• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Accident in timpul programului de munca. Analizarea conditiilor ce trebuiesc a fi intrunite pentru angajarea raspunderii angajatorului

Hotararea nr. 368 din 11.02.2011
Pronuntata de Tribunalul IASI

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr. …, reclamantul … a chemat în judecata pe parata S…, solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale si a cheltuielilor de judecata.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

In motivarea actiunii, reclamantul a sustinut ca din anul 2007 a desfasurat la … ce apartine paratei activitati de paza în fiecare noapte de vineri si sambata, precum si în alte zile ale saptamanii la solicitarea expresa a conducerii paratei. La data de 21.03.2009, în jurul orei 02.00, la punctul de lucru al paratei s-a creat o situatie conflictuala între mai multi clienti, cu acea ocazie fiind lovit în ochiul drept de o bila de cauciuc ce provenea dintr-un pistol de aer comprimat. In urma acestui incident, a suferit o infirmitate permanenta prin pierderea ochiului drept. Mai sustine reclamantul ca a încheiat contractul individual de munca cu parata (antedatat 15.03.2009) abia la data de 25.03.2009, cand administratorul societatii a venit la spitalul unde era internat si i-a solicitat acest lucru. Tot la acea data a semnat si fisa de instruire individuala.
Reclamantul precizeaza faptul ca parata este vinovata de producerea acestei infirmitati permanente întrucat a încalcat mai multe prevederi referitoare la organizarea activitatii de paza si protectie, respectiv nu au fost luate masurile pentru prevenirea riscurilor la locul de munca, prevazute de Legea nr. 333/2003, H.G. nr. 355/2006 si Legea nr. 319/2006. Astfel, i s-a solicitat sa presteze activitatea de paza si protectie fara a avea calificarea si pregatirea necesara în acest sens. De asemenea, parata nu a întocmit un plan de paza, nu a l-a instruit cu privire la masurile ce trebuie respectate în vederea prevenirii accidentelor de munca, nu a întocmit fisa postului cu atributiile si raspunderile ce îi revin unui agent de paza, nu a elaborat instructiuni proprii de securitate si sanatate în munca. Reclamantul mai învedereaza si faptul ca parata nu a luat în considerare capacitatea sa de a presta activitati de paza si protectie.
In dovedirea actiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, contractul individual de munca, certificatul medico – legal nr. …, fisa de instruire individuala, un bilet de externare, formularul pentru înregistrarea accidentului de munca înregistrat sub nr. … si a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul paratei si proba testimoniala.
Parata … a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
In motivarea pozitiei sale procesuale, parata a sustinut ca reclamantul a fost angajatul societatii, conform contractului individual de munca înregistrat la …, programul de lucru fiind de 4 ore pe noapte. Potrivit clauzelor acestui contract si actelor anexa, s-a efectuat instructajul general de angajare si instructajul la locul de munca la data de 12 – 13.03.2009, la data de 15.03.2009 reclamantul urmand sa înceapa activitatea. Cat priveste sustinerile reclamantului referitoare la faptul ca acest contract individual de munca s-ar fi înregistrat prin antedatare, parata precizeaza ca acestea sunt neîntemeiate, data de 15.03.2009 reprezentand data de la care reclamantul urma sa înceapa activitatea si nu data la care s-a semnat contractul. De asemenea, nici data de 25.03.2009 nu reprezinta data semnarii contractului atat timp cat aceasta data este cuprinsa în stampila ITM Iasi aplicata odata cu depunerea contractului pentru înregistrare.
Parata mai sustine faptul ca la data semnarii contractului individual de munca, i-a solicitat reclamantului sa depuna dovezile necesare pentru exercitarea activitatii de agent de paza, acesta sustinand însa ca va aduce înscrisurile în perioada de proba. Intrucat pe durata efectuarii instructajului la locul de munca reclamantul a demonstrat abilitati care puteau forma convingerea ca acesta a urmat cursuri specifice de pregatire si ca detine atestarile necesare, a acceptat ca atestatele respective sa fie depuse în termenul de proba. De altfel, acesta este motivul pentru care s-a consemnat în cuprinsul contractului o perioada de proba de 15 zile.
Parata precizeaza ca dupa cateva zile de la începerea activitatii, reclamantul a fost implicat într-un incident conflictual dintre cativa clienti, incident ce a generat starea de invaliditate si încetarea activitatii. Referitor la pretentiile reclamantului, parata sustine ca acestea sunt neîntemeiate întrucat sarcina probarii calificarilor sale îi revenea acestuia. Singura culpa a societatii o constituie faptul ca a avut încredere în sustinerile reclamantului, însa acesta si-a asumat pe deplin riscurile generate de o declaratie falsa, astfel încat societatea nu poate fi obligata la daune.
In dovedirea sustinerilor sale, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului si proba testimoniala.
Analizand actele si lucrarile dosarului cauzei, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Incepand cu data de 15.03.2009, reclamantul … a fost salariatul paratei … pe postul de agent de interventie paza si ordine, conform contractului individual de munca înregistrat sub nr. …. Din cuprinsul acestui contract rezulta ca programul de munca era de 4 ore/noapte. Referitor la contractul individual de munca, instanta retine faptul ca din cuprinsul acestui contract nu rezulta data la care a fost semnat de catre parti. Cu toate acestea, instanta retine si faptul ca nici una dintre parti nu contesta existenta raporturilor de munca la data de 21.03.2009.
La data de 21.03.2009 a avut loc la punctul de lucru unde îsi desfasura reclamantul activitatea un incident în urma caruia acesta a suferit o invaliditate permanenta prin pierderea acuitatii vizuale a ochiului drept. In acest sens, din cuprinsul certificatului medico legal nr. … rezulta ca la data de 21.03.2009 s-a practicat evisceratie OD si ca evisceratia chirurgicala de necesitate a globului ocular drept constituie pierdere de organ si îi confera reclamantului infirmitate fizica permanenta cu scaderea capacitatii de munca în procent de 35%.
La data de 23.07.2009, parata a înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi accidentul de munca din data de 21.03.2009 (formularul înregistrat sub nr. …).
Din cuprinsul procesului – verbal de cercetare încheiat la data de … de catre Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi rezulta ca evenimentul produs în data de 21.03.2009, în jurul orei 02.00, în urma caruia reclamantul a suferit o invaliditate evidenta prin pierderea acuitatii vizuale a ochiului drept este accident de munca, încadrandu-se în prevederile art. 5 lit. g si art. 30 alin. 1 lit. e din Legea nr. 319/2006 si în prevederile art. 2 pct. 5 si 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006. S-a mai retinut prin procesul verbal faptul ca angajatorul nu a obtinut autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca, fiind încalcate prevederile art. 13 lit. c din Legea nr. 319/2006. De asemenea, s-a retinut ca parata nu a prezentat documentele solicitate, respectiv fisa postului, evaluarea riscurilor de accidentare si îmbolnavire profesionala generate de activitatile desfasurate, planul de prevenite si protectie corespunzator riscurilor identificate, instructiuni proprii de securitate a muncii în raport cu activitatea care se desfasoara, fisa de aptitudine a agentului de paza, planul de paza al unitatii, atestatul agentului de paza ...
Din cuprinsul adresei nr. … emisa de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale – Inspectia Muncii rezulta ca, în urma analizarii dosarului de cercetare privind evenimentul din data de 21.03.2009, s-a confirmat faptul ca sunt întrunite conditiile legale pentru a fi înregistrat si evidentiat ca accident de munca urmat de invaliditate permanenta. De asemenea, din cuprinsul acestei adrese rezulta ca s-a avizat dosarul de cercetare a accidentului de munca din data de 21.03.2009.
Se mai retine de catre instanta ca art. 13 din Legea nr. 319/2006 cuprinde obligatiile ce revin angajatorilor în vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate în munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale. Astfel, în conformitate cu aceste dispozitii legale, angajatorul are obligatia de a întocmi un plan de prevenire si protectie bazat pe evaluarea riscurilor, de a obtine autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii în munca înainte de începerea oricarei activitati, de a stabili pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin în domeniul securitatii si sanatatii în munca, de a elabora instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate în munca tinand seama de particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor, de a angaja numai persoane care, în urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute.
In speta, parata nu a facut dovada faptului ca si-ar fi îndeplinit obligatiile prevazute de art. 13 din Legea nr. 319/2006.
Potrivit disp. art. 269 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa îl despagubeasca pe salariat în situatia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul. In consecinta, pentru a exista raspunderea angajatorului este necesar sa fie îndeplinite urmatoarele conditii: calitatea de salariat a persoanei pagubite, fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul cauzat salariatului, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia angajatorului.
Or, în speta, instanta retine ca sunt întrunite conditiile necesare pentru a fi angajata raspunderea paratei. Astfel, reclamantul avea calitatea de salariat, iar incidentul din data de 21.03.2009 s-a produs în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu. De asemenea, prejudiciul cauzat salariatului consta în infirmitatea fizica permanenta cu scaderea capacitatii de munca în procent de 35%. Cat priveste fapta ilicita, instanta retine ca angajatorul nu si-a îndeplinit toate obligatiile legale referitoare la prevenirea accidentelor de munca, obligatii prevazute în art. 13 din Legea nr. 319/2009. De altfel, si prin procesul – verbal de cercetare încheiat la data de 17.04.2009 încheiat de Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi se retine faptul ca societatea parata este raspunzatoare de faptul ca nu a obtinut autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca si nu a prezentat documentele solicitate.
In consecinta, retinand ca sunt îndeplinite toate conditiile necesare pentru angajarea raspunderii societatii, instanta constata ca este întemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata de daune morale pentru prejudiciul moral suferit.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, instanta retine faptul ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare. Astfel cum s-a retinut si de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 4505/03.07.2008, în privinta daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, în raport de consecintele, pe orice plan, suferite de reclamant, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala, care sa compenseze prejudiciul moral cauzat, fara ca prin aceasta sa se încerce o reparare cu mult peste vatamarea produsa, determinand o îmbogatire fara justa cauza în persoana reclamantului. Totodata, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs victimei. Stabilirea cuantumului daunelor morale include o doza de aproximare avandu-se în vedere consecintele negative suferite de reclamant, masura în care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. Totodata însa, la stabilirea cuantumului daunelor morale instanta are si vedere si gradul de vinovatie al angajatorului în producerea prejudiciului. In legatura cu acest aspect, instanta retine faptul ca starea de infirmitate fizica permanenta a reclamantului este nu doar consecinta neîndeplinirii de catre angajator a obligatiilor legale ce-i reveneau, ci si rezultatul direct al actiunii altor persoane care au fost trimise în judecata. De altfel, prin raspunsul la interogatoriu reclamantul a precizat faptul ca în dosarul penal are calitatea de parte civila.
Fata de toate aceste aspecte, instanta apreciaza ca este întemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata de daune morale doar pentru suma de 10.000 lei.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanta constata ca este întemeiata în parte actiunea formulata de reclamantul … în contradictoriu cu parata … urmand sa o admita astfel si sa oblige parata sa achite reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   accident de muca    raspundere patrimoniala    daune cominatorii    invaliditate    capacitate de munca    instructaj    control medical    vinovatie    raport de cauzalitate    fapta ilicita    prejuduciu   


Sus ↑