Cabinet avocat Dreptul muncii

Caracterului intuitu personae vizeaza, de altfel, obligatia de prestare a muncii, pregatirea, aptitudinile si calitatile salariatului fiind avute in vedere pentru aceasta, nu drepturile patrimoniale cuvenite in schimbul muncii.

Constata ca prin sentinta civila nr.710/24.09.2010 pronuntata de Tribunalul V. in dosarul nr.1046/90/2009 a fost admisa actiunea inregistrata sub nr.2699/2004 si a fost obligata parata S.C. H. S.A. sa plateasca fiecaruia dintre membrii de sindicat, in numele carora s-a formulat actiune de catre Federatia Sindicala H. – H., cate 2718 lei cu titlu de despagubiri pentru neplata la timp a drepturilor salariale la nivelul anului 2002, sume ce vor fi reactualizate la data platii efective.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in fapt si in drept urmatoarele:
La data de 24.02.2004, intre S.C. H. S.A. si Federatia E.M. III, ce avea la acel moment 346 de membri, a fost incheiat un Acord prin care s-au obligat la incheierea unei tranzactii prin care sa se despagubeasca salariatii pentru prejudiciile cauzate de intarzierile la plata drepturilor salariale. In urma incheierii acestui acord Federatia E.M. III a semnat cu angajatorul o Tranzactie, primind suma de 6 miliarde lei vechi pentru membrii sai.
S-a constatat ca aceasta situatie de fapt se coroboreaza si cu raspunsul la interogatoriul administrat paratei.
Chiar daca cele doua inscrisuri – Acord si Tranzactie – au fost incheiate intre S.C. H. S.A. si o alta parte decat Federatia Sindicala „H.”, tribunalul a apreciat ca acest fapt nu este de natura a prejudicia interesele membrilor de sindicat ai acesteia din urma, salariati ai S.C. H. S.A.
In conditiile in care pentru ceilalti salariati ai societatii parate s-a facut dovada ca parata a achitat deja daune-interese ca urmare a platii cu intarziere a drepturilor banesti stipulate in contractul colectiv de munca pe anul 2002, cu privire la prima de vacanta, prima de Ziua Energeticianului si contravaloarea cotei lunare de 330 kwh energie electrica, neplata de catre parata S.C. H. S.A. a acelorasi daune-interese fata de salariatii titulari ai dreptului material la actiune din prezenta cauza ar reprezenta o manifestare discriminatorie a angajatorului in aplicarea dispozitiilor art. 161 alin. 4 din art. 279 in raport de toti salariatii, respectiv fata de reclamantii titulari ai dreptului material la actiune din prezenta cauza.
In cauza a fost intocmit un raport de expertiza contabila prin care s-a concluzionat ca drepturile salariale (contravaloarea primei de vacanta, contravaloarea primei de ziua energeticianului, precum si contravaloarea cotei lunare de 330 kwh energie electrica, conform C.C.M. din 2002) nu au fost platite la timp, ci cu intarziere de un an sau doi.
Fata de aceste considerente, tribunalul a admis actiunea, conform celor aratate mai sus.
In raport de dispozitiile art.274 alin.1 Cod procedura civila, pe temeiul culpei procesuale, parata cazuta in pretentii a fost obligata sa plateasca reclamantei contravaloarea cheltuielilor de judecata suportate de aceasta, respectiv contravaloarea onorariului de expert si de avocat.
Impotriva sentintei a formulat recurs, in termen legal, parata S.C. H. S.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie astfel:
- Instanta a acordat mai mult decat s-a cerut. Critica este intemeiata pe prevederile art.304 pct.6 Cod procedura civila si argumentata in sensul ca actiunea a fost admisa prin hotararea atacata si pentru persoane care nu au fost si nu sunt membri ai organizatiei sindicale ce a formulat si sustinut pretentiile.
- In aceeasi hotarare, sustine recurenta-parata, se regasesc fosti salariati care au decedat pe parcursul judecatii si ai caror mostenitori nu au fost introdusi in cauza.
Referitor la critica potrivit careia instanta a solutionat in mod gresit actiunea fata de persoane care au decedat pe parcursul judecatii, Curtea a constatat ca potrivit inscrisurilor depuse in dosar in calea de atac - actele de stare civila de la filele 257 si urmatoarele - reclamantii D.N., H.V.I., P.S., T.I. mentionati in tabelul de la fila 163 din dosar, precum si reclamantii mentionati in tabelul cu persoanele decedate in intervalul septembrie 2004-17 septembrie 2010 de la filele 160-162 din dosar au decedat pe parcursul judecatii.
Fata de acestia, instanta de recurs a facut aplicarea dispozitiilor art.243 alin.1 Cod procedura civila, potrivit carora, judecata pricinilor se suspenda de drept prin moartea uneia din parti, in cazul in care nu s-a solicitat termen de catre partea interesata pentru introducerea in cauza a mostenitorilor.
Intrucat in ceea ce ii priveste procesul a ramas in nelucrare, in temeiul art.165 Cod procedura civila, recursul formulat impotriva solutiei pronuntate fata de pretentiile acestora a fost disjuns prin decizia civila nr.107/R-CM/25.01.2011, pronuntata de Curtea de Apel P. in dosarul nr.1046/90/2009.
S-a format, ca urmare, dosarul nr.123/46/2011 privind pe intimatii- reclamanti D.N., H.V.I., P.S., T.I. precum si pe reclamantii de la pozitiile 1-101 din tabelul cu persoanele decedate in perioada septembrie 2004-17 septembrie 2010: B.I. s.a., respectiv pe recurenta-parata S.C. Hidroelectrica S.A.
Incepand cu data de 16.02.2012, la filele 209 si urmatoarele, au fost inregistrate in dosar declaratiile de continuare a judecatii de catre mostenitorii intimatilor-reclamanti decedati.
In baza acestor declaratii, insotite de acte de stare civila si de certificate de mostenitor, Sindicatul National P.E., succesor al Federatiei Sindicale H. – H. a solicitat, la data de 06.01.2012, repunerea pe rol a cauzei pentru introducerea in cauza a mostenitorilor reclamantilor decedati.
Recurenta - parata S.C. H. S.A. a invocat fata de cererea de introducere in cauza a mostenitorilor reclamantilor urmatoarele exceptii:
- Exceptia lipsei calitatii procesuale active a mostenitorilor motivata prin aceea ca despagubirile ce fac obiectul cauzei nu au intrat in patrimoniul autorilor pana la decesul acestora.
A sustinut reclamanta-parata ca despagubirile pretinse, la fel ca salariul si pensia, pot fi platite numai pana la momentul decesului beneficiarului dreptului, datorita caracterului intuitu personae al contractului individual de munca.
Acest contract este incheiat in considerarea expresa a calitatii personale a fiecarei parti, fiind exclusa reprezentarea si transmiterea pentru cauza de moarte. In virtutea acestui contract, salariatul nu este indreptatit sa trimita la serviciu, in locul sau, o alta persoana. Despagubirile solicitate s-au stins la moartea titularilor contractului individual de munca, nu se cuvin celor 101 reclamanti initiali in baza contractului individual sau a celui colectiv de munca.
Nu exista vreo hotarare judecatoreasca sau alt titlu constitutiv in aceasta privinta, de aceea, considera recurenta-parata, dreptul la aceste daune s-a stins la momentul decesului salariatilor respectivi.
Un alt argument adus in sprijinul exceptiei este acela potrivit caruia actiunea nu a fost formulata de reclamanti initial in nume propriu, ci de catre Federatia Sindicala H.-H., actualmente Federatia Sindicatelor Libere si Independente P. in temeiul art.28 din Legea nr.54/2003.
O alta exceptie invocata de recurenta-parata este aceea a lipsei calitatii procesuale active a Federatiei Sindicale H.-H., intemeiata pe prevederile art.28 din Legea nr.53/2003, prin care legiuitorul a conferit calitate procesuala activa organizatiei sindicale pentru a apara si promova drepturile membrilor.
Arata recurenta-parata ca actiunea nu poate fi introdusa de sindicat atat timp cat mostenitorii nu au si nu pot avea calitatea de membru de sindicat.
Chiar daca dreptul material se naste in patrimoniul salariatului, membru al organizatiei sindicale, cel care are legitimitatea de a-l solicita si valorifica in fata instantei este sindicatul din care face parte.
Organizatia sindicala nu ii poate reprezenta pe mostenitorii reclamantilor intrucat nu exista niciun raport juridic intre mostenitori si S.C. H. S.A., nici intre mostenitori si sindicat.
Analizand recursul in limita motivului invocat, Curtea a apreciat ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Organizatiile sindicale legal constituite si reprezentative actioneaza ca mandatari legali ai salariatilor, astfel incat acestea semneaza contractele colective de munca, respectiv formuleaza actiuni in justitie in numele si pentru salariatii unitatii.
Acestea sunt atributiile sindicatelor reglementate de art.218 si art.222 din art. 279 .
Temeiul dreptului sindicatului de a formula actiune in justitie in numele membrilor sai il constituie art.28 din Legea nr.54/2003, potrivit caruia sindicatele apara drepturile membrilor lor ce decurg din legislatia muncii, contractele colective si individuale de munca in fata instantelor judecatoresti si art.9 din Constitutia Romaniei, revizuita, care prevede ca sindicatele contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor lor.
Curtea Constitutionala a retinut prin Decizia nr.175/2004, sesizata fiind asupra exceptiei de neconstitutionalitate a art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, ca nu exista nicio interdictie constitutionala pentru ca legea si statutele organizatiilor sindicale sa prevada dreptul acestora de a introduce actiuni in justitie in numele membrilor lor si de a-i reprezenta pe acestia in cauze al caror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apara drepturile sau interesele profesionale, economice si sociale ale membrilor lor.
Rezulta ca in actiunea de aparare a drepturilor individuale ale membrilor, cum sunt despagubirile pretinse pentru neplata la timp a drepturilor salariale, rolul sindicatului este acela de mandatar.
Titular al dreptului litigios si parte in conflictul de drepturi este, conform art.282 lit. a) din art. 279 salariatul, chiar si atunci cand actiunea este formulata de sindicat deoarece actiunea este un mijloc de aparare al unui drept individual.
Fiind vorba de drepturi individuale, mostenitorii salariatului pot fi parti in conflictul de drepturi, angajatorul fiind chemat in judecata sa despagubeasca salariatul, in prezent decedat, pentru prejudiciul produs prin neplata la timp a drepturilor salariale.
S-a sustinut in notele scrise ulterioare ca despagubirile ce fac obiectul cauzei nu au intrat in patrimoniul salariatilor pana la decesul acestora spre a putea fi preluate de catre mostenitori.
Apararea este tardiv invocata caci prin criticile formulate in cererea de recurs nu au fost atinse probleme ce tin de fondul pretentiilor. Recurenta-parata a invocat doar intervenirea decesului reclamantilor pe parcursul judecatii.
Ca urmare, temeinicia pretentiilor salariatilor-reclamanti, reprezentati de sindicat la momentul introducerii actiunii nu mai poate face obiectul examinarii in prezenta cale de atac.
De asemenea, nu a fost criticata prin cererea de recurs perioada pentru care a fost obligata unitatea la plata drepturilor salariale restante, astfel incat obiectii precum imposibilitatea platii drepturilor salariale dupa decesul salariatilor si a transmiterii drepturilor catre mostenitori datorita caracterului intuitu personae al caracterului individual de munca sunt inoperante, ca tardiv formulate.
Caracterului intuitu personae vizeaza, de altfel, obligatia de prestare a muncii, pregatirea, aptitudinile si calitatile salariatului fiind avute in vedere pentru aceasta, nu drepturile patrimoniale cuvenite in schimbul muncii.
Intrucat sindicatul a introdus actiunea ca mandatar legal, in lipsa altor dispozitii contrare, mandatul sau nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat, respectiv prin moartea membrului de sindicat. Acesta dainuieste pana la retragerea lui de catre mostenitori. De aceea, este irelevanta existenta sau inexistenta unei conventii distincte intre sindicat si mostenitori pentru continuarea judecatii.
In acest sens sunt prevederile art.71 din Codul de procedura civila.
Prin succesiune legala mostenitorii salariatilor dobandesc calitate procesuala activa, actele procedurale indeplinite de autorii acestora fiindu-le opozabile, acesta fiind si scopul dispozitiilor art.243 pct.1 Cod procedura civila.
Cum instanta de fond nu a fost incunostintata asupra decesului reclamantilor intervenit in cursul judecatii si pentru motivele de mai sus, Curtea a constatat ca nu se regaseste in cauza motivul de nelegalitate si netemeinicie reglementat de art.304 pct.9 Cod procedura civila, astfel ca in baza art.312 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat.