Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B A C Ă U

SECŢIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1122

Şedinţa publică de la 07 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) (...)

Judecător – (...) (...)

Judecător – (...) (...)

Grefier – (...) (...)

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluţionare recursul civil formulat de reclamanta J. E. împotriva sentinţei civile nr. 246/07.04.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l N e a m ţ în dosarul nr(...).

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 05.10.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi.

C U R T E A

-deliberând-

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. 246 din 7 aprilie 2009 a T r i b u n a l u l u i N e a m ţ s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatoarea J. E. împotriva deciziei de concediere nr. 492 din 10 decembrie 2008 emisă de intimata E-ON M Distribuţie SA şi s-a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de intimată.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin cererea introductivă contestatoarea a solicitat în contradictor cu intimata, suspendarea şi anularea deciziei 492 din 10 decembrie 2008 de desfacere a contractului de muncă, plata drepturilor salariale restante de la data concedierii nelegale până la data reintegrării efective, sumă care să fie reactualizată şi plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Contestatoarea şi-a completat contestaţia şi a mai solicitat nulitatea deciziei de concediere, deoarece intimata avea obligaţia notificării I.T.M. şi A.J.O.F.M. N cu proiectul de concediere.

S-a reţinut de instanţa de fond că reclamanta a fost angajata societăţii intimate în funcţia de electrician şi din data de 2 septembrie 2006 locul de muncă al acesteia a fost schimbat, activitatea reclamantei urmând a se desfăşura în cadrul Departamentului D. D. Proiect D. de Date din componenţa Direcţiei E. şi B. de Energie Electrică, departament pentru care s-a dispus desfiinţarea la şedinţa Consiliului de Administraţie din octombrie 2007 ca urmare a nerentabilităţii. Desfiinţarea efectivă s-a dispus a avea loc începând cu aprilie 2008, iar concedierea salariaţilor a avut loc în decembrie 2008.

S-a apreciat de prima instanţă, în raport de cele menţionate că disponibilizarea a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi efectivă, reţinându-se şi buna credinţă a intimatei care a plătit salarii compensatorii celor concediaţi.

S-a mai considerat şi că decizia a fost emisă de persoane împuternicite prin decizia nr. 773/24 mai 2007 în mod legal iar termenul de preaviz a fost acordat încă din 14 mai 2008.

De asemeni, s-a reţinut că dispoziţiile art. 70 şi 74 din Codul muncii fac referire la concedierile colective comunicarea concedierii către I.T.M. şi A.J.O.F.M. N nefiind obligatorie.

Referitor la daunele morale s-a apreciat că nu s-a dovedit existenţa vreunui prejudiciu moral cauzat reclamantei, iar referitor la cererea reconvenţională s-a considerat că ar fi fost admisibilă doar în cazul admiterii contestaţiei.

Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea J. E., recursul fiind declarat şi motivat în termen şi scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.

In motivarea recursului se arată în esenţă că sentinţa este nelegală şi netemeinică deoarece decizia de concediere nu cuprinde motivele de fapt au determinat concedierea care să conducă la constatarea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege respectiv desfiinţarea postului să fie efectivă şi determinată de o cauză reală şi serioasă.

A susţinut recurenta că obligaţia oferirii unui loc de muncă în măsura posibilităţilor subzistă şi în cazul concedierii pentru motivul prevăzut de art. 65 din Codul muncii ( desfiinţarea postului ) în virtutea respectării principiului egalităţii de tratament şi al protecţiei salariaţilor împotriva concedierilor nelegale, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 74 al.1 lit. d din Codul muncii.

Se invocă şi dispoziţiile art. 80 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, potrivit cărora, în situaţia în care disponibilizarea nu poate fi evitată conducerea unităţii va comunica salariatului al cărui post urmează a fi desfiinţat, dacă i se oferă un alt loc de muncă ori dacă e cuprins într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui post în aceeaşi unitate.

Pe fondul cauzei se apreciază că decizia de concediere este nelegală întrucât a lipsit acordul sindicatului pentru concedierea la nivel de unitate, conform prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate şi că desfiinţarea postului nu a fost una efectivă, neavând o cauză reală şi serioasă, condiţii impuse de art. 65 al.2 din Codul muncii.

Susţine recurenta că intimata nu a fost de bună credinţă deoarece a refuzat să precizeze dacă a mai făcut angajări pe posturi similare şi că a angajat pe posturi similare alte persoane respectiv electricieni în perioada 2007 – mai 2008.

Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate Curtea de Apel reţine următoarele :

Prin decizia nr. 492 din 10 decembrie 2008 contractul individual de muncă al recurentei, electrician, în cadrul Proiectului D. bază de date, locaţia Tg. N, a încetat de la data de 12 decembrie 2008 conform art. 65 ( concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului datorate desfiinţării proiectului din care face parte, dată la care expiră preavizul acordat în conformitate cu art. 4. 105 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil.

Conform art. 74 din Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu :

a). – motivele care determină concedierea;

b). – durata preavizului;

c). – criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 70 al.2 lit. d;

d). – lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.

Din cuprinsul deciziei contestate se constată că lipsesc motivele concrete care au determinat concedierea. Simpla menţiune că încetarea contractului individual de muncă se întemeiată pe dispoziţiile art. 65 – concediere pentru motive care nu ţin de persana salariatului, datorate desfiinţării proiectului din care face parte nu poate constitui „motive” în înţelesul legii care să poată fi verificate şi apreciate.

Practic intimata nu a motivat în fapt concedierea intimatei situaţie în care lipseşte unul din elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină decizia de concediere.

De asemenea, nici condiţia prevăzută de litera c din art. 74 Codul muncii, nu a fost conţinută de decizia contestată respectiv nu s-au indicat criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

Din acest motiv nu s-a putut aprecia asupra ordinii la concediere a recurentei, atât timp cât departamentul desfiinţat a cuprins 64 de salariaţi fiind efectiv concediaţi doar 13. Astfel, nu s-a putut stabilit pe ce criterii şi-a stabilit intimata ordinea concedierilor efectuate.

Mai mult, nu au fost respectate nici prevederile art. 70 din Codul muncii care preved că angajatorul are obligaţia să notifice în scris sindicatului (….) intenţia de concediere colectivă, cu cel puţin 45 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere, ceea ce în cauză nu s-a făcut dovada neputându-se susţine că în cauză nu ar fi o concediere colectivă, atât timp cât concedierea s-a făcut potrivit art. 65 al.1 Codul muncii şi a privit un număr de 15 salariaţi ( fila 147 dosar fond).

De asemenea nu se va putea reţine buna credinţă a intimatei atât timp cât recurenta este încadrată ca electrician din 5 iunie 1985 ( conform cărţii de muncă fila 120 dosar fond) iar intimata nu i-a oferit un alt loc de muncă, nesocotind dispoziţiile art. 80 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel naţional potrivit cărora în situaţia în care disponibilizările nu pot fi evitate conducerea unităţii va comunica în scris fiecărui salariat al cărui post urmează a fi desfiinţat dacă i se oferă sau nu un alt loc de muncă ori cuprinderea într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui post în aceeaşi unitate.

Mai mult intimata a efectuat anunţ pentru angajarea unui administrator, cu studii medii, experienţă şi cunoştinţe avansate operare pachet P., în decembrie 2008, post pentru care recurenta avea pregătirea necesară.

In această situaţie nu se poate reţine că desfiinţarea locului de muncă al recurentei a avut o cauză reală şi serioasă.

In considerarea celor reţinute anterior Curtea de Apel în baza art. 304¹ cod pr.civilă ca admite recursul, va modifica în tot sentinţa recurată în sensul că va anula decizia contestată, ca nelegală.

In baza art. 78 Codul muncii instanţa va dispune reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior şi va obliga intimata să plătească contestatoarei despăgubiri constând în salariile indexate de la data desfacerii contractului de muncă şi, până la reintegrarea efectivă.

Pe cale de consecinţă se va admite cererea reconvenţională şi va fi obligată contestatoarea să restituie intimatei suma de 11.380 lei cu titlu de compensaţie bănească primită cu ocazia concedierii.

In baza art. 274 cod pr.civilă instanţa va obliga intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta – contestatare J. E. din Tg. N, B. (...), (...) .B, .27, jud. N împotriva sentinţei civile nr. 246 din 07.04.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l N e a m ţ în dosarul nr(...).

Modifică în tot sentinţa civilă 246/07.04.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l N e a m ţ, şi în consecinţă:

Admite acţiunea.

Anulează decizia nr. 492/10.12.2008 emisă de intimată.

Dispune reintegrarea contestatarei în postul deţinut anterior.

Obligă intimata să plătească contestatoarei despăgubiri constând în salariile indexate de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

Admite cererea reconvenţională.

Obligă contestatoarea să restituie intimatei suma de 11.380 lei cu titlu de compensaţie bănească.

Obligă intimata să plătească contestatarei suma de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07.10.2009.

Pt. PREŞEDINTE aflat CO , JUDECĂTORI,

T. D. M. D.

PREŞEDINTE INSTANŢĂ

E. E.

GREFIER,

U. D.

Red.sent. E. G., E. V.

Red.d.r. D.P.

U..ct/4 ex.

22.10.2009