Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

(6832/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR. 768/R

Şedinţa  publică de la 10.02.2010

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...) J.

GREFIER F. E. D.

Pe rol soluţionarea recursului declarat de recurenta-intimată (...) B. J. SERVICII DE D. SRL împotriva sentinţei civile nr.6336/16.10.2009 pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i-Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr.31106/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-contestatoare N. S. H..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurenta-intimată prin avocat D. E., cu împuternicire avocaţială, emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.44794/2009, la dosarul de fond, fila 23 şi intimata-contestatoare personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, în sensul că intimata-contestatoare a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 03.02.2010, după care,

Preşedintele completului comunică recurentei-intimate, prin avocat, o copie a întâmpinării.

Reprezentantul avocat al recurentei-intimate solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de cuprinsul întâmpinării.

Intimata-contestatoare se opune.

Curtea respinge cererea de amânare, ca neîntemeiată, având în vedere că a fost depusă la dosar în termenul prevăzut de lege şi lasă cauza la a doua strigare pentru a-i permite reprezentantului avocat al recurentei să lectureze întâmpinarea.

La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta-intimată prin avocat D. E., cu împuternicire avocaţială, emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.44794/2009, la dosarul de fond, fila 23 şi intimata-contestatoare personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Părţile declară că nu au alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori înscrisuri noi de propus.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Recurenta-intimată, prin avocat, solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată. Susţine că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică potrivit art.304⁷ şi art.304⁹ Cod procedură civilă iar motivele reţinute sunt străine de natura pricinii. Instanţa a considerat că există discordanţă între posturile supuse reorganizării, or aceste posturi rezultă din decizia de reorganizare a activităţii a reprezentanţilor societăţii iar pe de altă parte rezultă că a avut loc o concediere individuală şi nu una colectivă.

Mai arată că instanţa a reţinut aspecte contrare logicii. Arată că datorită pierderilor societăţii se impunea reducerea postului de contabil iar faptul că a achitat datoriile către bugetul de stat nu este de natură a demonstra faptul că reorganizarea activităţii nu efectivă. Arată că pretenţiile privind cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.

Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, ca legală şi temeinică.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului civil de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.6336/16.10.2009 pronunţată în dosarul (...) T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis acţiunea modificata formulată de contestatoarea N. S. H., în contradictoriu cu intimata (...) B. J. SERVICII DE D. SRL; a anulat decizia nr.61/17.07.2009 emisă de intimată; a fost dispusă reintegrarea contestatoarei în postul şi funcţia deţinute anterior emiterii deciziei anulate; a fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate de care ar fi beneficiat aceasta de la data concedierii (13.07.2009) până la efectiva reintegrare; a fost obligată intimata la plata contribuţiilor la bugetele speciale de asigurări sociale, de sănătate, pensie şi şomaj, aferente drepturilor salariale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că intimata a emis decizia nr.61/1707.2009 prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 13.07.2009.

Decizia nu a fost comunicată contestatoarei până în luna august 2009, după cum rezultă din adresa nr.S./18.09.2009 comunicată intimatei de Direcţia Regională de Postă B - Oficiul Zonal Sector 1 - Oficiul Poştal B.

În conţinutul deciziei, intimata arată următoarele: ,,Având în vedere cererea fostului salariat N. S. H. de desfacere a contractului individual de muncă, decide, începând cu data de 13.07.2009 încetează contractul individual de muncă al d-nei N. S. H. conform prevederilor art. 65(1) din Codul muncii”.

Examinând această decizie, trecând peste discordantele referitoare la posturile supuse reorganizării, care nu permit stabilirea caracterului unei concedieri colective sau individuale, aşa cum rezultă din statul de plată pe luna iulie 2009 cu 57 de salariaţi, decizia de reorganizare nr. 2/12.06.2009 a intimatei, organigrama pe luna aprilie 2009, organigrama pe luna iunie 2009 cu 69 de posturi, statul de funcţii pe luna aprilie cu 65 de salariaţi, statul de funcţii pe luna iunie cu 54 salariaţi, lista persoanelor angajate în perioada iulie-august 2009 si din nedepunerea statului de funcţii care să arate posturile ocupate si persoanele ocupante ulterior concedierii contestatoarei din iulie 2009, deşi la termenul din 27.08.2009 instanţa a pus în vedere intimatei să-l depună, si peste faptul că pierderile din anul 2008 nu justifică în nici un caz o concediere serioasă a contestatoarei din moment ce chiar după acestea, la 23 ianuarie 2009 intimata a angajat-o pe contestatoare( potrivit c i m depus în copie la filele 4-5 din dosar), iar certificatul fiscal nr. (...) eliberat de B. Sector 3 intimatei la data de 25.09.2009 atestă că aceasta nu are nici un fel de datorii faţă de bugetul general consolidat, instanţa observă că într-adevăr decizia este ilegală încălcând obligaţia motivării ei în fapt prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii.

Mai mult, în faţa instanţei, la solicitarea de depunere a cererii contestatoarei invocată în decizie ca stând la baza ei, intimata prin reprezentantă vădeşte că nici nu există o asemenea cerere , încercând să susţină că este o simplă eroare materială în decizie. Or dacă asemenea cerere nu există si decizia nu cuprinde nici o motivare de fapt, caracterul său nu este doar contradictoriu , ci ilegal, încălcând dispoziţiile art. 74 alin. 1 lit. 1 rap. la art.76 si 77 din Codul muncii.

Potrivit art. 78 din Codul muncii” - (1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.    (2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.”

Potrivit art. 74 din Codul muncii”  (1) Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:    a) motivele care determină concedierea;    b) durata preavizului;    c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;    d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.” , iar potrivit art. 75 „ Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului”.

    Art. 76 din Codul muncii stabileşte:” Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.”, iar art. 77 stabileşte: „ În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.”

Susţinerile intimatei prin reprezentata în cadrul concluziilor pe fondul cauzei, referitoare la un refuz al contestatoarei de a conveni asupra programului de lucru ca si cele referitoare la faptul că este angajată contestatoarea si în alt loc de muncă si respectiv a obţinut reintegrarea prin instanţă si la un alt loc de muncă, de la alt angajator, nu justifică de asemenea refuzul reintegrării sale, deoarece obligaţia ce revine intimatei în speţa de faţă, ce a concediat-o nelegal pe contestatoare, este de a o reintegra în muncă respectiv de a o primi la locul de muncă, iar dacă nu si-ar respecta ulterior contestatoarea obligaţiile ce revin potrivit normei sale de muncă de a se prezenta la programul normal de muncă potrivit acesteia, intimata are la dispoziţie sancţionarea comportamentului eventual al contestatoarei de încălcare a obligaţiilor ca salariat printr-o decizie motivată ce ar privi conduita contestatoarei salariate, ori dacă ar fi îndeplinite legal condiţiile si formele concedierii pentru motive neimputabile să-i emită decizie legală de concediere la o dată ulterioară.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat în termen legal pârâta (...) B. J. SERVICII DE D. SRL, criticând soluţia pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului se arată că susţinerile instanţei sunt lipsite de temei legal şi nu prezintă relevanta în prezenta cauză.

Faţă de numărul salariaţilor subscrisei (care se încadrează în dispoziţiile art.68 alin lit. a din Codul muncii - mai mulţi de 20 şi mai puţin de 100) care rezultă din actele depuse la dosar, şi faţă de conţinutul deciziei de reorganizare a activităţii din 12.06.2009, emisă de reprezentantul subscrisei, rezulta cu certitudine ca în speţă a avut loc o concediere individuala. Mai mult, în cazul unei concedieri colective altul ar fi fost conţinutul deciziei de concediere şi alta ar fi fost procedura şi formalităţile de concediere.

În speţa nu exista nicio discordanţă referitoare la posturile supuse reorganizării şi nu înţelege legătura acestora cu motivarea în fapt a deciziei de concediere. Instanţa de fond a confundat numărul de posturi existente în cadrul societăţii, conform organigramei acesteia, cu numărul de persoane efectiv angajate în cadrul societăţii.

Mai arată că instanţa de fond a reţinut că recurenta nu a depus ştatul de funcţii ulterior concedierii intimatei contestatoare, deşi ştatul de funcţii valabil din data de 12.06.2009 (aprobat de societate odata cu decizia de reorganizare nr.02 din 12.06.2009 prin care s-a decis restrângerea postului ocupat de intimata contestatoare) este la dosar.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut faptul că recurenta a suportat pierderi şi în anul 2008, conform datelor contabile prezentate, cât şi faţă de faptul că potrivit certificatului fiscal ataşat nu avea datorii faţă de bugetul general consolidat, nu justifica concedierea salariatului pe motivul reorganizării activităţii.

Motivarea instanţei de fond este străina de natura pricinii şi excede noţiunii de reorganizare a activităţii unei societăţi comerciale.

Faptul ca societatea avea deja pierderi în momentul angajării intimatei contestatoare nu poate fi interpretat de natura că nu va mai putea concedia niciodată angajaţii pe motiv de reorganizare a activităţii şi restrângere a posturilor în condiţiile în care pierderile se agravează şi eficientizarea activităţii societăţii devine o necesitate.

Astfel cum a învederat pe larg în concluziile scrise depuse la dosarul de fond, potrivit contului de profit şi pierderi la data de 31.12.2008, societatea figura cu o pierdere de 1.375.184 RON, iar la data de 30.06.2009 societatea figura cu o pierdere mai mare, de 1.724.424 RON.

Astfel cum a dovedit şi în faţa instanţei de fond, recurenta avea oricum externalizare serviciile de contabilitate. In consecinţa, în condiţiile creşterii pierderilor societăţii, se impunea eficientizarea activităţii acesteia prin reducerea postului de contabil.

Faptul că recurenta a înţeles să îşi achite datoriile către bugetul de stat nu este de natura a demonstra faptul ca reorganizarea activităţii nu este efectiva, ci demonstrează faptul ca deşi întâmpinau dificultăţi financiare înţelege să achite integral obligaţiile atât faţă de stat cât şi fata de salariaţi. În niciun caz existenta certificatului fiscal nu poate demonstra că desfiinţarea postului nu a avut o cauza reala. Învederează de asemenea şi faptul că în faptul prezent, activitatea societăţii este susţinută de împrumuturile realizate de asociaţi către societate.

Faţă de aceste aspecte, consideră că din motivarea instanţei de fond în speţă nu ar exista o reorganizare efectiva, iar decizia de concediere este nulă nefiind motivata în fapt este contradictorie şi străină de natura pricinii.

Cât priveşte nulitatea deciziei de concediere pe motiv că nu ar fi îndeplinite dispoziţiile art. 74 alin 1 din c o d u l m u n c i i, întrucât din eroare a trecut în decizia de concediere existenta unei cereri a intimatei de desfacere a contractului de muncă, aceasta este nefondată.

Potrivit adresei 129/15.06.2009 i s-a adus la cunoştinţă angajatului că societatea urmeaza să îşi restrângă activitatea. În consecinţă, prin decizia de concediere i s-a desfăcut contractul de muncă al contestatoarei, în temeiul art.65 alin 1 din Codul muncii.

Măsura concedierii nu este lovita de nulitate daca angajatorul a respectat condiţiile de procedura, (dreptul salariatului la preaviz, comunicarea motivului de fapt şi de drept pentru care se dispune concedierea - restrângerea activităţii societăţii) deşi nu s-au prevăzut aceste elemente în conţinutul deciziei de concediere.

Susţinerea instanţei ca decizia de concediere este confuza si face trimitere la mai multe temeiuri de drept nu are suport real.

De altfel, astfel cum rezulta din conţinutul contestaţiei formulate iniţial, reclamanta a înţeles exact din conţinutul adresei nr.129 şi din decizia de concediere care este motivul concedierii: concediere în temeiul art.65 alin 1 din Codul muncii, datorat restrângerii activităţii societăţii.

Prin urmare, decizia de concediere conţine elementele obligatorii prevăzute de art.74 din Codul muncii, iar hotărârea instanţei de fond este netemeinica şi nelegală.

Analizând cauza sub toate aspectele, potrivit art.304¹ Cod procedură civilă, solicită instanţei să aibă în vedere următoarele aspecte:

Prin adresa nr. 129/15.06.2009, emisa de angajator, i s-a adus la cunoştinţa intimatei contestatoare faptul că departamentul în care este încadrată îşi restrânge activitatea, iar în temeiul art.73 alin 1 din Codul muncii i s-a acordat un drept de preaviz de 20 de zile lucrătoare, până la data de 13.07.2009. Prin urmare, a fost respectat dreptul salariatului la preaviz, i s-a comunicat motivul pentru care urmează să fie concediată (restrângerea postului), iar faptul că decizia de concediere i-a fost comunicata ulterior expirării termenului de preaviz nu este de natură a afecta valabilitatea deciziei de concediere.

Decizia de concediere a fost emisă în data de 17.07.2009 şi comunicată salariatului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Codul muncii nu prevede un termen de comunicare a deciziei de concediere în acest caz, prin urmare decizia poate fi comunicată în termenul general de prescripţie de 3 ani.

Comunicarea ulterioara a deciziei de concediere nu i-a produs nicio vătămare reclamantei în condiţiile în care aceasta era deja angajata cu norma întreagă la o alta societate comercială, astfel cum aceasta a recunoscut expres în faţa instanţei.

În concluzie, instanţa nu poate constata nulitatea deciziei de concediere pentru acest motiv, în condiţiile în care nu există vătămarea vreunui drept al reclamantei şi nu au fost încălcate dispoziţiile art.74 din Codul muncii, concedierea fiind dispusă cu respectarea dreptului de preaviz.

Desfiinţarea postului angajatului reiese cu certitudine atât din organigrama societăţii anterioară şi ulterioară concedierii, cât şi din ştatul de funcţii al societăţii, iar Decizia de concediere este motivata în fapt şi în drept.

Cât priveşte faptul că decizia de concediere ar fi trebuit să conţină lista tuturor locurilor de munca disponibile în unitate, susţinerea este nefondata.

Potrivit art. 74 alin. 1 J.. d Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu, de muncă lista tuturor locurilor disponibile în unitate ( .... ) în condiţiile art.64 din Codul muncii, respectiv numai în situaţia în care concedierea se dispune iar pentru motivele prevăzute de art.61 lit.c şi d din Codul muncii, precum şi în situaţia prevăzuta de art.56 lit.f din acelaşi act normativ.

Cum în cauză concedierea s-a dispus în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii, înseamnă că nu sunt incidente dispoziţiile art.74 alin.1 lit.d anterior amintite, iar hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală.

Oricum, astfel cum rezultă din ştatul de funcţii al societăţii, nu există locuri de muncă vacante în societate, locurile vacante fiind desfiinţate prin decizia reprezentantului societăţii nr.02/12.06.2009.

Desfiinţarea locului de muncă este efectivă şi are o cauză reală şi serioasa, astfel cum v-a arăta în continuare.

Astfel cum rezultă din decizia reprezentantului societăţii privind restrângerea şi eficientizarea activităţii (...) B. J. SERVICII DE D. SRL, măsura desfiinţării postului se impunea faţă de situaţia economică a societăţii, scăderea activităţii societăţii (a contractelor privind prestarea de servicii de curierat) şi a greutăţilor întâmpinate la recuperarea datoriilor restante de la parteneri de afaceri. T. activităţii societarii este în mod evident determinata de situaţia generală notorie de criză economică ce determina, pe de o parte, că partenerii de afaceri să fie mult mai vigilenţi în încheierea de contracte de prestări servicii de curierat, iar pe de alta parte, întârzierile la plata în lanţ, ce duc la imposibilitatea desfăşurării în bune condiţii a activităţii societăţii.

Astfel cum rezulta din Contul de profit şi pierdere la 31.12.2008, societatea figura cu o pierdere de 1.375.184 RON. Situaţia s-a agravat la nivelul anului 2009 - la data de 30.06.2009 societatea este înregistrată în Contul de profit şi pierderi cu o pierdere de 1.724.424 RON.

Faţă de această situaţie economica a societăţii s-a impus restrângerea activităţii compartimentelor neproductive şi eficientizarea activităţii societăţii.

Având în vedere, faptul ca serviciile de contabilitate ale societăţii erau externalizare - evidenta contabila fiind asigurata de o societate specializata, precum şi faptul că societatea mai are angajaţi 2 funcţionari economici, astfel cum rezulta din statul de funcţii al societarii, coroborat cu faptul ca d-na N. S. H. era angajată part time, astfel cum rezulta din contractul individual de munca, în vederea eficientizării activităţii societăţii s-a impus desfiinţarea locului de munca al acesteia.

Faţă de aceste considerente solicită desfiinţarea locului de muncă este una efectiva şi are o cauza reala şi serioasă.

Cat priveşte obligarea societăţii la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi la plata datoriilor către bugetul asigurărilor sociale, cererea este nefondată.

Admiţând recursul şi respingând primul capăt de cerere, solicită şi respingerea cererii privind obligarea societăţii la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea salariilor indexate.

Cât priveşte plata datoriilor către bugetul asigurărilor sociale, astfel cum a dovedit prin extrasul de cont ataşat cât şi prin certificatul fiscal, societatea si-a îndeplinit integral aceasta obligaţie.

Cu privire la reintegrarea în postul şi funcţia avute anterior concedierii

Ca urmare a admiterii recursului şi a respingerii primului capăt de cerere, solicită respingerea şi acestui capăt de cerere.

În subsidiar, reintegrarea în postul şi funcţia avute nu este posibila, având în vedere că reclamanta are un loc de munca full time, astfel cum a recunoscut în fata instanţei, iar potrivit art.102 alin.2 din Codul muncii contractul de munca încheiat cu recurenta este considerat tot cu norma întreagă, atâta timp cât reclamanta a refuzat semnarea unui act adiţional cu privire la repartizarea programului de lucru.

 Astfel, potrivit art.102 alin 2 din Codul muncii: „în situaţia în care într-un contract individual de muncă cu timp parţial nu sunt precizate … durata muncii şi repartizarea programului de muncă ... contractul se consideră încheiat pe norma întreagă."

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă N. S. H. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În recurs nu s-au administrat probe.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar şi a dispoziţiilor art.304¹ Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Curtea nu poate reţine critica recurentei în sensul că motivarea sentinţei este neclară şi insuficientă.

Din conţinutul considerentelor rezultă că prin cuprinsul ei sentinţa îndeplineşte toate cerinţele art.261 Cod procedură civilă, instanţa arătând pe larg atât motivele care i-au format convingerea, cât şi raţionamentul interpretării probelor administrate.

În privinţa acestui din urmă aspect, Curtea observă că tribunalul a realizat o analiză judicioasă şi coroborată a probelor administrate, ceea ce a condus la pronunţarea unei soluţii temeinice şi legale.

Astfel, Curtea reţine că desfacerea contractului de muncă al contestatoarei s-a făcut în baza art.65 (1) Codul muncii, prin decizia nr.61/17.078.2009, care a fost comunicată abia la data de 18.09.2009.

Decizia emisa de intimata concretizând o măsura de concediere luată de angajator pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, trebuie sa fie deopotrivă legală şi temeinică, iar analiza cerinţelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.

Sub aspectul cerinţelor de formă, art. 74 din Codul muncii prevede că decizia de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului se comunică acestuia în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului şi lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul pe care salariatul l-a avut la dispoziţiei pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64 din Codul muncii.

Analizând decizia contestată prin prisma cerinţelor de formă obligatorii, prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, Curtea constată faptul că aceasta nu cuprinde menţiunile obligatorii, în sensul că, nu s-au menţionat actele decizionale în temeiul cărora societatea pârâtă a decis reorganizarea societăţii şi respectiv desfiinţarea unui anumit număr de posturi, între care să se regăsească şi cel ocupat de contestatoare.

Totodată, nu s-a făcut dovada existenţei unor cauze obiective care să determine restructurarea societăţii.

Neindicarea motivelor care au determinat concedierea, lipsa menţiunii tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi simpla enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţi, fără o justificare în concret a motivelor pentru care, potrivit acestor criterii, a fost concediat salariatul în cauză, conform art. 74 lit. a, c şi d din Codul muncii sunt în măsura să atragă nulitatea deciziei de concediere.

Decizia contestată nu poate fi complinită cu acte extrinseci acesteia, astfel încât urmează a se constata lipsa unora din menţiunile obligatorii prevăzute de art. 74 din Codul muncii.

Decizia a fost emisă în temeiul art. 65 alin.1 din Codul muncii, astfel că, trebuia să cuprindă cazul concret de încetare a contractului individual de muncă, conform art. 74 alin. 1 lit. a) Codul muncii, ceea ce presupunea menţionarea actului decizional, a motivelor concrete care au condus la concedierea salariatului expunerea completă a motivelor de fapt şi de drept ce au determinat măsura respectivă.

Îndeplinirea acestei condiţii este necesară pentru verificarea de către instanţă a respectării art. 65 alin. 2 din Codul muncii, respectiv daca desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă fără a ascunde un alt motiv şi pentru verificarea seriozităţii cauzei concedierii raportat la situaţia S.C. U. T. SA.

Din modul de redactare al deciziei atacate nu rezulta felul concedierii dispuse de angajator, întrucât, deşi se face referire doar la desfiinţarea postului de bucătar ocupat de reclamant, enumerarea criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate prefigurează, în schimb, situaţia concedierii colective, caz în care pârâta ar fi trebuit să facă referire şi la textul art. 68 din Codul muncii cât şi dovada îndeplinirii art. 69 şi următoarele din Codul muncii, astfel că, decizia de concediere este insuficient motivată în drept.

Decizia nu este motivată nici în fapt, simpla arătare a împrejurării că desfiinţarea postului de bucătar este urmarea a scăderii numărului de clienţi nu constituie o arătare a motivelor care determină concedierea, întrucât nu se arată necesitatea acestei masuri, nu se indică actul decizional prin care s-a luat hotărârea desfiinţării postului, nu se demonstrează existenţa unor motive întemeiate care au avut ca urmare necesitatea desfiinţării postului de bucătar, context în care nu sunt clare cauzele desfiinţării postului ocupat de salariat.

Decizia contestata nu cuprinde nici lista locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul pe care salariatul l-a avut la dispoziţie pentru a opta pentru un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64 din Codul muncii.

Dacă la momentul concedierii existau locuri de muncă vacante, intimata avea obligaţia să menţioneze lista tuturor acestor locuri de muncă disponibile şi să acorde contestatoarei un termen pentru a opta, să menţioneze eventualul refuz al salariatului de a alege între locurile vacante oferite şi doar dacă nu ar fi existat deloc locuri vacante să menţioneze acest lucru.

Din conţinutul deciziei de concediere nu rezulta considerentele pentru care reclamantul a fost concediat, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, prin raportare la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate şi la alţi salariaţi.

În ceea ce priveşte temeinicia măsurii concedierii Curtea, reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 65 alin.1 din Codul muncii, cauza concedierii salariatului trebuie să o constituie „desfiinţarea locului de munca ocupat de salariat determinată de unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauza reală şi serioasa (art.65 alin.2).

Desfiinţarea locului de muncă este efectivă, atunci când acesta este suprimat din structura funcţional-organizatorică a angajatorului, evidenţiată în statul de funcţii şi în organigramă şi implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv şi este serioasă când are la baza studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu camuflează realitatea.

Pentru a fi legală, reorganizarea trebuie să nu aibă la baza cauze care ar putea fi imputate angajatorului, să fie exclus subiectivismul acestuia şi să se întemeieze pe cauze obiective, determinate de necesitatea unei reale reorganizări a unităţii ce implica restructurarea personalului, desfiinţarea unor locuri de muncă.

Cauzele obiective ale restructurării pot consta în dificultăţi economice, diminuarea sau chiar încetarea activităţii, transformări tehnologice, modernizări care impun renunţarea la serviciile unor salariaţi sau chiar mutarea unităţii în alta localitate.

În cazul societăţii pârâte, nu s-a făcut dovada unor asemenea cauze, reorganizarea neavând la baza vreun act decizional, o hotărâre a organelor de conducere ale societăţii abilitate de lege sau de actele constitutive sa decidă şi să ia măsura desfiinţării unor posturi din organigrama societăţii şi măsura concedierii salariaţilor ale căror posturi au fost desfiinţate.

Din aceasta perspectiva, din conţinutul deciziei de concediere nu rezultă caracterul efectiv, real şi serios al concedierii, faptul că în realitate, desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat a fost cauzata de un motiv obiectiv, fără legătură cu persoana acestuia, dacă desfiinţarea postului se impunea cu necesitate pentru anumite raţiuni legale de eficientizarea activităţii, sau alte asemenea raţiuni şi motive temeinice vizând activitatea societăţii, având la bază studii temeinice privind activitatea intimatei, analizarea unor date sau indicatori, competente etc., din care să reiasă caracterul necesar al desfiinţării postului, necesitatea diminuării sau desfiinţării activităţii financiar-contabile, posturile şi persoanele vizate.

În condiţiile în care nu se arata când şi în ce împrejurări s-a decis măsura desfiinţării postului ocupat de salariat, de către cine a fost dispusă, prin ce act decizional şi al cărui organ, când şi în cadrul cărei proceduri s-a prevăzut şi aprobat desfiinţarea postului şi s-a aprobat şi o nouă organigramă, acte ce trebuiau să existe anterior concedierii şi emiterii deciziei de concediere şi trebuiau indicate în cuprinsul deciziei tocmai pentru a putea fi posibilă o verificare a îndeplinirii cerinţelor art. 65 alin. 2 din Codul muncii, nu se poate reţine temeinicia măsurii desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului.

Revenind la cauza desfiinţării locului de muncă, pe care intimata o apreciază reală şi serioasă, instanţa constată că, exigenţele legale (art.65 Codul muncii) nu sunt îndeplinite, pentru a se justifica concedierea salariatului.

Nu s-a făcut nici dovada existentei unor studii economice cu privire la activitatea desfăşurată, care să fi relevat faptul că societatea înregistrează pierderi şi se impune pe cale de consecinţa, restructurarea întregii societăţi sau a unor compartimente.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că în mod corect a reţinut tribunalul că decizia contestată este nelegală şi, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-intimată (...) B. J. SERVICII DE D. SRL împotriva sentinţei civile nr.6336/16.10.2009 pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i-Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr.31106/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-contestatoare N. S. H..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10.02.2010.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. I. N. D. T. H. J.

GREFIER,

F. E. D.

Red:L.H

Tehnored:N.V.

2 EX./11.03.2010

Jud.fond: C.U.;A.D.