Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 966/R-CM

Şedinţa publică din 19 Mai 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) D.

Grefier E. D.

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de reclamanţii E. H. T., N. M., B. M. şi M. N., împotriva sentinţei civile nr.51/CM din 15 ianuarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns recurenta-reclamantă Acea M. şi avocat U. U. pentru intimata-pârâtă S.C. S. B. S.A. Piteşti, în baza delegaţiei de substituire a domnului avocat D. D., emisă de B a r o u l P r a h o v a, lipsind ceilalţi recurenţi-reclamanţi şi intimatul-reclamant M. D..

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că prin serviciul registratură al instanţei, s-au depus concluzii scrise din partea recurenţilor-reclamanţi.

Apărătorul intimatei-pârâte depune la dosar concluzii scrise.

Recurenta-reclamantă Acea M. şi apărătorul intimatei-pârâte, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Recurenta-reclamantă Acea M., având cuvântul, susţine oral recursul aşa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, fiind îndeplinite condiţiile art.166 din Codul muncii şi art.46 din C.C.M. al societăţii intimate.

Apărătorul intimatei-pârâte S.C. S. B. S.A. Piteşti, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

Arată că cele două plăţi compensatorii, una potrivit Planului Social şi una potrivit Contractului colectiv de muncă nu se cumulează.

Precizează că îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că, la data de 10 iunie 2008, reclamanţii E. H. T., N. M., Acea M., M. D. şi M. N. au chemat în judecată pe pârâtele S.C. S. B. S.A. şi S.C. E. S.A., solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale cuvenite şi neacordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, respectiv la plata indemnizaţiei minime de concediere prevăzută de art.46 din contractul colectiv de muncă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii arată că au fost salariaţii celor două pârâte şi nu au beneficiat de dispoziţiile art.46 din contractul colectiv de muncă, respectiv de indemnizaţiile de concediere prevăzute de acest text din contractul colectiv de muncă.

În urma probelor administrate în cauză, T r i b u n a l u l A r g e ş, prin sentinţa civilă nr.51/CM din 15 ianuarie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. S. B. S.A. şi a respins acţiunea reclamantului M. D. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Acţiunea formulată de ceilalţi reclamanţi împotriva pârâtei S.C. S. B. S.A. a fost respinsă ca nefondată.

S-a reţinut de instanţa de fond, la pronunţarea acestei sentinţe, că reclamantul M. D. nu a fost angajatul pârâtei S.C. S. B. S.A., aşa cum rezultă din menţiunile înscrise în carnetul de muncă, situaţie în care acţiunea acestuia a fost respinsă.

Referitor la acţiunea formulată de ceilalţi reclamanţi, s-a reţinut că aceştia au solicitat obligarea pârâtei la plata şi a indemnizaţiei de concediere prevăzută de art.46 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.

Prin acest contract colectiv de muncă s-a stabilit că la concediere, din motive ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorul plăteşte în funcţie de vechimea acestuia o indemnizaţie minimă de concediere.

La art.46 (3) din acelaşi contract s-a stabilit că prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

La data de 18 aprilie 2006, reprezentanţii celor două sindicate şi reprezentanţii patronatului au elaborat Planul Social privind etapa de restructurare iulie 2006 şi măsurile care o însoţesc, precizând la pct.2 plăţile compensatorii pe care societatea le va plăti salariaţilor în funcţie de vechimea în muncă.

Ulterior, la 21 septembrie 2006, aceleaşi părţi au încheiat un B. la acest Plan Social, în care se menţionează că voinţa comună a părţilor a fost de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 din contractul colectiv de muncă şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza E.lor Sociale cu cele acordate în baza art.46 alin.1 din contractul colectiv de muncă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii.

Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică faţă de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal şi dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Instanţa de fond nu a avut în vedere că potrivit art.46 din contractul colectiv de muncă, pct.4, „prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi”.

Se menţionează că în art.46 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sunt prevăzute cuantumurile minime ale indemnizaţiei de concediere în funcţie de vechimea salariatului concediat, iar alin.2 prevede că domeniul concedierii din motive neimputabile salariatului se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

Art.243 din Codul muncii şi art.30 din Legea nr.130/1996 prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie şi neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovaţi.

Faptul că s-au întocmit B.e la E. Sociale prin care se interpretează dispoziţiile din acestea şi după ce s-au efectuat concedierile, nu poate fi luat în considerare de instanţă, deoarece aceste acte nu au fost depuse la I.T.M. şi Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă A, nefiind îndeplinite dispoziţiile art.70 din contractul de muncă.

Se arată de asemenea că în contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional se prevăd dispoziţii referitoare la procedura modificării, în art.5 stabilindu-se că orice modificare va face obiectul unei negocieri care, ca şi încheierea contractului, va fi comunicată organului competent, devenind aplicabilă de la data înregistrării sau data convenirii de către părţi.

În cel de-al doilea motiv de recurs se arată că instanţa nu şi-a manifestat rolul activ în soluţionarea justă şi echitabilă a cauzei, nu a stabilit situaţia reală de fapt, întrucât nu a luat în considerare înscrisurile existente la dosar, şi anume copiile după carnetele de muncă, potrivit cărora activitatea reclamanţilor încetase la data când se invoc dispoziţiile Planului Social.

Faţă de motivele arătate se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate ca temei legal dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă.

Recursul declarat de reclamanţi este nefondat.

Din actele aflate la dosar, şi anume copiile după carnetele de muncă ale reclamanţilor, rezultă că încetarea contractelor individuale de muncă ale acestora s-a făcut prin concedieri efectuate în tranşe, din motive ce nu ţin de persoana salariatului.

Art.46 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, modificat prin actul adiţional înregistrat la D.M.S.S.F. A sub nr(...), precum şi cel încheiat pe anul 2006, stabileşte drepturile băneşti ce se vor acorda salariaţilor în astfel de concedieri, printr-o indemnizaţie de concediere ce se acordă în funcţie de vechimea îndeplinită şi care nu poate avea un cuantum mai mic decât un salariu mediu net, două salarii medii nete, trei salarii medii nete, respectiv patru salarii medii nete.

În funcţie de această indemnizaţie minimă de concediere ce nu poate avea cuantumul mai mic decât al unui salariu mediu net dacă se îndeplineşte condiţia de vechime, la art.46 alin.2 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut ca stabilirea valorii exacte a acestei indemnizaţii să se facă prin negociere cu sindicatul.

Drept urmare, s-au întocmit E. Sociale pentru fiecare din tranşele de restructurare, care au completat numai sub aspectul stabilirii valorii efective a indemnizaţiei de concediere şi a termenului de plată prevederile art.46 din contractul colectiv de muncă.

Astfel, acordul privind prima etapă de restructurare încheiată în baza art.46 alin.3 din contractul colectiv de muncă stabileşte valoarea efectivă a indemnizaţiei de concediere la 10.631 lei net, 15.946,5 lei net, 19.900 lei net pe perioade de vechime, precum şi termenul de efectuare a plăţii.

Rezultă astfel că prin acest acord sunt detaliate condiţiile concrete de plată a drepturilor băneşti acordate prin negocieri la concediere, fie că sunt denumite indemnizaţie de concediere sau plăţi compensatorii.

Aceleaşi elemente vizând plata efectivă a drepturilor băneşti la concediere sunt fixate şi pentru a doua etapă de restructurare prin Planul Social încheiat la data 18 aprilie 2006.

Prin chiar E. Sociale care au reglementat concedierile colective s-a stabilit în mod expres că pachetele financiare cuprinse în E. Sociale nu se cumulează cu plăţile compensatorii prevăzute de art.46 din contractul colectiv de muncă.

Pe de altă parte, în B.ul la Planul Social întocmit se precizează clar că voinţa comună a părţilor la data semnării E.lor Sociale a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite în baza art.46 alin.1 din contractul colectiv de muncă şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate prin aceste E. Sociale cu cele acordate în baza contractului colectiv de muncă.

Ca urmare, în mod corect instanţa de fond a reţinut că indemnizaţia de concediere şi plăţile compensatorii nu se cumulează, acestea din urmă constituind, în realitate, lichidarea sau stabilirea valorii exacte a indemnizaţiei de concediere.

De altfel, instanţa de fond a dat eficienţă şi interpretării făcută de părţile contractului colectiv de muncă prin amendamentul din 21 septembrie 2006, după intenţia comună a acestora.

Recursul declarat împotriva sentinţei instanţei de fond apare astfel nefondat şi în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B. M., M. N., N. M. şi E. H. T., împotriva sentinţei civile nr.51/CM din 15 ianuarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...), intimaţi fiind reclamantul M. D. şi pârâta S.C. „S. B.”S.A. Piteşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19 mai 2009, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

N.S.P., P.G., F.C.,

Grefier,

Red.P.G.

Tehnored.G.T.

2 ex./21.05.2009

Jud.fond: N.D.

C.E.