Cabinet avocat Dreptul muncii

Pentru a putea fi antrenata raspunderea materiala, fapta angajatului trebuie sa fie dovedita ca o conduita., o manifestarea de vointa in raport cu obligatiile de serviciu, sarcini a caror neindeplinire sau indeplinire necorespunzatoare au creat prejudiciul reclamat.

1. In fapt, prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 03 decembrie 2004, reclamantul SC R. SA Bucuresti – Agentia Mol 1 Constanta Sud a chemat in judecata pe paratul C.M. pentru a fi obligat la plata sumei de 134.161.171 lei – prejudiciu material produs reclamantei din culpa paratului si in legatura cu munca acestuia, respectiv cheltuielile efectuate cu reparatia unui cantar auto apartinand SC K.C. SRL.

Acest cantar a fost avariat de catre parat cu utilajul motostivuitor Caterpillar nr.8 al carui deservent a fost in momentul efectuarii manevrelor de cantarire a containerelor cu silicomangan in etapa de lucru din data de 19 – 20.06.2004, suma ce reprezinta contravaloarea reparatiilor urmeaza sa fie actualizata la data achitarii acesteia.
2. Prin intampinare, paratul a solicitat respingerea actiunii ca nefondata motivat de faptul ca in timpul efectuarii manevrelor de cantarire a containerelor a observat ca s-a defectat cantarul auto pentru care nu se considera vinovat intrucat nu a efectuat manevre nepermise sau defectuoase.
Paratul apreciaza ca in speta culpa apartine unitatii detinatoare a cantarului, SC K.C. SRL, care trebuia sa specifice toate operatiunile de cantarire care se pot efectua, inclusiv cele laterale, desi cantarul nu era proiectat pentru astfel de operatiuni.
Se arata ca la utilajele aflate in incinta reclamantei aveau acces mai multe persoane care aveau posibilitatea avarierii acestor cantare.
3. Prin sentinta civila nr.1712 din 26 octombrie 2005 pronuntata de Tribunalul Constanta, s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta SC R. SA Bucuresti – Agentia Mol 1 Constanta Sud. A fost obligata reclamanta, catre parat, la plata sumei de 250 lei RON reprezentand cheltuieli de judecata constand in onorariu expert.
4. Pentru a solutiona astfel, instanta de fond a retinut, in esenta urmatoarele:
Expertul de specialitate a stabilit ca normele tehnice de metrologie permit cantarirea bucata cu bucata si a containerelor prin asezare pe, si ridicare, de pe platforma de cantarire si, pentru evitarea tararii sarcinii pe platforma (ridicarea suficienta a containerului), se impunea prezenta unei alte persoane in timpul cantaririlor.
Dispecerul de tura P.V. a repartizat un motostivuitor de capacitate mare pe care a lucrat paratul, fiind repartizat de asemenea si T.D. in calitate de docher; in jurul orelor 20 s-a inceput cantarirea, iar la orele 23,00 a fost anuntat cantaragiul delegat de firma proprietara ca sistemul electronic da erori si ca nu se mai poate continua cantarirea.
S-a relatat de asemenea ca docherul T.D. avea atributiuni de dirijare a motostivuitorului in timpul lucrului, de pozitionare a containerului pe cantar.
La repartitia lucratorilor, dispecerul l-a trimis si pe T.D. la lucru impreuna cu paratul, dar nu cunoaste daca acesta a ramas tot timpul la locul cantaririi, fara a-i schimba docherului locul de munca, dispecerul fiind singurul care putea da aceasta dispozitie.
Martorul a relatat ca teoretic paratul putea cantari singur containerele, dar risca sa se intample ceea ce s-a intamplat, cantarirea s-a realizat numai lateral cu acordul firmei proprietare a cantarului, deoarece longitudinal nu era posibil.
T.D. a fost de asemenea audiat, relatand ca a fost de serviciu in noaptea de 19–20.06.2004, dar a fost repartizat pe un motostivuitor mai mic, iar paratul pe un utilaj mai mare.
Martorul a afirmat ca, ulterior repartizarii sale de catre dispecer, F.I., seful de serviciu, l-a trimis la un alt loc de munca - la mutat tabla - impreuna cu D.N. si pe parat l-a distribuit sa preia si sa cantareasca containerele incarcate, fara sa i se mai repartizeze un salariat pentru supraveghere.
T.D. a relevat faptul ca el personal nu l-a dirijat pe paratul C.M. si ca in mod normal nu se pot cantari containere de unul singur.
A fost audiat si martorul F.I. – ajutor de sef de echipa – care a relatat ca dupa repartizarea paratului la cantarirea containerelor, l-a trimis la lucru pe T.D. cu sarcina de a monta tabla, astfel incat, practic, paratul a lucrat singur la cantarirea containerelor, desi asemenea operatiune se face cu ajutor.
Martorul a sustinut ca dispecerul de serviciu P.V. l-a repartizat pe C.M. singur la cantarirea containerelor.
Martorul D.L. a relatat ca in noaptea de 19–20.06.2004 nu a vazut nici o persoana care sa coordoneze cantarirea containerelor, ca pe astfel de cantar se efectuau operatiuni de cantarire laterale si ca la orice manevra poata sa apara o defectiune, din lipsa vizibilitatii maxime.
Distribuirea lucrarilor a fost realizata de dispecerul de serviciu P.V., insa paratul C.M. a lucrat la cantarirea containerelor singur, fara ajutor. Desi docherul T.D. a fost repartizat pentru a-l ajuta pe parat, ulterior a fost distribuit pentru alta operatiune de catre F.I., in final paratul cantarind singur containerele.
Nu s-a putut retine, in aceste imprejurari, fapta personala si exclusiva a paratului, de avariere a cantarului auto, din timp ce acest gen de operatiune reclama un ajutor pentru pozitionarea containerelor pe lateral, conform acordului firmei SC K.C. SRL, dovedit prin depozitia martorului D.L.
Pentru a se putea antrena raspunderea materiala, fapta angajatului trebuia sa fie dovedita ca o conduita, manifestare de vointa in raport de obligatiile de serviciu, sarcini a caror neindeplinire sau indeplinire necorespunzatoare au creat prejudiciul reclamat.
S-au dovedit sarcinile de serviciu ale paratului, insa nu i s-a putut imputa acestuia cantarirea necorespunzatoare a containerelor, in conditiile in care dispecerul de tura i-a repartizat ca ajutor pe T.D., persoana care ulterior a fost distribuita de ajutorul sefului de echipa la alt loc de munca.
De asemenea, nu s-a putut retine culpa paratului cat timp modalitatea de cantarire adoptata de reclamanta, de comun acord cu proprietara cantarului, era aceea de cantarire laterala si nu longitudinala cum era normal, conform normelor metodologice.
5. Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat, in esenta, urmatoarele:
In mod gresit, instanta de fond a considerat ca in prezenta cauza nu sunt intrunite cumulativ conditiile pentru antrenarea raspunderii patrimoniale, intrucat societatea recurenta a facut dovada faptei ilicite a paratului datorita careia s-a produs prejudiciul. Prin urmare, poate fi retinut in sarcina paratului faptul pagubitor si vinovatia in producerea prejudiciului, existand o relatie de cauzalitate intre pretinsul fapt pagubitor imputat paratului si prejudiciul pretins de societate. S-a invocat imprejurarea ca se poate retine fapta culpabila a intimatului parat intrucat, desi acesta este autorizat de catre institutia abilitata I.S.C.I.R., fiind posesorul autorizatiei nr. 1151/12.11.1981, a incalcat „Prescriptiile tehnice ISCIR – editie oficiala – PT R 3–2003 privind utilizarea stivuitoarelor” , respectiv norma cuprinsa in art. 7.4.4. alin.5, conform careia:
„la transportul marfurilor de dimensiuni mari care limiteaza vizibilitatea stivuitoristului, manevrarea este permisa numai prin dirijarea sa de catre un insotitor”.
Cu toate acestea a acceptat sa lucreze fara un muncitor pentru dirijare, care ii fusese repartizat de dispecerul de tura P.V. la inceputul etapei de lucru din data de 19–20.06.2004.
Asadar, despagubirea solicitata este in legatura de cauzalitate cu activitatea de serviciu a acestuia, intrucat in lipsa actiunilor si inactiunilor acestuia, paguba materiala nu s-ar fi produs.
Rezulta astfel ca sunt indeplinite cumulativ conditiile raspunderii patrimoniale contractuale prevazute de art. 270 alin.1 din Codul muncii .
In dovedirea recursului au fost depuse urmatoarele inscrisuri:
- Prescriptia tehnica PT R 3–2003 cerinte tehnice privind montarea, punerea in functiune, utilizarea, repararea si verificarea tehnica a stivuitoarelor;
- Norme de protectia muncii pentru activitatea portuara cuprinse in Ordinul Ministrului Transporturilor si Telecomunicatiilor nr. 10/25 august 1982;
- Lega nr. 90/1992 privind protectia muncii, republicata.
6. Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta, cu motivarea ca nu ii apartine nici o culpa pentru faptul ca a lucrat fara insotitor, de vreme ce insasi prepusii societatii recurente l-au trimis pe insotitorul repartizat initial sa ajute la operatiunile de cantarire, la un alt loc de munca.
A invederat, totodata, ca atata vreme cat exista o legatura directa intre avarierea cantarului si tararea sarcinii pe platforma de cantarire pentru ca nu s-a lucrat cu insotitor nu poate opera raspunderea patrimoniala a intimatului.
Prin urmare, nu exista fapta ilicita a intimatului care a actionat in stricta conformitate cu dispozitiile superiorilor, realizand operatiunile de cantarire fara insotitor, ajutorul desemnat fiind mutat la un alt loc de munca.
7. Recursul este fondat.
Art. 270 (1) din Codul muncii dispune:
„(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.”
Pentru a fi antrenata raspunderea patrimoniala trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii:
a) la baza raspunderii patrimoniale sta vinovatia (culpa) celui in cauza;
b) raspunderea patrimoniala in cadrul raporturilor juridice de munca este o raspundere individuala;
c) raspunderea patrimoniala este o raspundere integrala, nu numai pentru dauna efectiva si actuala (damnum emergens) ci si pentru foloasele nerealizate (lucrum cessans);
d) raspunderea patrimoniala nu poate fi antrenata fara existenta unui prejudiciu material;
e) calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui ce a produs paguba;
f) fapta ilicita si personala a salariatului, savarsita in legatura cu munca;
g) raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
In urma verificarii conditiilor antrenarii raspunderii patrimoniale a salariatului C.M., Curtea observa ca acestea sunt indeplinite.
Intimatul parat este angajat pe perioada nedeterminata in calitate de autostivuitorist in baza contractului de munca nr. 126119/16.10.1996.
In oricare din formele ei si prin urmare si a raspunderii patrimoniale, raspunderea juridica implica o conduita umana, o manifestare de vointa exteriorizata printr-o fapta ilicita.
Pentru stabilirea raspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizeaza in raport cu obligatiile de serviciu decurgand din contractul individual de munca, in continutul caruia sunt incluse toate indatoririle specifice functiei.
Astfel, din „Fisa de sarcini individuale” a intimatului parat rezulta, in mod explicit, ca acesta raspunde pentru modul de asezare a marfii si de respectarea normelor de protectia muncii in activitatea portuara.
De asemenea, prin Fisa de sarcini individuale i se aduce la cunostinta ca dupa efectuarea repartitiei se prezinta la seful de tura sector exploatare utilaje (operator dana mecanizare) pentru a prelua utilajul.
Am redat aceste trei sarcini ale intimatului parat intrucat incalcarea acestora a determinat producerea pagubei care antreneaza raspunderea patrimoniala.
Astfel, intimatul parat, in calitate de posesor al autorizatiei nr. 1151/12.11.1981, era dator sa respecte prescriptiile tehnice I.S.C.I.R. – editie oficiala – PT R 3-2003 privind utilizarea stivuitoarelor, art. 7.4.4 alin.5 care dispune: „la transportul marfurilor de dimensiuni mari care limiteaza vizibilitatea stivuitoristului, manevrarea este permisa numai prin dirijarea sa de catre un insotitor”.
Desi era obligat sa cunoasca aceste norme, paratul intimat a acceptat sa lucreze fara un muncitor pentru dirijare, muncitorul ce ii fusese repartizat de dispecerul de tura P.V. la inceputul etapei de lucru din data de 19–20.06.2004.
Procedand astfel, intimatul a incalcat sarcinile de serviciu si a acceptat sa primeasca ordine – sub acest aspect – de la seful de echipa F.I. care i-a luat ajutorul, respectiv pe docherul T.D., ce ii fusese repartizat de catre dispecerul P.V..
C.M. stia foarte bine ca persoana in sarcina careia se afla atributia de serviciu ce viza repartizarea docherilor la locurile de munca era P.V..
Asadar, este in culpa de producerea prejudiciului de vreme ce a acceptat sa lucreze fara insotitor la dispozitia sefului de echipa in competenta caruia stia ca nu intra atributia de repartizare a muncitorilor la locurile de munca.
Se poate, deci, retine, in aceste imprejurari, fapta personala si exclusiva a intimatului parat de avariere a cantarului auto si, de asemenea, fapta culpabila acestuia, cat timp obligatiile mai sus mentionate prevad ca la transportul de marfuri de dimensiuni mari, care limiteaza vizibilitatea stivuitoristului, manevrarea este permisa numai prin dirijarea sa de catre un insotitor.
In privinta cuantumului prejudiciului, acesta este dovedit si necontestat valoric de probatoriul administrat, respectiv expertiza tehnica de specialitate.
Rezulta, astfel, ca sunt indeplinite cumulativ conditiile raspunderii patrimoniale contractuale prevazute de art. 270 alin. 1 din Codul muncii , fata de care, pentru considerentele mai sus aratate, Curtea va admite recursul si, schimband in tot sentinta, va admite actiunea cu consecinta obligarii paratului intimat la plata sumei de 134.161.171 lei ROL, reprezentand prejudiciu material, suma ce urmeaza a fi actualizata la data achitarii.
O ultima precizare se impune sub aspectul obligarii paratului la plata prejudiciului actualizat in raport de momentul efectiv al platii.
Raspunderea patrimoniala este o raspundere integrala, nu numai pentru dauna efectiva si actuala (damnum emergens) ci si pentru foloasele nerealizate (lucrum cessans).
In baza art. 274 Cod procedura civila, va fi obligat paratul intimat si la plata cheltuielilor de judecata, in cuantum de 2.500.000 lei, reprezentand contravaloarea onorariului expert.
Decizia civila nr.256/CM/25.09.2006