Cabinet avocat Dreptul muncii

Constata ca prin Sentinta nr. 1228/CA din 16.04.2015 Tribunalul Bihor a admis actiunea formulata de reclamanta  - societate in reorganizare, in contradictoriu cu paratul I. T. de Munca Bihor si, in consecinta, a anulat masura   3 - 4 dispuse prin procesul verbal de control nr. 1274 din 05.08.2013 incheiat de inspectorii  intimatului, fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut in esenta ca prin masura 3-4 s-a stabilit in sarcina reclamantei urmatoarea obligatie: „Se va face dovada la ITM Bihor a respectarii prevederilor art. 139 din Codul muncii   cu privire la munca prestata de salariati in zilele de sarbatoare legala prezentandu-se la ITM foaia colectiva de prezenta aferenta lunii 08. 2013.

In speta, s-a pus problema interpretarii prevederilor art. 139 din art. 279 care enumara zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza, in acestea fiind cuprinse si prima si a doua zi de Rusalii.

Prima instanta a retinut ca desi textul de lege nu este suficient de clar, pornind de la principiul libertatii muncii, al consensualitatii si bunei credinte consacrate la art. 3 si 8 din Legea 53/2003, se poate trage concluzia ca, in limitele acordarii timpului necesar refacerii capacitatii de munca si/sau acordarii compensatiilor banesti, angajatii, in baza acordului liber exprimat, pot presta activitate si in zilele de sarbatoare legala. Ca este asa rezulta si din imprejurarea ca majoritatea zilelor de sarbatori legale se suprapun sarbatorilor religioase ale cultului crestin-ortodox, iar nu toti angajati apartin acestui cult si nu au un motiv sa foloseasca acele zile libere pe care le-ar putea compensa cu zile libere potrivit propriilor nevoi.

Din interpretarea sistematica a dispozitiilor Codului muncii, inclusiv cu privire la repausul saptamanal si munca suplimentara, rezulta ca zilele libere pot fi acordate si in alte zile decat cele care constituie regula.

Fata de toate considerentele enuntate, instanta de fond a apreciat ca reclamanta nu a incalcat prevederile art. 139 din art. 279 , iar masura 3-4 dispusa prin procesul verbal de control nr. 1274 din 05.08.2013 incheiat de inspectorii  intimatului este nelegala, fiind anulata.

Impotriva acestei sentinte, in termen si legal timbrat, a declarat recurs recurentul-parat I. T. de Munca Bihor, solicitand admiterea recursului si mentinerea ca legala a tuturor masurilor dispuse prin procesul verbal de control  nr. 1274/05.08.2013.

In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a aratat ca instanta de fond  a anulat in mod netemeinic masura privind respectarea de catre societate a prevederilor legale referitoare la munca in sarbatori legale, mai precis interdictia de a presta munca in zilele declarate sarbatori legale la magazinele de incaltaminte ale societatii.

Considerentele sentintei sunt neintemeiate, instanta considerand ca in cazul existentei unui acord expres al angajatilor de a presta munca si in zilele de sarbatori legale, aceasta nu contravine Codului Muncii.

Ori, arata recurentul, in conformitate cu art. 38 din Codul muncii angajatii nu pot renunta la nici un drept garantat de lege: “Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.”

Astfel, interesele economice ale societatii, respectiv vanzarile semnificative in zilele de sarbatoare legala nu pot justifica incalcarea prevederilor Codului Muncii, care reglementeaza cu titlu limitativ cazurile in care se pot presta munca in aceste zile: „locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.”

In speta, in data de 01.08.2013 inspectorii de munca din cadrul Serviciului control relatii de munca al Inspectoratului T. de Munca al judetului Bihor au efectuat un control la  in vederea verificarii modului de respectare a prevederilor legislatiei muncii in vigoare.

Din verificarea foii colective de prezenta aferenta lunii iunie 2013 s-a constatat ca unii salariati ai societatii sunt evidentiati cu activitate prestata in zilele de sarbatori legale astfel: in data de 23.06.2013 si 24.06.2013 (prima si a doua zi de Rusalii), desi obiectul principal de activitate al societatii este comert cu amanuntul, fapt ce incalca prevederile art. 139 din Legea nr. 53/2003, republicata: “(1) Zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt: 1 si 2 ianuarie; prima si a doua zi de Pasti; 1 mai; prima si a doua zi de Rusalii; Adormirea Maicii Domnului; 1 decembrie; prima si a doua zi de C. ; doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora. (2) Acordarea zilelor libere se face de catre angajator.”

Potrivit dispozitiilor legale in vigoare, in zilele de sarbatori legale stabilite expres la art. 139 din Legea nr. 53/2003, republicata, art. 279 , nu se lucreaza. Prevederile art. 139 nu se aplica doar in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.

Conform prevederilor art. 142 din Legea nr. 53/2003, republicata, salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art. 140 din acelasi act normativ, precum si la locurile de munca prevazute la art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile. in cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.

Astfel, locurile de munca in care salariatii pot presta activitate sunt doar cele din unitatile sanitare si de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate.

Deoarece activitatea principala a societatii intimate, astfel cum rezulta din documentele puse la dispozitia inspectorilor de munca la data controlului, este “4772- Comert cu amanuntul al incaltamintei si articolelor din piele in magazine specializate,” considera ca ii incumba obligatia respectarii dispozitiilor art. 139 din Legea nr. 53/2003.

Pentru -a dispus ca masura obligatorie in sarcina societatii prezentarea la ITM Bihor a foii colective de prezenta aferente lunii august 2013, cu respectarea prevederilor art. 139 din Legea nr. 53/2003, republicata.

Fata de cele prezentate, a solicitat admiterea recursului si, pe cale de consecinta, mentinerea in totalitate a procesului verbal atacat.

In drept, a invocat prevederile  Legii nr. 53/2003 - art. 279 , republicata, Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii.

Intimata, legal citata, nu si-a precizat pozitia fata de prezentul recurs.

Instanta de recurs, analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, retine ca este fondat, pentru urmatoarele considerente:

In speta, chestiunea litigioasa vizeaza interpretarea prevederilor art. 139 art. 279 potrivit carora, zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:  1 si 2 ianuarie;  prima si a doua zi de Pasti;  1 mai;  prima si a doua zi de Rusalii;  Adormirea Maicii Domnului;  30 noiembrie - Sfantul A. A. cel Intai chemat, Ocrotitorul Romaniei;  1 decembrie;  prima si a doua zi de C. ; doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora. Acordarea zilelor libere se face de catre angajator.

Interpretarea acestui text legal se impune a fi facuta in corelatie cu dispozitiile legale subsecvente, respectiv art. 140 art. 279   potrivit caruia prin hotarare a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, a caror aplicare este obligatorie; si art. 141 art. 279   potrivit caruia prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.

Rezulta din economia acestor dispozitii legale, ca acordarea zilelor libere in zilele de sarbatoare legala este obligatorie pentru angajatori, cu exceptia unitatilor la care fac referire prevederile art. 140-141 Codul  muncii, pentru care este necesara asigurarea activitatii specifice.

Fiind un drept recunoscut angajatilor si o obligatie stabilita in sarcina angajatorilor, instanta de recurs apreciaza ca in zilele de sarbatoare legala nu este posibila prestarea muncii pe baza acordului partilor, deoarece o atare intelegere contravine prevederilor art. 38 Codul muncii potrivit carora salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

In consecinta, concluzia primei instante in sensul ca principiul libertatii muncii, al consensualitatii si bunei credinte consacrate la art. 3 si 8 din Legea 53/2003 permit, in limitele acordarii timpului necesar refacerii capacitatii de munca si/sau acordarii compensatiilor banesti, ca angajatii, in baza acordului liber exprimat, sa presteze activitate si in zilele de sarbatoare legala se impune a fi inlaturata.

Pentru aceste considerente, retinand ca prima instanta a dat o interpretare gresita prevederilor art. 139 art. 279 , Curtea, in temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 punct. 8 din Noul Cod de procedura civila va admite recursul si va casa sentinta recurata, cu consecinta respingerii ca neintemeiata a actiunii, reclamanta fiind tinuta de obligatia de a acorda angajatilor sai zile libere in perioada sarbatorilor legale.

Nu se vor acorda cheltuieli de judecata, acestea nefiind solicitate in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE  LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de recurentul-parat I. T. de Munca Bihor, cu sediul in Oradea, . 1B, jud. Bihor in contradictoriu cu intimata-reclamanta, cu sediul in Oradea, . 26-28, jud. Bihor, impotriva Sentintei nr. 1228/CA din 16.04.2015 pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care o caseaza in tot si, rejudecand fondul:

Respinge actiunea formulata de reclamanta, in reorganizare, prin administrator special, in contradictoriu cu paratul I. T. de Munca Bihor.