MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI O, lipsind recurentul reclamant B. E. şi intimatul pârât INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, după care,

Curtea invocă, din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepţia de necompetenţă materială a T r i b u n a l u l u i O l t ca instanţă de fond.

Consilier juridic T. J. pentru intimaţii pârâţi MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI O lasă la aprecierea instanţei cu privire la excepţia de necompetenţă.

Pe fond, solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală.

 

 

CURTEA

 

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr. 44 din 18 ianuarie 2008, T r i b u n a l u l O l t – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului O, respingând acţiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia prescripţiei extinctive a acţiunii invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi a respins acţiunea reclamantului B. E. ca fiind prescrisă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că dispoziţia de destituire S/3284/4.09.2003 a fost emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, unitate cu personalitate juridică ce avea competenţa materială de emitere a acesteia, fapt dovedit de prevederile art.7 din Legea nr.360/2002, privind Statutul poliţistului, dar şi prin decizia nr.32/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, care, a obligat doar pârâta Inspectoratul General al Poliţiei Române – emitentă a actului administrativ - la reîncadrarea reclamantului pe post şi plata drepturilor materiale cuvenite acestuia.

Referitor la excepţia prescripţiei acţiunii, tribunalul, calificând acţiunea reclamantului ca o acţiune de contencios administrativ căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.554/2004, a reţinut că dispoziţiile art. 11 al acesteia - Termenul de introducere acţiunii – alin.(1), prevăd că „Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la”, datele calendaristice prevăzute la lit.a) şi lit. b) ale acestui articol, referitoare la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, data comunicării refuzului sau data expirării perioadei de soluţionare a cererii, iar, dispoziţiile art. 19 din lege - Termenul de prescripţie pentru despăgubiri - alin.(1) şi (2) prevăd că: „(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. (2) Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2)”.

Raportat la aceste dispoziţii legale, tribunalul a apreciat că reclamantul B. E. cunoştea situaţia sa juridică la data primirii Dispoziţiei de destituire nr.S/3284/4.09.2003, ce a fost contestată la data de 23.09.2003, acţiune prin care a solicitat repararea pagubei produse prin emiterea acestui act administrativ, soluţionată definitiv şi irevocabil la data de la despăgubiri la data de 11.01.2005 prin Decizia nr.32 a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, date calendaristice faţă de care acţiunea promovată la data de 10.09.2007 de reclamantul B. E. este prescrisă.

 

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B. E. criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală .

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat că termenele de prescripţie nu sunt cele prevăzute de Legea 554/2004, ci de Decretul 167/1958 întrucât vizează pretenţii în legătură cu prejudiciul moral suferit ca urmare a desfacerii contractului de muncă, fiind încălcate dispoziţiile art.16 şi art.17 din Decretul nr.167/1958, prescripţia dreptului de a solicita daune morale începând să curgă un nou termen de la data soluţionării cererii de anulare a actului emis nelegal.

S-a mai arătat că au încălcate dispoziţiile art.65 din Legea 360/2002 coroborat cu dispoziţiile 269 din legea 53/2003 care prevăd repunerea poliţistului în toate drepturile de care a fost privat pe perioada suspendării din funcţie.

S-a mai criticat soluţia instanţei susţinându-se că nu s-a dat dovadă de rol activ întrucât nu a dispus introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanţelor.

La data de 7.04.2008 intimatul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

S-a susţinut că în mod corect a fost respinsă acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă având în vedere că în litigiu calitate procesuală pasivă are emitentul actului anulat, respectiv Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12.05.2008 intimatul IGPR a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat întrucât acţiunea reclamantului este supusă termenului general de prescripţie aplicabil tuturor acţiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului obligaţional.

Prin întâmpinarea formulată de I.P.J. O la data de 13.05.2008 s-a solicitat respingerea recursului, fiind corectă soluţia de respingerea a acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât calitate procesuală nu poate avea decât persoana juridică emitentă a actului.

Analizând legalitatea sentinţei instanţei de fond prin prisma motivului de casare prevăzut de art.304 pct.3 invocat din oficiu de către instanţă, se reţin următoarele aspecte.

Prin acţiunea formulată de reclamant la data de 10.09.2007 s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 100 000 euro reprezentând daune morale ca urmare a anulării Dispoziţiei nr.S/3284 din 4.09.2003.

Potrivit art.19 alin.1 din Legea 554/2004 „ când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei” iar potrivit alin.2 „cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de 1 an prevăzut de art.11. alin.2”.

În raport de aceste aspecte, precum şi de faptul că dispoziţia de destituire din funcţie a fost emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a acţiunii în despăgubiri aparţinea potrivit art.19 alin.2 raportat la art.10 din Legea 554/2004 Curţii de A p e l C r a i o v a.

Constatându-se că T r i b u n a l u l O l t a soluţionat cauza în primă instanţă, Curtea apreciază incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.3 astfel încât în temeiul art.312 alin.6 Cod pr. civilă urmează a casa sentinţa şi reţine cauza pentru soluţionare în primă instanţă la Curtea de A p e l C r a i o v a – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

 

DECIDE

 

Admite recursul formulat de reclamantul B. E. împotriva sentinţei nr. 44 din 18 ianuarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t, în dosarul nr(...).

Casează sentinţa şi reţine cauza pentru soluţionare în primă instanţă la Curtea de A p e l C r a i o v a – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 24 Iunie 2008.

  

Preşedinte,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

 

Grefier,

(...) (...)

 

   

 

Red. jud. C. (...)

Tehn. D.F.3ex/07.07.2008

Jud. fond V.A./S.V.

Toate spetele


Sus ↑