Cabinet avocat Dreptul muncii

Raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, legea aplicabila in cauza este Legea nr. 62/2011, cu atat mai mult cu cat aceasta este o lege speciala fata de Codul Muncii, care constituie legea comuna in domeniu.

Apelanta face o gresita interpretare a succesiunii celor doua legi in timp: Codul muncii a intrat in vigoare cu mult anterior Legii nr. 62/2011 si a suferit mai multe modificari, care nu pot fi considerate ca fiind un nou Cod al Muncii. Mai mult, art. 232 din Codul muncii prevede in mod expres faptul ca procedura de solutionare a conflictelor de munca se stabileste prin lege speciala. Acesta a fost si motivul pentru care s-a emis legea speciala care sa reglementeze procedura solutionarii conflictelor de munca, respectiv Legea nr. 62/2011, procedura obligatoriu de aplicat, conform principiului de drept „specialia generalibus derogant”.
Raportat la aceste aspecte, in mod legal a apreciat prima instanta ca cererea a fost introdusa in termenul de 45 de zile, prevazut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, nefiind tardiva.
In speta a operat o modificare unilaterala a contractului individual de munca al reclamantului, fara acordul acestuia, sanctiunea fiind nulitatea deciziei prin care s-a dispus luarea unei astfel de masuri. Este culpa unitatii angajatoare ca nu a procedat la incheierea de acte aditionale la momentul schimbarii functiei si salariului reclamantului si s-a limitat la a emite doar decizii, prin conducatorul unitatii.
Prin emiterea de catre angajator a deciziei contestate s-a procedat la retrogradarea din functie a reclamantului si la diminuarea salariului acestuia, in mod unilateral, fara incheierea actului aditional la contractul individual de munca, incalcand dispozitiile art. 17 alin. 5 precum si ale art. 8 alin. 1 si art. 41 alin. 1 din art. 279 .

Prin incheierea din 30 ianuarie 2014 pronuntata de Tribunalul Mures s-a respins ca neintemeiata exceptia tardivitatii introducerii actiunii invocata de parat, s-a respins ca nefondata exceptia lipsei de obiect a cererii invocata de parat, s-a respins exceptia lipsei caracterului de probe a inscrisurilor anexate pentru ca nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul de catre o persoana identificabila de parat, a respins exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata invocata de parat si a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii invocata de parat.
In solutionarea acestor exceptii instanta de fond a retinut, in considerentele incheierii, ca exceptia tardivitatii introducerii actiunii este neintemeiata, apreciind ca termenul de contestare a prezentei decizii este cel prevazut de Legea nr. 62/2011, care este aplicabil in cauza din prisma obiectului actiunii si a obiectului de reglementare a articolului de lege.
Exceptia lipsei de obiect s-a apreciat a fi nefondata, apreciind ca se intemeiaza pe rezultatul unei erori materiale savarsite cu ocazia redactarii atat a cererii de chemare in judecata cat si a raspunsului la intampinare, eroare materiala care poate fi indreptata iar obiectul actiunii rezulta din inscrisul de la fila 3 dosar, care este anexat cererii de chemare in judecata.
Cu privire la exceptia lipsei caracterului de probe a inscrisurilor anexate, pentru ca nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul de catre o persoana identificabila, s-a retinut ca, raportat la data incheierii contractului de asistenta judiciara, respectiv 13 noiembrie 2013, precum si a faptului ca in prezent domnul avocat reprezinta in mod valabil interesele reclamantului, inscrisurile depuse reprezinta copii certificate pentru conformitate cu originalul de reprezentantul partii, astfel ca acestea sunt admisibile ca mijloace de proba, cu atat mai mult cu cat doua dintre acestea emana de la parata.
A respins exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata, avand in vedere prevederile noului cod de procedura civila cu privire la incidenta sanctiunii nulitatii, in speta prevederile art. 177, raportat la evidenta eroare materiala cu privire la numele reclamantului si CNP-ul acestuia, precum si la lipsa unei vatamari prin neindicarea tuturor elementelor cu privire la parat.
Exceptia inadmisibilitatii s-a considerat a fi neintemeiata, raportat la inscrisul de la fila 6 din dosarul cauzei, apreciind ca s-a facut dovada ca reclamantul a participat la procedura de informare cu privire la avantajele medierii si ca la aceasta procedura a fost convocat si paratul.
Prin sentinta civila nr. 377 din 18 martie 2014 Tribunalul Mures a admis actiunea civila formulata de reclamantul S. L. in contradictoriu cu paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures, a anulat decizia nr. 2037/4.10.2013 emisa de parata, a obligat paratul la repunerea reclamantului in functia avuta anterior emiterii deciziei nr. 2037/4.10.2013, a obligat paratul la calcularea si la plata in favoarea reclamantului a diferentelor salariale cuvenite in urma anularii deciziei, diferente care vor fi actualizate in functie de rata inflatiei, calculata de la data scadentei lunare a fiecarei diferente si pana la data plati integrale a debitului si a obligat paratul la plata in favoarea reclamantului a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca reclamantul a fost incadrat la parat in baza contractului individual de munca nr. 67/1983, in functia de pompier la formatia paza-pompieri. Prin actul aditional nr. 1245/01.05.2007 clauzele contractuale dintre parti au fost modificate incepand cu data de 01.05.2007, in sensul ca reclamantul ocupa functia de sef formatie pompieri din compartimentul PSI, fiind salarizat cu un venit lunar brut de 635 lei, din care un salariu tarifar de 508 lei si un spor de vechime de 25%. Acest act aditional a fost incheiat in baza aprobarii conducerii unitatii, materializata prin decizia nr. 356/03.05.2007. Prin Decizia nr. 301/01.03.2012 functia reclamantului a fost schimbata in cea de sef birou paza si PSI, majorandu-se venitul lunar brut la 1259 lei, din care un salariu tarifar de 839 lei.
Prin actul aditional nr. 6057/19.12.2012 contractul individual de munca a fost modificat din nou, reclamantul indeplinind, incepand cu data de 1.11.2012, functia de sef formatie paza – pompieri in cadrul compartimentului paza – PSI, cu un salariu de baza lunar brut de 1248 lei.
Prin decizia nr. 2037/4.10.2013 paratul a modificat unilateral clauzele contractuale referitoare la felul muncii si salarizarea reclamantului, acesta fiind retrogradat in functia de pompier I la formatia de paza – PSI, cu un salariu de baza lunar brut de 1025 lei, concomitent cu revocare deciziilor nr. 356/01.05.2007 si nr. 301/01.03.1010. Situatia diminuarii unilaterale a drepturilor salariale ale reclamantului rezulta si din extrasele de plata.
Fata de aceasta stare de fapt, prima instanta a apreciat ca decizia nr. 2037/04.10.2013 este lovita de nulitate absoluta, fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 8 alin. 1, art. 41 alin. 1 din Codul muncii , paratul modificand unilateral, in mod nelegal felul muncii si salariul reclamantului.
In consecinta, actiunea reclamantului a fost admisa in modul descris mai sus.
Impotriva acestei hotarari, precum si impotriva incheierii pronuntate in data de 30 ianuarie 2014, a declarat apel paratul, solicitand admiterea apelului, schimbarea/modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii exceptiilor invocate si respinse prin incheierea mentionata, precum si in sensul respingerii in tot a actiunii promovate de reclamant, ca fiind inadmisibila, precum si nefondata, nelegala si netemeinica.
In motivarea apelului a aratat, cu privire la incheierea pronuntata de Tribunalul Mures la data de 30 ianuarie 2014, ca aceasta a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii. Astfel, referitor la exceptia tardivitatii introducerii actiunii in fata instantei de fond, respinsa de instanta de fond prin aceasta incheiere, a aratat ca lipseste motivarea solutiei adoptate si instanta nu a luat in considerare sustinerile sale, perfect motivate si argumentate. Cererea de chemare in judecata a fost promovata tardiv, cu incalcarea dispozitiilor art. 268 alin. 1 lit. a din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii . Considera ca in prezenta cauza nu isi gasesc aplicabilitate prevederile art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011. Cele doua prevederi nu sunt contradictorii si nici nu se exclud reciproc, ele reglementand situatii juridice diferite. Avand in vedere republicarea Codului Muncii ulterior datei publicarii Legii nr. 62/2011, fara a se opera vreo modificare in prevederile legate de termenul de contestare a deciziilor angajatorului, rezulta cu puterea evidentei ca legiuitorul a publicat ambele acte normative cu intentia ca acestea sa produca efecte juridice concomitent, reglementand situatii diferite.
Termenul de atacare a deciziei era termenul de 30 de zile calendaristice de la comunicarea acesteia iar intimatul era perfect constient de acest termen, dupa cum reiese din adresa nr. 65/01.11.2013 cat si din procesul-verbal de informare cu privire la avantajele medierii nr. 68/04.11.2013.
Referitor la exceptia lipsei caracterului de probe a inscrisurilor anexate de catre intimatul-reclamant actiunii sale introductive, a aratat ca motivele de respingere a acestei exceptii, invocate de catre instanta de fond prin aceeasi incheiere atacata, sunt gresite si neconforme cu realitatea. In mod evident avocatul la care se face referire in incheierea atacata nu avea calitatea de reprezentant al reclamantului, contractul de reprezentare fiind incheiat ulterior formularii si introducerii in instanta a cererii introductive. Inscrisurile depuse de reclamant in copie odata cu actiunea principala nu puteau fi primite de catre instanta, ci se impunea respingerea acestor probe, ele neindeplinind conditiile legale prin prisma faptului ca acestea nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul de catre reclamant, ci de catre o alta persoana, cu semnatura indescifrabila. In speta sunt aplicabile prevederile art. 150 din Noul Cod de procedura civila.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii introductive a reclamantului, raportat la procesul-verbal de informare privind participarea la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, a aratat ca si aceasta exceptie a fost respinsa in mod gresit de catre instanta de fond. Acest proces-verbal cuprinde inserat un alt nume decat al reclamantului, respectiv „S. L.” si nu „S. L.”, cum este corect, ceea ce echivaleaza cu inexistenta sa si practic cu neindeplinirea de catre reclamant a procedurii prealabile obligatorii prevazute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 192/2006.
Cu privire la sentinta civila nr. 377/2014, pronuntata de Tribunalul Mures la data de 18 martie 2014, apelantul a aratat ca a fost pronuntata de catre instanta de fond cu aplicarea gresita a legii. Numirea reclamantului in functie s-a facut prin decizia nr. 356/2007, fara a se opera nici o modificare asupra contractului individual de munca. Nu exista nici un act aditional la contractul individual de munca care sa justifice optica instantei de fond. In speta isi gasesc aplicabilitatea prevederile art. 17 alin. 5 din Legea nr. 53/2003. Documentele la care se raporteaza instanta de fond vizau doar modificari salariale aferente angajatului survenite de-a lungul timpului ca urmare a modificarilor legislative in domeniul salarizarii personalului bugetar sau a celui din sistemul sanitar or ca urmare a schimbarii transelor de vechime in care era incadrat reclamantul, nevizand nici un moment schimbarea functiei acestuia in cea de conducere la care s-a raportat acesta in formularea pretentiilor sale in cauza, functie pe care reclamantul a ocupat-o nu in mod permanent ci doar temporar, din necesitatea coordonarii activitatii structurii in care reclamantul isi desfasura activitatea.
Potrivit prevederilor art. 40 din Codul muncii , angajatorul are dreptul organizarii propriei activitati in functie de necesitati.
In drept, a invocat dispozitiile art. 466 alin. 1 si 4, art. 470, alin. 1 si art. 471 alin. 1 din NCPC.
Intimatul reclamant a formulat intampinare la apel, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat si mentinerea in tot a sentintei civile ca legala si temeinica, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea intampinarii a aratat ca atat incheierea din 30 ianuarie 2014 cat si sentinta atacata sunt ferite de orice critica. Motivele de fapt si de drept invocate de prima instanta in sprijinul solutiei de respingere a acestor exceptii reprezinta o corecta interpretare a legii. Prima instanta, raportat la decizia contestata, in mod intemeiat a retinut ca aceasta decizie reprezinta modificarea contractului sau de munca cu privire la felul muncii si la salariu in mod unilateral.
In drept, a invocat dispozitiile art. 205-208 Cod procedura civila.
Examinand incheierea si hotararea atacate, prin prisma motivelor de apel invocate si avand in vedere efectul devolutiv al apelului, Curtea a constatat urmatoarele:
In ceea ce priveste criticile de netemeinicie aduse incheierii civile din 30 ianuarie 2014, Curtea a apreciat ca acestea sunt nefondate.
S-a constatat ca prima instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor legale care stabilesc termenul de introducere a cererii de chemare in judecata iar solutia este motivata concis. Intr-adevar, raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, legea aplicabila este Legea nr. 62/2011, cu atat mai mult cu cat aceasta este o lege speciala fata de Codul muncii , care constituie legea comuna in domeniu. Apelanta face o gresita interpretare a succesiunii celor doua legi in timp: Codul muncii a intrat in vigoare cu mult anterior Legii nr. 62/2011 si a suferit mai multe modificari, care nu pot fi considerate ca fiind un nou Cod al Muncii. Mai mult, art. 232 din Codul muncii prevede in mod expres faptul ca procedura de solutionare a conflictelor de munca se stabileste prin lege speciala. Acesta a fost si motivul pentru care s-a emis legea speciala care sa reglementeze procedura solutionarii conflictelor de munca, respectiv Legea nr. 62/2011, procedura obligatoriu de aplicat, conform principiului de drept „specialia generalibus derogant”.
Raportat la aceste aspecte, in mod legal a apreciat prima instanta ca cererea a fost introdusa in termenul de 45 de zile, prevazut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, nefiind tardiva.
Cu privire la exceptia lipsei caracterului de probe a inscrisurilor anexate de catre reclamant cererii de chemare in judecata, in mod corect prima instanta a respins aceasta exceptie. La termenul de judecata din data de 30 ianuarie 2014 avocatul ales al reclamantului a aratat in fata instantei ca semnatura de pe acele inscrisuri ii apartine si le certifica ca fiind conforme cu originalul. La acea data reprezenta legal interesele reclamantului, astfel ca nu exista nici un motiv pentru ca acele inscrisuri sa fie inlaturate ca probe de la dosarul cauzei. Legea nu prevede o sanctiune expresa pentru nerespectarea prevederilor art. 150 alin. 2 din Codul de procedura civila iar vatamarea vreuneia dintre parti este exclusa in situatia dedusa judecatii. Faptul ca, copiile au fost certificate de catre avocatul reclamantului, care a depus imputernicirea avocatiala datata cu o data ulterioara datei la care s-a introdus cererea la instanta nu este de natura sa duca la excluderea acestor inscrisuri ca si probe, din moment ce avocatul a recunoscut ca semnatura ii apartine si a certificat in fata primei instante conformitatea actelor cu originalul.
In ceea ce priveste critica privind gresita respingere a exceptiei inadmisibilitatii, si aceasta a fost in mod corect respinsa de catre prima instanta. Este evident ca s-a strecurat o greseala materiala in tehnoredactarea numelui reclamantului in procesul-verbal de mediere si ca reclamantul este cel care a participat la sedinta de informare si nu alta persoana. Apelanta trebuia sa coroboreze mai multe date inainte de a invoca aceasta exceptie si sa tina seama si de obiectul convocarii la mediere, nu numai de gresita consemnare a numelui reclamantului. Pe de alta parte, prevederile alin. 1 ind. 2 al art. 2 din Legea nr. 192/2006 au fost declarate neconstitutionale prin D.C.C. nr. 266/2014 publicata in Monitorul Oficial nr. 464 din 25 iunie 2014.
Viciile de forma ale actiunii introductive, enumerate din nou prin memoriul de apel, nu pot constitui motive de anulare a cererii de chemare in judecata.
In ceea ce priveste sentinta atacata cu prezenta cale de atac, Curtea a apreciat ca aceasta este legala si temeinica, fiind ferita de orice critica. In mod legal a concluzionat prima instanta ca in speta a operat o modificare unilaterala a contractului individual de munca al reclamantului, fara acordul acestuia, sanctiunea fiind nulitatea deciziei prin care s-a dispus luarea unei astfel de masuri. Este culpa unitatii angajatoare ca nu a procedat la incheierea de acte aditionale la momentul schimbarii functiei si salariului reclamantului si s-a limitat la a emite doar decizii, prin conducatorul unitatii.
Pe de alta parte, s-a constatat, din materialul probator existent la dosarul de fond si corect retinut si administrat de catre prima instanta, ca partile au incheiat si semnat acte aditionale la contractul individual de munca al reclamantului, prin care reclamantul era numit in functia de sef formatie pompieri la Compartimentul PSI, beneficiind de majorari salariale ca urmare a ocuparii acestei functii. Ca atare, reluarea activitatii reclamantului ca si pompier I la Formatia Paza PSI echivaleaza cu o modificarea a locului de munca, a felului muncii si a salarizarii angajatului, fara acordul expres al acestuia si fara incheierea unui nou act aditional la contract, incalcandu-se in acest fel prevederile imperative ale legislatiei muncii, respectiv art. 17 alin. 5 din Codul muncii . Acest text de lege prevede ca „orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. 3 in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege”. Alin. 3 la care face trimitere alin. 5 sus-citat enumera elementele cu privire la care salariatul trebuie informat, elemente printre care se regasesc locul de munca, functia/ocupatia precum si fisa postului, salariul de baza.
Prin emiterea de catre angajator a deciziei contestate s-a procedat la retrogradarea din functie a reclamantului si la diminuarea salariului acestuia, in mod unilateral, fara incheierea actului aditional la contractul individual de munca, incalcand normele legale citate anterior, precum si dispozitiile imperative ale art. 8 alin. 1 si art. 41 alin. 1 din Codul muncii , astfel cum corect a retinut prima instanta.
Fata de toate cele retinute mai sus, constatand ca atat incheierea din 30.01.2014 cat si sentinta pronuntata de prima instanta sunt legale si temeinice si ferite de orice critici, Curtea, in baza art. 480 Cod procedura civila, a respins apelul declarat de parat.