• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Suspendarea contractului individual de munca la solicitarea salariatului care a absentat nemotivat. Interdictia suspendarii contractului din initiatva angajatorului

Hotararea nr. 3379 din data de 21 iunie 2016
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Prin inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti la data de 16.12.2015, apelantul M. M. Bucuresti a criticat sentinta civila nr. 9560/9.10.2015, pronuntata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, sustinand ca instanta de fond a dat dreptate contestatorului si a interpretat alin. 1 al art. 51 din Codul Muncii ca o modalitate de suspendare a contractului individual de munca la initiativa angajatului, aceasta interpretare a textului de lege este eronata, pentru urmatoarele motive:

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Desi aceasta prevedere este incadrata la art. 51 din Codul Muncii, articol in cadrul caruia, prin alineatul 1, sunt exemplificate modalitatile de suspendare a contractului de munca din initiativa angajatului, acest articol nu poarta el insusi un titlu prin care sa se poata considera ca alineatul 2 se refera tot la o modalitate de suspendare a contractului de munca din initiativa salariatului. Ba, mai mult, enumerarea modalitatilor prin care suspendarea contractului de munca este prerogativa salariatului este realizata distinct la alineatul 1, alineatul 2 fiind un alineat distinct in care nu se specifica expres faptul ca absentele nemotivate ar fi un motiv de suspendare a contractului de munca exclusiv din initiativa angajatului.

Aplicand principiului \"ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, cu siguranta, nu se putea interpreta aceasta prevedere legislativa ca fiind o prerogativa exclusiva a angajatului.

Intentia legiuitorului in cazul acestei prevederi legale nu ar fi putut fi aceea de a oferi prerogativa angajatului privind suspendarea contractului de munca in cazul absentelor nemotivate, intrucat, prin esenta lor, aceste absente reprezinta o incalcare de catre angajator a contractului individual de munca, anume neefectuarea muncii pentru care este remunerat. Or, in acest context, coroborat cu prevederile art. 249 alin 1 din Codul Muncii potrivit caruia \"amenzile disciplinare sunt interzise\'\', angajatorul s-ar afla in situatia absurda in care ar putea trage la raspundere disciplinara pe angajat, insa nu si-ar putea recupera plata salariata nedatorata pentru ziua lipsa.

Cu privire la prevederile art. 51 alin. (2) din Codul muncii, doctrina (I. T. S., Tratat de dreptul muncii, editia 2007 si A. T., Tratat de dreptul muncii, editia 2009) a statuat ca textul art. 51 alin. (2) din Codul muncii este partial eronat si contradictoriu, in cazul absentelor nemotivate, contractul individual de munca nu poate fi suspendat, asa cum precizeaza textul legal, ci se suspenda intotdeauna.

De altfel, in Specificatiile Tehnice privind intocmirea si transmiterea Registrului General de Evidenta a Salariatilor, explicatia data termenului de suspendare este \"suspendarea contractului individual de munca ce are ca efect suspendarea prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator. Perioada si cauzele de suspendare a contractului individual de munca, cu exceptia cazurilor de suspendare in baza certificatelor medicale, se inregistreaza in registrul de evidenta a salariatilor in termen de maximum 20 de zile lucratoare de la data suspendarii.

In consecinta, in perioada in care salariatul absenteaza nemotivat, contractul individual de munca este suspendat.

In aceeasi ordine de idei, instanta de fond a considerat ca reale afirmatiile nedovedite ale reclamantului cum ca acesta ar fi lipsit doar 10-20 de minute, exact in momentul in care seful ierarhic superior s-a aflat la locul sau de munca, fara ca acesta sa poata proba aceasta afirmatie, martorul solicitat de catre reclamant fiind acceptat si solicitat si de catre parat. In contextul in care reclamantul a renuntat la aceasta proba, instanta de fond nu ar fi trebuit sa renunte la administrarea probei testimoniale a acestui martor, intrucat aceasta proba a fost incuviintata si paratului, iar martorul a fost prezent in sala si nu a absentat, cum apare enuntat in sentinta atacata.

Intimatul F. D. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului, aratand ca dispozitiile art. 51 alin. 2 trebuie interpretate astfel cum le-a avut in vedere Tribunalul, iar, in privinta abaterii retinute in sarcina sa, a sustinut ca, la data la care numitul P. D. s-a prezentat la locul sau de munca, iesise pentru cateva minute la un magazin alimentar situat in apropierea Casei V. B. in scopul a-si cumpara alimente pentru masa de pranz.

Prin sentinta civila nr. 9560/9.10.2015, Tribunalul Bucuresti a admis actiunea reclamantului, dispunand anularea deciziei nr. 234/11.11.2014, obligand paratul sa-i plateasca reclamantului suma de 71 ron aferenta zilei de munca din. 22. 10-2014, precum si 1200 ron cu titlu de cheltuieli de judecata.

In motivarea solutiei asupra careia s-a oprit, Tribunalul Bucuresti a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr. 234/11.11.2014, emisa de parata M. M. Bucuresti, acesta l-a sanctionat de reclamantul F. D., angajat al sau in functia de muzeograf, conform dispozitiilor art. 51 al. 2 Codul muncii, cu suspendarea contractului sau individual de munca, avand in vedere referatul, intocmit de coordonatorul Sectiei Memoriale, domnul P. C. D., cu nr. 5058/22.10.2014.

In baza dispozitiilor art. 51 alin. 2 Codul muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat in situatia absentelor nemotivate ale salariatului, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, contractului individual de munca si prin regulamentul intern.

Legiuitorul a dat posibilitatea salariatului sa aiba initiativa unei formulari a cererii de absentare de la locul de munca, cerand suspendarea contractului sau individual de munca, atunci cand nu-si poate motiva absentele si are initiativa determinarii existentei unei astfel de situatii, evident angajatorul fiind de acord si neplatindu-i salariul pentru ziua absentata.

Deoarece din referatul coordonatorului Sectiei Memoriale, P. D. rezulta ca reclamantul a absentat intreaga zi de 22.10.2014, lipsa constatata la ora 12,30, paratul-angajator a aplicat reclamantului F. D. suspendarea contractului individual de munca al acestuia din initiativa sa ca pe o sanctiune .

Paratul-angajator a avut initiativa suspendarii contractului individual de munca al reclamantului ca o sanctiune aplicata acestuia si, astfel, sanctiunea nu este aplicata legal si procedural corect.

Avand initiativa suspendarii contractului individual de munca al reclamantului ca o sanctiune pecuniara aplicata acestuia, paratul trebuia sa urmeze procedura stabilita de dispozitiile art. xxxxxxxxxxx Codul muncii, ceea ce nu a facut.

Din continutul deciziei nr. 234/11.11.2014 emisa de parat nu se pot retine motivele temeinice care au dus la aplicarea sanctiunii suspendarii contractului individual de munca al reclamantului pentru ziua de 22.10.2014 si a aplicarii sanctiunii pecuniare cu retinerea sumei de 71 lei ce reprezinta contravaloarea muncii pentru aceasta zi absentata de reclamant, nemotivat.

Reclamantul sustine in actiunea introductiva ca a fost prezent la programul normal de lucru in ziua de 22.10.2014, lipsind 5-10 minute, in jurul orei 12,30, cand s-a deplasat la magazinul alaturat pentru a-si cumpara ceva de mancare, asa cum fac toti angajatii paratei, iar paratul nu a depus la dosarul cauzei, desi ii revine sarcina probei, pontajul lunii octombrie 2014 si condica de prezenta, pentru a-si putea sustine pozitia retinuta in cuprinsul deciziei, a absentei nemotivate a reclamantului intreaga zi de 22.10.2014.

Deoarece prin nedepunerea pontajului si a condicii de prezenta pentru ziua de 22.10.2014 se creeaza un dubiu in favoarea reclamantului salariat, care ii profita acestuia, s-a apreciat de catre Tribunal ca sunt reale, adevarate sustinerile reclamantului cum ca a lipsit doar 5-10 minute, in jurul orei 12,30, deplasandu-se la magazinul alaturat pentru a-si cumpara mancare.

Asupra apelului, Curtea retine urmatoarele:

Prin decizia nr. 234/11.11.2014, apelanta a suspendat contractul individual de munca al reclamantului intimat, pentru ziua de 22.10.2014, retinand, in motivarea acestei masuri, imprejurarea conform careia ar fi lipsit de la locul sau de munca la data mai sus amintita, precum si temeiul legal al suspendarii, respectiv dispozitiile art. 51 alin. 2 din Codul muncii.

In privinta incidentei dispozitiilor art. 51 alin. 2 din Codul muncii ca temei al suspendarii contractului individual de munca al reclamantului, asa cum si prima instanta a aratat, Curtea subliniaza ca, pentru a putea dispune o astfel de masura, apelanta trebuia sa fi avut, in prealabil, o cerere in acest sens din partea salariatului reclamant, deoarece acest tip de suspendare facultativa este enumerat de legiuitor printre cauzele legale de suspendare ale contractului individual de munca din initiativa salariatului.

Desi aceasta posibilitate este considerata de catre apelanta ca fiind contrara logicii, avandu-se in vedere premisa dispunerii suspendarii, respectiv existenta unor absente nemotivate si improbabilitatea formularii unei astfel de cereri din partea salariatului care a absentat nemotivat, Curtea subliniaza ca aceasta posibilitate nu este deloc ilogica, deoarece permite salariatului o alta rezolvare, intr-o situatie in care a absentat nemotivat, decat rezolvarea ce s-ar putea contura in urma declansarii unei proceduri de cercetare disciplinara prealabila impotriva sa.

Tocmai pentru a evita o astfel de perspectiva, salariatul poate solicita angajatorului ca, pe perioada cat a absentat nemotivat, sa ii fie suspendat contractul individual de munca, ceea ce confera o logica evidenta inserarii dispozitiilor art. 51 alin. 2 in Codul muncii.

Curtea subliniaza ca masura dispusa in baza art. 51 alin. 2 din Codul muncii nu se confunda cu o sanctiune (sanctiunile pe care un angajator le poate aplica fiind limitativ enumerate in prevederile art. 248 din Codul muncii si numai dupa declansarea si finalizarea procedurii cercetarii disciplinare prealabile), ci reprezinta o rezolvare, in baza initiativei salariatului, cu acordul angajatorului (acesta fiind cel ce emite decizia de suspendare) a unei situatii generate de existenta unor absente nemotivate.

Dar, dupa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul Tribunalului, o astfel de solicitare nu a venit din partea salariatului, ci masura suspendarii a reprezentat, dupa cum este motivata in fapt (fiind dispusa pentru sanctionarea ipoteticei absente a reclamantului salariat de la locul de munca din data de 22.10.2014) o veritabila sanctiune aplicata nelegal reclamantului, deoarece, pentru savarsirea unei abateri disciplinare, nu se pot dispune decat sanctiunile prevazute de lege si numai dupa parcurgerea procedurii cercetarii disciplinare prealabile, ceea ce, in prezenta cauza, nu s-a intamplat.

Nicio prevedere legala din Codul muncii nu fundamenteaza in drept afirmatia apelantului potrivit careia “in perioada in care salariatul absenteaza nemotivat, contractul individual de munca este suspendat”, ceea ce ar conduce catre ideea unei suspendari \"de drept” a contractului individual de munca, insa aceasta ipoteza nu apare enumerata, in cuprinsul art. 50 din Codul muncii, intre cauzele, enuntate de catre legiuitor, care conduc la suspendarea de drept a contractului individuale de munca, neputandu-se justifica o masura cu prevederi care nu se regasesc, in materialitatea lor, in Codul muncii.

Dimpotriva, ea apare enuntata distinct in articolul care reglementeaza cauzele de suspendare a contractului individual de munca din initiativa salariatului si, din motivele mai sus expuse, aceasta dispozitie primeste o interpretare logica, desi, la o prima vedere, ar parea lipsita de ratiune juridica inserarea sa in cuprinsul art. 51 din Codul muncii.

Asadar, fiind dispusa nelegal, in absenta indeplinirii conditiei referitoare la solicitarea salariatului, decizia de suspendare a contractului individual de munca al reclamantului a fost si ramane nelegal emisa, indiferent de ce ar fi incercat sa argumenteze reclamantul, iar paratul apelant sa contraargumenteze privitor la situatia de fapt constand in ipotetica absenta, de la locul de munca, a reclamantului, timp de cateva minute in sustinerea sa, toata ziua, in aprecierea apelantei parate.

Pe cale de consecinta, analiza distincta a tuturor aspectelor relationate cu situatia de fapt si cu modalitatea in care a fost sau nu administrat probatoriul sub acest aspect nu se mai dovedeste utila in calea de atac a apelului, deoarece o decizie emisa nelegal ramane o decizie ce trebuie anulata, indiferent de ce anume a stat, din perspectiva situatiei de fapt, la baza emiterii sale, analiza legalitatii unei masuri dispuse de angajator, prin raportare la verificarea incidentei temeiului legal invocat in dispunerea masurii, precedand analiza situatiei de fapt, cea din urma, chiar si daca ar fi fost confirmata din perspectiva sustinerilor apelantului, neputand “acoperi” nelegalitatea deciziei de suspendare a contractului individual de munca.

Avand in vedere ansamblul argumentelor ce preced, Curtea, in baza art. 480 alin. 1 Cods procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DISPUNE:

 

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de paratul M. M. Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, sector 3, nr. 2, impotriva sentintei civile nr. 9560 din data de 09.10.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila - Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu paratul F. D., cu domiciliul in Bucuresti, sector 2, bis, > Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica din data de 21 Iunie 2016. 

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   suspendarea contractului individual de munca    absente nemotivate    amenzi disciplinare    registrul general de evidenta a salariatilor    regulament intern    sanctiune disciplinara    cercetare disciplinara prealabila   


Sus ↑