Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA Nr. 601/M

Şedinţa publică din 20 Mai 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de reclamanta N. P. M. împotriva sentinţei civile nr.1260/22.11.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 7 mai 2008, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 13 mai 2008, apoi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 20 mai 2008.

C U R T E A :

Constată că prin sentinţa civilă nr.1260/2007 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v a fost admisă în parte cererea formulată de contestatoarea N. P. M. in contradictoriu cu intimata SC N. Grup SRL, împotriva Deciziei nr.84/03.05.2007.

A admis in parte cererea conexa formulată de contestatoarea N. P. M., in contradictoriu cu intimata SC N. Grup SRL.

A obligat intimata sa plateasca contestatoarei suma de 445 lei, reprezentand drepturi salariale restante pe lunile martie si aprilie 2007.

A obligat intimata sa plateasca contestatoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

A respins restul pretentiilor contestatoarei.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatoarea a fost salariata a SC N. GRUP SRL incepand cu data de 19.10.2006, indeplinind functia de vanzator la punctual de lucru B, str.(...) B (statia N. B), conform mentiunilor din contractul de munca.(f.6-dosar nr(...)).

Din instiintarea nr.304/30.05.2007 a SC E. Distributie SRL, coroborata cu nota de inventar din data de din 05.05.2007, instanta a retinut ca statia de distributie carburanti la care lucra contestatoarea a fost eliberata de de catre angajatii intimatei, acestia fiind preluati de catre SC S. Management SRL.

Din anexa care cuprinde angajatii, s-a constatat ca aceasta nu este semnata de catre contestatoare.

Desi contestatoarea in raspunsul la interogatoriu arata ca a aflat de la colegi de situatia societatii, deoarece s-ar fi aflat in concediu medical, nu s-a facut nici o dovada in sensul ca, in perioada respectiva, nu s-a aflat la locul de munca.

Prima instanta a inlaturat apărările contestatoarei in ceea ce priveste incetarea contractului de munca avand in vedere faptul ca, de la data la care au incetat raporturile de munca si pana la data la care se sustine ca a a luat cunostinta de decizia contestata in cauza, au trecut mai mult de 4 luni si jumatate, perioada pentru care contestatoarea nu a facut dovada ca s-ar fi aflat in concediu medical sau o alta forma de suspendare a raporturilor de munca, care sa o impiedice de luarea la cunostinta a masurii dispuse de angajator.

In situaţia de G. angajatorul a fost obligat sa predea staţia de distribuţie.

S-a făcut oferta de transfer către noua societate, care a preluat aceasta staţie împreuna cu toţi angajaţii, oferta care nu a fost acceptata de către contestatoare.

Desi actualul cod al muncii nu reglementeaza transferul salariatilor, nici nu interzice acest lucru, existand posibilitatea ca, in anumite situatii, in caz de transfer de patrimoniu de la o societate la alta si de trecere a salariatului de la un angajator la altul, contractul individual de munca sa inceteze prin acordul partilor, incheindu-se ulterior, cu noul angajator, un alt contract de munca.

G. de motivele mai sus expuse, prima instanta a apreciat ca masura dispusa de angajator este temenica si legala, respingând pretentiile contestatoarei referitoare la anularea deciziei de concediere nr.84/03.05.2007.

Cu privire la petitele privind obligarea societatii la plata de drepturi salariale restante, prima instanţa a constatat următoarele:

Angajatorul intimat nu a făcut dovada faptului ca i-a achitat contestatoarei drepturile salariale cuvenite acesteia pe lunile martie si aprilie 2007, dar, prin răspunsul la interogatoriu, contestatoarea arata ca a primit o parte din contravaloarea acestora, rămânând de încasat suma de 445 RON.

Pentru luna mai 2007 contestatoarea nu poate beneficia de plata unor drepturi salariale atât timp cat raporturile de munca dintre ea si angajator au încetat la data de 04.05.2007.

Cu privire la plata drepturilor salariale pentru lunile martie 2007 până in prezent, instanţa a constatat ca aceste drepturi nu i se cuvin, atât timp cat decizia de concediere nu a fost anulata, intre cele doua parţi nemaiexistând raporturi de munca.

In subsidiar, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la întreruperea temporara a activităţii sale pe motive economice, structurale sau similare, cu aplicarea prevederilor art.52 alin.1 lit. d din Codul muncii.

Din probele administrate in caz, prima instanta a retinut ca in cauza nu pot fi aplicabile aceste prevederi, deoarece angajatorul nu se află in nici o situatie prevazuta de acest text legal.

În conformitate cu dispozitiile art. 287 din Codul muncii, angajatorul a depus la dosar inscrisuri din care reiese faptul ca, pe perioada in care contestatoarea a avut calitatea de salariata in cadrul acestei societati, au fost achitate contributiile in cauza.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs contstatoarea N. P. M. iar prin motivele de recurs se arată că decizia de concediere nr.84/2007 este nelegală întrucât nu s-a ţinut cont de starea de graviditate a acesteia deşi angajatorul avea cunoştinţă şi nici de normele legale care obligă societatea emitentă să respecte anumite aspecte procedurale: preaviz, comunicare etc. (art.60 alin.1 lit.c, art.73 alin.1 şi art.75 Codul muncii).

Întrucât decizia de concediere nu i-a fost comunicată decât la termenul de judecată din 19.09.2007 implicit relaţiile de muncă dintre părţiau continuat să existe cel puţin până la această dată. Se mai arată că societatea pârâtă a încălcat prevederile art.67 Codul muncii, articol care motivează faptul că salariaţii concediaţi din mnotive car enu ţin de persoana lor nu beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul de muncă aplicabil.

Recursul contestatoarei este fondat în parte după cum urmează:

Decizia de concediere nr.84/2007 a fost emisă de societatea pârâtă cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative ale art.60 alin.1 lit.c Codul muncii care interzic concedierea “pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere”.

Astfel, la data concedierii (03.05.2007) contestatoarea era însărcinată astfel cum rezultă din adeverinţa nr.218/26.01.2007 (fila 6 dosar (...) al T r i b u n a l u l u i B r a ş o v). Starea de graviditate a contestatoarei a fost adusă la cunoştinţa angajatorului în luna februarie 2007, fapt recunoscut de societate la interogatoriul luat în faţa primei instnaţe (întrebarea 4, fila 55, dosar (...) al T r i b u n a l u l u i B r a ş o v).

Având cunoştinţă de starea de graviditate a contestatoarei, societatea pârâtă nu putea să dispună concedierea acesteia pentru nici un motiv în afară de situaţia reorganizării judiciare sau a falimentului, ceea ce nu este cazul în situaţia de faţă.

Încălcarea dispoziţiilor imperative ale art.60 alin.1 lit.c Codul muncii constituie un motiv suficient pentru a dispune anularea deciziei de concediere ce face obiectul contestaţiei conform art.76 Codul muncii.

Argumentele reţinute de instanţa de fond potrivit cărora contestatoarea a stat în pasivitate de la data emiterii deciziei de concediere şi până la data luării la cunoştinţă sunt lipsite de relevanţă juridică îăntrucât aceasta se află în concediu medical de sarcină iar mai mult decât atât, angajatorul are obligaţia de a comunica salariatului atât intenţia de concediere cât şi decizia. În cauză, societatea pârâtă a comunicat contestatoarei decizia de concediere abia la termenul de judecată din 19 septembrie 2007 şi totodată, a încălcat şi prevederile art.73 Codul muncii în sensul că nu s-a asigurat dreptul acesteia la preaviz.

Faţă de aceste motive, în baza art.76 Codul muncii, decizia de concediere contestată va fi anulată.

Ca efect al desfiinţării deciziei de concediere, potrivit art.78 Codul muncii societatea pârâtă va fi obligată să plătească contestatoarei despăgub iri echivalente cu drepturile salariale de care aceasta ar fi beneficiat în lipsa măsurii abuzive a angajatorului.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei de a se dispune întreruperea activităţii pentru motive economice, structurale sau similare cu aplicarea prevederilor art.52 alin.1 lit.d Codul muncii, curtea reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că cerinţele acestui text de lege nu sunt îndeplinite. Suspendarea contractului individual de muncă în situaţia prevăzută de art.52 lit.d Codul muncii poate fi dispusă doar “din iniţiativa angajatorului” iar nu la cererea salariatului şi doar în situaţiile delimitativ prevăzute de legiuitor.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la plata contribuţiilor restante la CAS, ca o consecinţă a obligării pârâtei la plata drepturilor salariale conform art.78 Codul muncii, curtea va admite acest capăt de cerere.

Faţă de aceste considerente, în baza art.812 Cod procedură civilă recursul contestatoarei va fi admis în parte conform dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite în parte recursul formulat de contestatoarea N. P. M. împotriva sentinţei civile nr.1260/M/2007 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v pe care o modifică în parte în sensul că:

Dispune anularea deciziei de concediere nr.84/3.05.2007 emisă de intimata SC N. Grup SRL.

Obligă pe intimată să plătească contestatoarei drepturile salariale începând cu luna mai 2007 şi până la reîncadrare.

Obligă pe intimată să plătească contribuţiile restante privind asigurările sociale.

Menţine restul dispoziţiilor.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 20 Mai 2008.

Red: CŞ/20.06.2008

Dact: MD/23.06.2008 - 3 ex.

Jud.fond: T.S./A.P.