Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 3683/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5089R

Şedinţa publică de la 13 Iulie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...) A

JUDECĂTOR: (...) (...) F.

GREFIER: J. S. N.

Pe rol fiind, soluţionarea recursului formulat de către recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinţei civile nr.1168 din data de 11.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul N. H., având ca obiect „contestaţie decizie de concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI prin consilier juridic D. D., ce depune delegaţie la dosar, intimatul N. H. prin avocat E. E., ce depune împuternicire avocaţială nr.74124/02.07.2009.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă părţilor cuvântul în susţinerea/combaterea recursului.

Recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinţei civile recurate, în sensul respingerii contestaţiei formulată de N. H.. Se arată că în cuprinsul deciziei de concediere a fost trecută durata preavizului. Instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art.74 lit.b din Codul muncii. Intimatul a beneficiat de preaviz. Numărul de posturi se aprobă prin hotărârea Guvernului, iar prin HG nr.68/2008 s-a dispus reducerea posturilor în structura organizatorică a AVAS.

Intimatul N. H. prin avocat solicită respingerea recursului declarat de AVAS, ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, cu obligarea recurentei AVAS la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la primul motiv de recurs, prin care AVAS critică aplicarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art.74 lit.b din Codul muncii, se solicită respingerea acestuia, întrucât în mod corect s-a constatat faptul că preavizarea concedierii trebuia făcută anterior emiterii deciziei de concediere. De asemenea, solicită înlăturarea susţinerii recurentei AVAS cu privire la dispoziţiile art.74 lit.c din Codul muncii, arătând că decizia de concediere trebuie să cuprindă şi criteriile reale. Intimatul are un grad de invaliditate. Depune la dosar concluzii scrise.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Prin cererea înregistrata pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i sub nr(...) reclamantul N. H. a solicitat instanţei anularea Ordinelor de concediere 289/8.04.2008 si 305/11.(...) emise de Preşedintele AVAS, obligarea intimatei AVAS la reintegrarea sa pe postul deţinut anterior concedierii, obligarea intimatei la plata despăgubirii egala cu salariile de care a fost lipsit ca urmare a concedierii ilegale si obligarea AVAS la plata sumei de 36.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr.1168/11.02.2009, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis contestaţia formulată de către contestatorul N. H., în contradictoriu cu Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului; a dispus anularea Ordinului 289/08.04.2008 modificat prin Ordinul 305/11.04.2008 emis de AVAS; a obligat intimata să reintegreze contestatorul pe postul deţinut anterior si la plata către contestator a unei despăgubiri egală, cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit contestatorului, începând cu data concedierii şi până la efectiva reîncadrare; a obligat intimata la plata către contestator a unei sume de 20.000 Ron cu titlu de daune morale; a obligat intimata la plata sumei de 3472,8 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul N. H. a fost salariatul paratei AVAS ocupând funcţia de referent in cadrul Direcţiei M..-Directia Generala Administrativ si Resurse Umane.

Prin Ordinul 289 emis de AVAS la data de 8.04 208 completat cu Ordinul nr. 305 din 11.04.2008 se dispune concedierea reclamantului in baza dispoziţiilor art.38 Codul muncii privind concedierea colectiva.

Analizând ordinele susmenţionate prin prisma menţiunilor obligatorii pe care acestea trebuie sa le cuprindă sub sancţiunea nulităţii absolute, instanţa de fond a apreciat ca decizia de concediere a fost emisa cu incalcarea dispoziţiilor art.74, lit.b si c din Codul muncii.

Potrivit dispoziţiilor art.74, lit.b decizia de concediere trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu "durata preavizului". Este evident ca prin "durata preavizului" se înţelege data cand a început sa curgă si cea a expirării preavizului, cu precizarea eventual a cauzelor care au determinat suspendarea preavizului conform art.74, al.2 Codul muncii si care au dus la prelungirea duratei acestuia. Menţionarea "duratei preavizului" nu inseamna precizarea numărului de zile acordate ca preaviz pentru ca acest număr rezulta din contractul individual de munca sau din contractul colectiv de munca.

O alta menţiune omisa de angajator din cuprinsul deciziei este aceea privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art.69, alin.(2), lit.d Codul muncii.

Decizia de concediere fiind un act individual si unul colectiv trebuie sa indice in concret criteriul avut in vedere in ceea ce-l priveşte pe salariat si care a dus la concedierea colectiva.

Dispoziţiile art.74, lit.c trebuie interpretate in sensul ca decizia trebuie sa precizeze de ce acel salariat a fost inclus pe lista de concediere si nu a putut fi menţinut in flinta contractul sau de munca.

Criteriile general obligatorii privind stabilirea ordinii de prioritate in cazul concedierilor colective sunt prevăzute in contractul colectiv de munca la nivel naţional pe anii 2007-2010.

Dispoziţiile art.74, lit.c trebuie interpretate in sensul ca decizia trebuie sa nominalizeze concret care din criteriile ce stau la baza stabilirii ordinii de concediere colectiva au fost avute in vedere de angajator in cazul salariatului fata de care isi produce decizia de concediere, şi nu trebuie interpretate in sensul ca in decizie trebuie sa se reproducă textual dispoziţiile din contractul colectiv de munca, referitoare la ordinea concedierii.

In lipsa indicării motivului concret al concedierii reclamantului, instanţa nu poate verifica daca angajatorul a respectat dispoziţiile art.81 din Contractul Colectiv de Munca la nivel National cu numărul de 2895/21 din 29 decembrie 2006, ce dispun in sensul ca la aplicarea efectiva a reducerii de personal dupa reducerea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, masurile trebuie sa afecteze in ordine:

1). Contractele individuale de munca ale salariaţilor care cumulează doua sau mai multe funcţii, precum si ale celor care cumulează pensia cu salariul;

2). Contractele individuale de munca ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de vârsta standard si stagiu de cotizate si nu au cerut pensionarea in condiţiile legii;

3) Contractele individuale de munca ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare la cererea lor.

Lipsa indicării in concret a criteriului, dintre cele susmentionate, avut in vedere la concedierea reclamantului, l-a indreptatit pe reclamant, cat si pe instanţa sa creadă ca acest motiv a fost cumulul de către reclamant a calităţii de salariat cu cea de beneficiar al pensiei de invaliditate gradul III.

Instanţa de fond apreciază ca situaţia reclamantului nu se înscrie in ipoteza dispoziţiilor art.8, al.l, lit.a din Contractul Colectiv de Munca la nivel National intrucat aceste dispoziţii se refera la salariaţii ce cumulează doua sau mai multe funcţii sau la cei ce cumulează pensia cu salariul.

Cu privire la legalitatea deciziei de concediere, instanţa mai retine ca modificarea AVAS nu a fost dispusa de organul competent.

Dispoziţiile HG nr.68/2008, care au stat la baza concedierii colective au prevăzut ca in anul 2008 numărul maxim de posturi in structura organizatorica AVAS este de 510, exclusiv preşedintele si vicepreşedintele.

Potrivit articolului unic al acestei hotărâri de guvern, concedierile colective determinate de reducerea numărului de posturi în structura organizatorica a AVAS se realizează conform dispoziţiilor legale si ale contractului colectiv de munca aplicabil.

Potrivit dispoziţiilor art.7,al.l. lit.b din OUG nr.24/2004 privind stabilirea unor masuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizarea si Administrarea Participaţiilor Statului, Consiliul de supraveghere si îndrumare are competenta aprobării structurii organizatorice a AVAS.

In speţa, intimata nu a făcut dovada existentei vreunui act decizional al Consiliului de Supraveghere si Indrumare AVAS, care sa aprobe modificarea structurii organizatorice a AVAS si efectuarea concedierii colective.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe a formulat recurs motivat recurenta-intimată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând sentinţa pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

Ordinul de concediere cuprinde elementul prevăzut de art.74 lit.b) - "durata preavizului". Astfel, art. 1 din Ordin cuprinde menţiunea expresa ca se acorda intimatului un preaviz plătit de 20 de zile lucratoare.

Noţiunea "durata preavizului' nu poate avea decât intelesul literal al termenului, respectiv numărul de zile socotit de la 'înştiinţarea făcuta de una dintre parti celeilalte cu privire la incetarea raporturilor de munca si pana la încetarea efectiva a contractului de munca. Aceasta noţiune se regăseşte nu numai in cadrul art. 73 si 74, dar si in cadrul art. 79 din Codul muncii care, la alin. (7), prevede: "Contractul individual de munca inceteaza la data expirării termenului de preaviz". Daca legiutorul ar fi intenţionat ca decizia de concediere sa cuprindă menţiunea obligatorie a "datei începerii si datei expirării preavizului, cu menţionarea cauzelor de suspendare a acestuia conform art. 74 alin.2 din Codul muncii, (asa cum considera instanţa de fond) ar fi prevăzut acest lucru in mod expres, cu atat mai mult cu cat lipsa unui astfel de element atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere. O alta eroare cuprinsa in acea definiţie este trimiterea la art. 74 alin.2 din Codul muncii, articol abrogat de OUG nr.65/2005.

Învedereaza recurenta ca, in contestaţia formulata, intimatul contestator nu invoca niciunul din motivele de nelegalitate „identificate" de instanţa de fond, nu a pretins ca nu a beneficiat de preavizul de 31 de zile acordat de angajator si nici ca raporturile sale de munca ar fi incetat la data comunicării ordinului.

AVAS nu a avut nici un moment in vedere la concedierea intimatului cumulul calităţii de salariat cu J de norma cu cea de beneficiar al pensiei de invaliditate gradul III.

Conform art. 74 lit. c) din Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, iar nu criteriul aplicabil fiecărui salariat afectat de concedierea colectiv, asa cum susţine instanta de fond;

Criteriile in discuţie au fost menţionate in cuprinsul ordinului, asa cum sunt prevăzute de art. 81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel naţional 2007-2010, si in aplicarea prevederilor art. 71 din Codul muncii, la acestea a mai fost adăugat un criteriu, in sensul ca măsura concedierii va afecta si posturile ocupate de persoane care au solicitat de buna voie aplicarea concedierii, indiferent de vârsta.

Art.81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel naţional 2007-2010, se refera pe de o parte, la salariaţii care vor fi primii afectaţi de concediere (alin.1), iar pe de alta parte, la salariaţii ale căror contracte de munca vor fi desfăcute in ultimul rand (alin.2).

Niciun text de lege nu prevede ca pot fi desfiinţate numai posturile ocupate de salariaţii prevăzuţi la alin.1 al art. 81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel naţional 2007-2010, asa cum greşit a reţinut instanţa de fond. Dupa desfiinţarea acestor posturi, inevitabil se ajunge si la desfiinţarea altora, angajatorul fiind obligat sa desfacă in ultimul rand contractele de munca ale persoanelor protejate de lege.

La momentul emiterii deciziei de concediere, intimatul nu se incadra nici in categoria salariaţilor protejaţi de art.81 alin. (2) din Contractul colectiv de munca unic la nivel naţional 2007-2010, si nici in vreuna din situaţiile prevăzute de art.60 alin.1 din Codul muncii.

In ceea ce priveşte aprecierea instanţei ca "intimata nu a făcut dovada existentei vreunui act decizional al Consiliului de Supraveghere si îndrumare AVAS care sa aprobe modificarea structurii organizatorice a AVAS si efectuarea concedierii colective", recurenta susţine următoarele:

Conform art. 1 alin.3 din OUG nr.23/2004, „organizarea, funcţionarea, numărul de posturi şi sediul A. V.A. S. se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Prin HG nr. 68/2008 s-a dispus reducerea de la 610 la 510 a numărului maxim de posturi in structura organizatorica a AVAS, urmând ca AVAS sa realizeze concedierile colective conform dispoziţiilor legale si ale contractului de munca aplicabil;

Actul normativ indicat mai sus dispune reducerea numărului de posturi in cadrul structurii organizatorice AVAS, deci a structurii organizatorice existente la data intrării sale in vigoare, Consiliul de Supraveghere si îndrumare nu are printre competentele sale, si pe aceea de a dispune efectuarea de concedieri colective.

In concluzie, niciun text de lege nu condiţiona emiterea ordinului de concediere a intimatei de modificarea AVAS (modificarea structurii organizatorice a AVAS).

Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 289 din 8.04.2008 recurenta intimata a luat masura concedierii contestatorului, motivat de faptul ca HG nr. 68/2008 stabileste numarul maxim de posturi la 510, avand in vedere si faptul ca s-a redus activitatea de administrare a participatiilor statului, activitatea de privatizare a societatilor comerciale, activitatea de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare, precum si necesitatea reducerii unor posturi din activitatile auxiliare din cadrul AVAS, reducerea volumului de activitate aferent compartimentelor AVAS .

Masura concedierii a fost notificata reprezentantilor salariatilor, ITM B, Agentiei locale pentru ocuparea fortei de munca.

La stabilirea ordinii de prioritate, recurenta intimata sustine ca a avut in vedere criteriile prevazute de art. 81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 – 2010 , masura urmand sa afecteze in ordine: posturile vacante; posturile salariatilor care cumuleaza mai multe posturi sau cumuleaza pensia cu salariul; posturile celor care indeplinesc conditiile de varsta si stagiu de cotizare pentru pensionare, posturile celor care indeplinesc conditiile de pensionare la cerere, precum si un criteriu suplimentar, respectiv posturile persoanelor care au solicitat de buna voie aplicarea masurii concedierii.

Ordinul contestat indeplineste conditiile de forma prevazute de art. 74 Codul muncii, cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege.

Cat priveste efectivitatea masurii concedierii, din organigramele depuse la dosar, rezulta ca numarul de posturi a fost intr-adevar diminuat .

Potrivit art. 74 alin 1 lit c Codul muncii, decizia trebuie sa cuprinda criteriile de stabilire a ordinii de prioritate in cazul concedierilor colective, asa cum este si cazul contestatorului.

Desi in cadrul ordinului contestat se precizeaza ce criterii au fost avute in vedere, aceasta este o formulare generica, insa nu face vreo mentiune cat priveste aplicarea acestor criterii la cazul concret, al contestatorului.

Scopul legii nu a fost de a figura in decizia de concediere numai o simpla mentiune, fara ca aceasta sa fie efectiva, in sensul ca salariatul concediat sa se incadreze in mod real in aceste criterii. In caz contrar, nu s-ar justifica textul de lege, in conditiile in care astfel de criterii sunt prevazute in mod general in contractul colectiv de munca unic la nivel national. Altfel, atat instanta de fond, cat si cea de control judiciar, sunt puse in imposibilitatea de a verifica daca aceste criterii au fost si respectate.

In speta, Curtea constata ca in privinta contestatorului nu se poate retine existenta unuia dintre criteriile enumerate de recurenta intimata, nefiind facuta vreo dovada ca acesta cumuleaza mai multe functii sau pensia cu salariul, ori ca a solicitat aplicarea masurii concedierii. D. pensiei cu salariul are in vedere pensia pentru limita de varsta, care poate fi cumulata cu salariul pentru norma intreaga de munca, aceasta fiind ipoteza avuta in vedere in contractul colectiv de munca unic la nivel national, ratiunea fiind aceea ca persoana respectiva are doua surse de venit importante (o pensie pentru intreg stagiul de cotizare si un salariu pentru norma intreaga) si ca va fi mai putin afectat de masura concedierii, in raport cu alti salariati, intrucat ramane in continuare cu pensia pentru limita de varsta, spre deosebire de ceilalti, care raman fara niciun venit. Textul mentionat nu vizeaza ipoteza cumulului pensiei de invaliditate cu salariul pentru jumatate de norma de munca , iar din inscrisurile aflate la dosar nici nu rezulta ca intimatul contestator s-ar afla intr-o astfel de situatie, chiar daca este incadrat in grad de handicap mediu, urmare accidentului vascular suferit in 1999.

Mai retinem ca prin HG nr. 68/2008 nu se stabileste decat numarul de posturi din structura organizatorica a recurentei intimate, fara a face vreo referire la motivele care impun aceste reduceri si fara a impune realizarea concedierii colective. Dimpotriva, prevederile din regulamentul de organizare si functionare al intimatei au fost modificate astfel „concedierile colective determinate de reducerea numărului de posturi în structura organizatorică a AVAS se realizează conform dispoziţiilor legale şi ale contractului colectiv de muncă aplicabil."

Or, la nivelul recurentei intimate nu s-a adoptat vreo hotarare care sa dispuna efectuarea concedierii colective si care sa fundamenteze necesitatea acesteia, notificarea privind procedura de consultare cu reprezentantii salariatilor nefiind suficienta, deoarece are un caracter prealabil. Insa, cf. 71¹ Codul muncii, dupa realizarea acestor consultari premergatoare, angajatorul trebuia sa realizeze alte notificari, daca decidea aplicarea masurii de concediere colectiva. Or, o astfel de decizie nu exista. Simpla referire la HG nr. 68/2008 nu este determinanta in conditiile in care aceasta nu contine nicio justificare a masurii concedierii sau o obligatie de a efectua astfel de concedieri, iar conform regulamentului de reoganizare si functionare a AVAS, Consiliul de Supraveghere si Indrumare are competenta de a aproba structura organizatorica.

Noua structura organizatorica a fost aprobata abia prin hotararea CSI din data de 12.05.2008, fiind valabila incepand cu data de 2.06.2008, cu toate ca pe organigramele si statele de functii depuse de recurenta intimata la dosarul de fond apare data de 6.03.2008 ca fiind cea la care a fost aprobata noua structura.

In toate notificarile efectuate, recurenta intimata invoca numai necesitatea reducerii numarului de posturi, dar nu exista o hotarare a organelor de conducere ale intimatei in privinta justificarii acesteia, o analiza a activitatii institutiei care sa motiveze oportunitatea desfiintarii anumitor locuri de munca din cadrul diferitelor servicii si directii ale AVAS . Reducerea numarului de posturi nu se poate face in orice conditii, ci numai cu respectarea dispozitiilor legale, ceea ce prevede si HG nr. 68/2008, iar in acest scop recurenta intimata are si alte posibilitati, nu doar aplicarea unei concedieri colective, in masura in care nu sunt indeplinite conditiile necesare.

Lipsa motivului concret de concediere determina anularea ordinului, cum in mod corect a apreciat prima instanta, cu toate consecintele care decurg de aici, privind reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior si plata despagubirilor prevazute de lege.

In ceea ce priveste motivul de recurs, referitor la lipsa mentiunii privind durata preavizului, acesta este intemeiat, ordinul de concediere indeplinind conditiile de forma prevazute de lege, astfel cum s-a aratat mai sus. Cu toate acestea, ordinul este nelegal pentru neindeplinirea conditiilor de fond, explicate anterior.

Prin urmare, in baza art. 312 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat, urmand a fi mentinuta hotararea primei instante, ca fiind legala si temeinica.

In baza art. 274 Cpc, va obliga recurenta intimata la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand parte din onorariul de avocat avansat in faza recursului (in cuantum total de 4.000 lei). Curtea apreciaza, in raport de elementele prevazute de art. 132 alin. 3 din Statutul Profesiei de Avocat, in functie de care se fixeaza onorariul de avocat, ca un onorariu in cuantum de 2.000 lei pentru faza recursului este adecvat si suficient, in concordanta cu toate elementele spetei. Astfel, in recurs s-a acordat un singur termen de judecata, iar apararile formulate prin intampinare nu au constat decat in reiterarea aspectelor semnalate in cererea de chemare in judecata. Munca propriu-zisa a fost efectuata de aparatorul contestatorului in fata primei instante si a fost recompensata in mod corespunzator, prin aceea ca parata a fost obligata la plata intregului onorariu de avocat de 3.472 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinţei civile nr.1168/11.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul-contestator N. H..

Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 2000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul achitat apărătorului ales.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

H. J. E. A D. E. H.ta F.

GREFIER

J. S. N.

Red.: T.

Dact.: Z.G.

2 ex.

27.07.2009

Jud.fond:A.V.U.

D.P.