• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Drepturi banesti. Recurs

Hotararea nr. 533/R din data 2008-08-13
Pronuntata de Curtea de Apel Galati

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 533 R

Şedinţa publică de la 13 August 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE - (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Grefier - (...) (...)

 

La ordine fiind soluţionarea recursului declarat de pârâta- recurentă S.C. E. S.A. B, cu sediul în B, D. E. nr. 239, sector 1 împotriva sentinţei civile nr. 509/ 14.04.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimatul- reclamant E. C. U. personal, lipsă fiind recurenta- pârâtă S.C. E. S.A. B.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier în sensul că intimatul a depus la dosar concluzii scrise, după care;

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în combaterea recursului.

Intimatul- reclamant apreciază că motivele de recurs formulate de pârâtă nu se regăsesc în disp. art. 304 C. pr.civ; sub aspectul prevederilor art. 3041 C. pr. civ. toate motivele de recurs sunt simple afirmaţii, nedovedite nici în faţa instanţei de fond şi nici în recurs.

Arată că pretenţiile băneşti au fost calculate în baza salariului mediu brut pe E. din anul 2006 şi nu în baza salariului real al reclamantului.

În concluzie, având în vedere întregul material probator administrat în cauză solicită respingerea recursului formulat de pârâta S.C. E. S.A., ca nefondat.

C U R T E A

 

Asupra recursului înregistrat la Curtea de A p e l G a l a ţ i, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr(...).

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele.

Prin sentinţa civilă nr. 509/14.04.2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul E. U. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. B .

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3377 lei reprezentând diferenţe drepturi salariale actualizată în raport de rata inflaţiei de la 11.09.2006 la data plăţii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin acţiunea formulată şi înregistrată sub nr. 1221/121/07.03.2008 pe rolul T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, reclamantul E. U. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC E. SA B plata sumei de 3377 lei reprezentând diferenţa drepturi salariale si suma de 429 lei daune pentru neachitarea la termen a obligaţiilor sus menţionate.

Motivându-şi în fapt acţiunea, a arătat că a fost salariat al unităţii pârâte in perioada 16.07.1983-11.09.2006, in funcţia de consilier juridic.

A învederat că urmare a concedierii a primit o indemnizaţie de concediere in suma O. de 19.933 lei echivalentul a 15 salarii medii brute, însa calculate la nivelul anului 2005 cu toate ca in anul 2006 salariile de baza fuseseră indexate de doua ori.

A mai precizat reclamantul, că in conformitate cu pct.4 din Planul Social E. anexa la CCM al societăţii salariul mediu brut pe E. luat in calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate se stabileşte pe baza celui din 2004 majorat in anii următori direct proporţional cu acelaşi procent cu care se majorează salariile prevăzute in contractul colectiv de munca.

Susţine că salariul mediu brut pe societate pe anul 2005 pe baza căruia i s-a acordat indemnizaţia de concediere a fost de 1582 lei, suma care în urma celor doua majorări sociale a crescut la 1850 lei.

În susţinerea acţiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Pârâta în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul ca întrucât raporturile de munca au încetat la data de 11.09.2006, reclamantul a primit o indemnizaţie de concediere in suma de 19.933 lei, reprezentând echivalentul a 15 salarii medii brute calculate la nivelul anului 2005.

A arătat că potrivit consultărilor cu Sindicatul s-a stabilit ca sumele fixe acordate drept indemnizaţie de concediere să fie în funcţie de vechimea în munca a fiecărui salariat, luându-se in calcul salariul mediu brut pe E. pe anul anterior disponibilizării si nu salariul fiecărui angajat in parte.

Analizând si coroborând actele si lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul a fost concediat in temeiul dispoziţiilor art.65 si 66 din Codul muncii la data de 26.10.2005 ca urmare a reorganizării activităţii societăţii.

In conformitate cu Planul Social E. anexa la Contractul colectiv de munca al societăţii, angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi a beneficia in funcţie de vechimea în E. de indemnizaţii de concediere calculate la nivelul a 12 salarii medii brute E. pentru o vechime in societate de 5-15 ani si de 15 salarii medii brute E. în situaţii în care acesţia au avut o vechime de peste 15 ani.

Conform Planul Social sus-menţionat salariul mediu brut pe E. care va fi luat in calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate se va stabili pe baza celui din 2004 majorat in anii următori direct proporţional cu acelaşi procent cu care se majorează salariile prevăzute in contractul colectiv de munca, iar in anul 2006 salariul mediu brut la nivelul societăţii a fost majorat de 2 ori pana la suma de 1850 lei.

Reclamantul insa a beneficiat de plăţi compensatorii calculate la nivelul salariului brut aferent anului 2005 deşi acesta fusese indexat pana la data concedierii de 2 ori aşa cum rezulta si din înscrierile din carnetul de munca al reclamantului, primind astfel suma de 19.933 lei in loc de 23.310 lei.

G. de aceste considerente instanţa a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3377 lei reprezentând diferenţe drepturi salariale actualizată în raport de rata inflaţiei de la11.09.2006 la data plăţii.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâta S.C. E. S.A. B pentru următoarele motive de nelegalitate.

Decizia de operare a unor concedieri colective în cadrul societăţii a presupus parcurgerea unor proceduri de comunicare cu sindicatul precum şi întocmirea unui plan de măsuri sociale în concordanţă cu principiul solidarităţii şi interesele societăţii.

Astfel, la data de 21.04.2005, s-a întocmit un astfel de plan denumit Plan Social prin care convenit ca indemnizaţiile de concediere pentru disponibilizările ce se vor face în anul 2005 şi criteriile de determinare a cuantumului acestora pentru anii următori.

Planul Social a fost completat la data de 09.01.2006 cu un addendum prin care se explică modul de calcul a salariului mediu brut pe E..

Planul Social reprezintă legea părţilor iar etapele concedierii, măsurile sociale adoptate precum şi obligaţiile părţilor participante sunt în concordanţă cu art. 69 din Codul muncii şi hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 27 ianuarie 2005.

Pentru anul 2005, valoarea indemnizaţiei de concediere a fost calculată pentru fiecare salariat în raport cu vechimea în E. , luându-se în calcul salariul mediu pe anul 2004, aşa cum prevedea Planul social.

Pentru salariaţii disponibilizaţi în anii 2006-2007, valoarea indemnizaţiei de concediere a fost calculată în raport cu vechimea în E., luându-se ca baza de calcul salariul mediu pe anul 2005-2006, iar un salariu mediu presupune suma medie a tuturor salariilor pe anul ce s-a încheiat, necunoscându-se la data disponibilizării valoarea tuturor salariilor până la sfârşitul anului.

În consecinţă, în baza disp. art. 312 C.pr. civilă, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, respingerea acţiunii ca nefondată.

Intimatul reclamant a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, întrucât la data concedierii, se cunoştea salariul mediu brut pe E. pe anul 2006, acesta fiind comunicat tuturor sucursalelor încă din data de 15.05.2006.

Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât şi sub celelalte aspecte de fapt şi de drept , în conformitate cu dispoziţiile art. 304 şi 304 1 C.pr.civ., Curtea apreciază că acesta este nefondat faţă de următoarele considerente:

Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, reclamantul intimat E. U. a primit din partea recurentei pârâte S.C. E. S.A. B o indemnizaţie de concediere în sumă de 19.933 lei calculată la nivelul anului 2005.

Însă, în anul 2006, anterior încetării raporturilor individuale de muncă ale reclamantului intimat, salariile de bază au fost indexate în două etape şi anume: la data de 01.01.2006 şi la data de 01.04.2006.

Potrivit disp. art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la concediere, angajatorul trebuie să plătească salariatului o indemnizaţie minimă de concediere în cuantum variabil în funcţie de vechimea acestuia, începând de la un salariu mediu net până la 4 salarii medii nete.

Conform alineatului 4 al aceluiaşi articol, prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

Potrivit art. 4 din Planul Social, pentru anul 2005, indemnizaţia este calculată pe baza salariului mediu brut din 2004, însă majorat în anii următori direct proporţional cu acelaşi procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.

Prin adresa nr. 420/08.03.2006 emisă de E. SA B s-a transmis către toate Sucursalele informarea în sensul că a fost stabilit un procent general de creştere a salariilor de bază, cu aplicare de la data de 01.01.2006 iar începând cu data de 01.04.2006 a avut loc o altă creştere salarială.

De asemenea, prin adresa nr. 713/15.05.2006, emisă de S.C. E. S.A. s-a comunicat tuturor că salariul mediu brut este în sumă de 1850 lei, astfel că nu poate reţine afirmaţia recurentei în sensul că nu cunoştea valoarea tuturor salariilor la data disponibilizării reclamantului.

Faţă de situaţia de fapt ce rezultă din analiza înscrisurilor menţionate, rezultă că motivele de recurs nu sunt întemeiate întrucât indemnizaţia compensatorie acordată reclamantului a fost calculată la nivelul salariului brut aferent anului 2005 cu toate că fusese indexat după cum s-a arătat mai sus, nefiind astfel respectate chiar prevederile art. 4 din Planul Social invocat şi de recurentă.

Faţă de considerentele expuse mai sus, se constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică din toate punctele de vedere, urmând a se respinge recursul declarat ca nefondat, în baza disp. art. 312 alin. 1 C.pr. civilă.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

 

Respinge ca nefondat recursului declarat de pârâta- recurentă S.C. E. S.A. B, cu sediul în B, D. E. nr. 239, sector 1 împotriva sentinţei civile nr. 509/ 14.04.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 13 august 2008.

 

Preşedinte,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

 

Grefier,

(...) (...)

 

 

Red. VF

Tehno. MC

2 ex. / 21.08.2008

Fond: M. N., M. T.

 

Toate spetele


Sus ↑