• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Drepturi banesti. Recurs

Hotararea nr. 484 din data 2009-03-13
Pronuntata de Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ

ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

 

Decizia civilă nr.484

Sedinţa publică din 13 martie 2009

Curtea constituită din:

 

Preşedinte:(...) (...)

Judecător :(...) (...)

Judecător :(...) (...)

Grefier :(...) (...)

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta E. M. D. şi pârâta S.C. E. S. S.R.L, împotriva sentinţei civile nr.3752 din 20 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...), având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă pentru reclamantă avocat B. N., pentru pârâtă, avocat I. N..

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanţei la data de 6.03.2009 concluzii scrise din partea pârâtei.

Reprezentantul pârâtei depune la dosar note de şedinţă şi un set de acte.

Se comunică cu reprezentanta reclamantei actele depuse azi.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reprezentantul pârâtei recurente solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe cu trimiterea cauzei pentru judecarea cauzei în fond, iar în subsidiar, modificarea hotărârii primei instanţe şi respingerea contestaţiei, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce priveşte recursul reclamantei solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat şi admiterea recursului declarat de reclamantă în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr.3752/20.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosar nr(...), a fost admisă în parte contestaţia formulată de E. M. D. şi a fost anulată decizia de concediere nr.94/10.06.2008 emisă de intimata S.C. E. S. S.R.L.

S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei contestate şi anulate şi a fost obligată intimata să o reîncadreze pe contestatoare în funcţia avută anterior emiterii deciziei de concediere, respectiv aceea de director economic, şi să-i plătească acesteia despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

A fost respinsă în rest contestaţia.

Prima instanţă a reţinut că raporturile de muncă dintre părţi îşi au izvorul în contractul individual de muncă nr.1.979.500 încheiat la 2.11.2007, contestatoarea ocupând funcţia de Director economic.

La data de 10.06.2008, intimata a emis decizia de concediere a contestatoarei, întemeiată pe dispoziţiile art.61 lit.a, raportat la dispoziţiile art.264 lit.f Codul muncii.

Intimata a reţinut că angajata sa ar fi săvârşit abateri disciplinare.

Tribunalul a reţinut că, conducerea unităţii angajatoare a luat cunoştinţă despre presupusele abateri disciplinare săvârşite de contestatoare la data de 23.04.2008, în baza referatului întocmit de administratorul de reţea, însă decizia de concediere a fost emisă la 10.06.2008, peste termenul de 30 de zile, impus de legiuitor.

Referitor la daunele morale, acestea au fost respinse cu argumentul că însăşi anularea deciziei de concediere cu toate consecinţele ce decurg, reprezintă o reparaţie morală.

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat recurs reclamanta E. M. D. şi pârâta S.C. E. S. S.R.L.

Reclamanta a criticat hotărârea sub aspectul neacordării daunelor morale în sensul dispoziţiilor 269 alin.1 Codul muncii, iar pârâta sub aspectul modalităţii în care a fost admisă acţiunea, deoarece decizia de concediere o apreciază temeinică şi legală.

De asemenea pârâta a mai arătat că acţiunea reclamantei este inadmisibilă, iar în subsidiar este nefondată şi neîntemeiată.

In dezvoltarea recursului pârâta a arătat că decizia de concediere nu a fost emisă tardiv deoarece angajatorul dispune de un interval de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, da nu mai târziu de şase luni de la data săvârşirii faptei.

Or, din acest punct de vedere decizia de concediere a fost emisă în termen.

S-a susţinut că acţiunea reclamantei este inadmisibilă, atât subiectiv cât şi obiectiv pentru că aceasta nu-şi poate invoca propria culpă în valorificarea unui pretins drept.

Pe fond, pârâta recurentă a arătat că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de lege şi ţinând seama de abaterea disciplinară a petentei săvârşită cu caracter continuu şi probată în mod exhaustiv.

Examinând recursurile prin prisma celor arătate şi în condiţiile prev.de art.304, rap la art.306 şi art.312 cod pr.civilă, combinat cu art.3041 cod pr.civilă, se reţine că acestea sunt nefondate.

Hotărârea T r i b u n a l u l u i T i m i ş este legală fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art.268 alin 1 Codul muncii.

Interpretarea textului de lege menţionat justifică concluzia la care a ajuns prima instanţă, respectiv aceea privind tardivitatea emiterii deciziei de concediere deoarece conducerea intimatei a luat cunoştinţă despre presupusele abateri disciplinare reţinute în sarcina contestatoarei la data de 23.04.2008, însă, nu a procedat deîndată la emiterea deciziei de concediere, respectiv într-un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data luării la cunoştinţă, emiţând decizia de concediere doar la data de 10.06.2008, cu depăşirea termenului de 30 de zile calendaristice.

Din acest punct de vedere, hotărârea atacată cu recurs este legală şi a fost pronunţată în contradictoriu cu părţile cauzei, în speţă, nefiind identificate nici un fel de excepţie privind calitatea părţilor, ce ar determina inadmisibilitatea acţiunii, aşa cum greşit susţine pârâta recurentă.

Soluţionând cauza pe excepţia tardivităţii, în mod firesc, prima instanţă nu s-a preocupat de aspectele de fond ale deciziei de concediere, respectiv nu a analizat modul în care s-au produs sau nu în mod real pretinsele abateri disciplinare, fiind de principiu că neemiţându-se în termen decizia de concediere, unitatea angajatoare nu a fost convinsă de conţinutul abaterilor disciplinare sau de efectul pe care aceste abaterii le-ar fi putut produce.

Referitor la recursul reclamantei cu privire la acordarea daunelor morale, Curtea va reţine că acesta nu este fondat deoarece cauza a fost soluţionată pe excepţie şi nu s-a identificat conturarea vreunei culpe în sarcina intimatei, care să atragă repararea prejudiciului moral invocat.

Faţă de cele arătate ambele recursuri vor fi respinse.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE,

Respinge recursurile declarate de către E. M. D. şi S.C. E. S. S.R.L, împotriva sentinţei civile nr.3752 din 20 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 13 martie 2009

 

Preşedinte Judecător Judecător

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

 

Grefier

(...) (...)

 

 

 

 

Red.L.(...)/30.03.2009

Tehnored.DR/30.03.2009

2 ex.

Prima instanţă-Trib.T

Judecători:S. E.;S. E.

 

Toate spetele


Sus ↑