Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cele doua apeluri declarate de catre reclamanta N. R. si de parata Asociatia de P. Complex Palladin, inregistrate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti la data de 22.07.2015, a fost criticata sentinta civila nr. 637/23.01.2015 pronuntata in dosarul nr. ...X.

Prin apelul formulat, reclamanta N. R. a aratat ca intelege sa critice sentinta mai sus indicata numai cu privire la respingerea petitului avand ca obiect plata drepturilor salariale, in mod gresit instanta de fond apreciind ca intimata parata si-ar fi indeplinit obligatiile care-i reveneau fata de recurenta- reclamanta cu privire la plata drepturilor salariale, doar ulterior formularii cererii de chemare in judecata parata facand o plata catre recurenta- reclamanta, plata ce a reprezentat contravaloarea drepturilor salariale cuvenite acesteia numai pentru 5 luni.

Or, a subliniat apelanta reclamanta, drepturile salariale care i se cuveneau recurentei sunt aferente perioadei 01.01.2014 si pana la reintegrarea acesteia, instanta de fond realizand o gresita aplicare a normelor de drept material, considerand ca, din inscrisurile administrate, ar fi rezultat faptul ca intimata parata ar fi facut plata integrala a drepturilor salariale cuvenite recurentei.

In acelasi timp, a mai aratat apelanta - reclamanta, asemenea retineri sunt straine de natura cauzei, pentru ca, in situatia in care instanta ar fi retinut ca intimata parata si-ar fi indeplinit obligatiile salariale, ar fi trebuit sa respinga petitul ca ramas fara obiect, si nu ca neintemeiat.

Prin apelul formulat, parata Asociatia de P. Complex Palladin a aratat ca, prin Decizia nr. 14/25.04.2014, a fost revocata Decizia nr. 30/31.12.2011 - prin care a fost dispusa masura incetarii contractului de munca, in baza acestei ultime decizii fiind dispusa reintegrarea reclamantei, incepand cu data de 02.05.2014, in functia ocupata anterior emiterii Deciziei nr. 30/31.12.2011, cu mentinerea tuturor drepturilor salariale.

A sustinut apelanta parata faptul ca reintegrarea nu a reprezentat o operatiune limitata la revocarea deciziei de concediere, ci au fost efectuate toate operatiunile necesare pentru repunerea reclamantei in situatia anterioare, operandu-se toate modificarile in Revisal (reactivarea contractul de munca), platindu-se toate contributiile datorate statului pentru reclamanta pana la data reintegrarii, achitandu-se, la zi, toate drepturile salariale, context in care reclamanta a fost invitata, prin executor, sa se prezinte la serviciu pentru a-si relua atributiile, iar reclamanta, desi la data de 02.05.2014 s-a prezentat la sediul Asociatiei, a refuzat reinceperea activitatii, motivand ca solicita un timp de gandire pana la data de 05.05.2014, parasind sediul Asociatiei.

A mai aratat apelanta parata ca, in zilele de 05.05.2014, 06.05.2014 si 07.05.2014 (inclusiv), reclamanta nu s-a mai prezentat la locul de munca si nu a comunicat nicio dovada care sa justifice aceasta absenta, neraspunzand nici la solicitarile telefonice ale reprezentantilor Asociatiei, iar, ulterior, a inceput sa refuze orice documente transmise de subscrisa prin executor (care, de fiecare data, a fost nevoit sa le afiseze in prezenta martorilor), in aceste conditii reclamanta fiind notificata in vederea prezentarii pentru data de 12.05.2014, pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile (fata de lipsa nejustificata a acesteia de la serviciu), insa reclamanta nu a dat curs convocarii in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, sens in care a fost emisa Decizia nr. 18/13.05.2014 prin care s-a dispus concedierea disciplinara a reclamantei, aceasta din urma decizie nefiind contestata de catre reclamanta si nefacand obiectul prezentei cereri de chemare in judecata si nici a vreunui alt litigiu.

A apreciat apelanta parata faptul ca, in baza Deciziei nr. 14/25.04.2014 - de revocare a deciziei de concediere ce face obiectul prezentului litigiu, si-a indeplinit intocmai obligatia proprie de reintegrare a reclamantei si de achitare a drepturilor cuvenite acesteia pana la reintegrarea in functia detinuta anterior, iar, in cazul in care s-ar mentine in sarcina sa obligatia de reintegrare a reclamantei dispusa de instanta de fond, s-ar ajunge in situatia in care nu ar dispune de niciun mijloc legal practic de reluare a procedurii de reintegrare, in contextul in care reclamanta nu a inteles sa-si respecte propriile obligatii asumate in urma reintegrarii, aceasta refuzand sa-si exercite sarcinile de serviciu, lipsind nemotivat de la serviciu, ceea ce arata ca, de fapt, cererea acesteia de reintegrare a fost una nesincera.

Asociatia de P. Complex Palladin a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de catre reclamanta, aratand ca sustinerile apelantei reclamante nu au un suport faptic in datele si actele dosarului.

Asupra apelului declarat de catre reclamanta N. R., Curtea retine urmatoarele:

Reclamanta a criticat sentinta sub aspectul acordarii contravalorii drepturilor salariale doar pentru cinci luni, insa nu a aratat in concret, de ce inscrisurile depuse de catre parata la dosarul cauzei nu ar proba achitarea drepturilor salariale.

Faptul ca Tribunalul ar fi trebuit, in opinia reclamantei, sa respinga capatul de cerere referitor la acordarea drepturilor salariale ca lipsit de obiect, ca urmare a retineri platii acestora, Curtea remarca faptul ca Tribunalul nu ar fi putut opta pentru o asemenea solutie, deoarece ar fi fost ilogic sa dispuna obligarea paratei la plata contravalorii drepturilor salariale pentru cinci luni, dar, in acelasi timp, sa respinga capatul de cerere privind drepturile salariale ca “ramas fara obiect”, de vreme ce a identificat un “obiect” al acestor pretentii pentru un interval de cinci luni.

In privinta apelului declarat de parata Asociatia de P. Complex Palladin, Curtea retine ca, odata emisa si comunicata decizia de concediere, efectul acestei imprejurari consta in incetarea raporturilor de munca si, implicit, in inexistenta oricarei obligatii a fostului angajat de a se supune sau a de a raspunde solicitarilor sau masurilor dispuse de catre fostul angajator.

In alti termeni, decizia de concediere nu este revocabila, chiar daca in art. 279 nu se prevedere expres aceasta caracteristica.

In realitate, din art. 279 rezulta implicit aceasta caracteristica de vreme ce in art. 77 este statuat faptul ca decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii salariatului.

Or, decizia de concediere si imprejurarea comunicarea acesteia nu pot produce, in mod logic, decat doua efecte: pe de o parte, decizia de concediere semnifica foarte clar, asa cum rezulta din prevederile art. 58 din art. 279 (concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului) si ale art. 55 lit. c din art. 279 (contractul individual de munca poate inceta ca urmare a vointei unilaterale ale uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege), incetarea raporturilor de munca, ceea ce inseamna, per a contrario, ca, pana la data comunicarii deciziei, cel vizat de masura concedierii isi pastreaza statutul de salariat, iar, pe de alta parte, faptul ca, de la data comunicarii, decizia de comunicare poate fi contestata in instanta.

De vreme de contractul individual de munca a incetat ca efect al concedierii, nu mai subzista raporturi juridice obligationale intre parti, prin urmare salariatul nu poate fi obligat sau, dupa caz, sanctionat ca nu a fost de acord si nu s-a prezentat la fostul loc de munca, in ipoteza in care angajatorul “revoca” decizia de concediere, in conditiile in care aceasta si-a produs efectul incetarii raporturilor contractuale din chiar momentul comunicarii sale catre salariat.

Calificarea deciziei de concediere ca avand natura unui act administrativ este eronata pentru ca ea nu indeplineste, inainte de orice, una dintre caracteristicile unui act administrativ, acela de a fi emis in regim de putere publica.

Or raporturile de dreptul muncii raman raporturi de drept privat, iar nu raporturi de drept public, iar orice act unilateral emis de catre angajator ramane un inscris intern de natura a reglementa raporturile contractuale dintre angajator si angajat, in cazurile si in conditiile prevazute de art. 279 si de alte acte normative care privesc relatiile de munca.

Relatiile de munca au o natura contractuala, la baza acestora stand contractul individual de munca, adica o intelegere intre parti referitoare la prestarea muncii de catre una dintre parti, in schimbul unor drepturi si sub autoritatea altei parti.

Concedierea nu este altceva decat o denuntare a acestui contract, denuntare care incheie raporturile contractuale dintre parti.

De indata ce a incetat, un contrat nu mai poate produce efecte dupa data incetarii sale cu privire la evenimente (cum este si cazul chemarii fostei salariate la reluarea activitatii in cadrul apelantei parate) petrecute dupa data incetarii sale

Acesta este rationamentul juridic pentru care Tribunalul a dispus anularea deciziei de concediere si reintegrarea reclamantei, chiar si in contextul in care parata apelanta, din motive pe care nu le-a dezvoltat, a revenit asupra masurii si a chemat -o pe reclamanta sa isi reia atributiile, insa aceasta din urma, concediata fiind, de la data comunicarii deciziei, nu mai avea nicio obligatie de a raspunde chemarii fostului angajator.

De aceea” revocarea” deciziei de concediere nu are niciun fel de efect juridic deoarece, prin comunicarea deciziei de concediere, raporturile juridice dintre parti care impuneau prestarea muncii de catre salariata reclamanta au incetat de la data comunicarii, data fata de care “revocarea” este ulterioara.

Faptul ca, pentru o parte a drepturilor salariale, instanta de fond a respins pretentiile nu echivaleaza cu recunoasterea implicita de catre Tribunal a valabilitatii revocarii deciziei de concediere, ci demonstreaza ca Tribunalul a avut in vedere faptul ca raporturile contractuale denuntate nu pot ocaziona o dubla plata a unor drepturi de natura salariala, acesta fiind motivul pentru care, retinand plata unora dintre drepturile salariale, a respins plata a doua oara a acelorasi drepturi.

Retinand ca reclamantei, dupa comunicarea deciziei de concediere, nu ii mai revenea niciun fel de obligatie fata de fostul angajator, Curtea, in baza art. 480 alin. 1 Cod proc. Civila, va respinge ambele apeluri ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile declarate de contestatoarea N. R., identificata cu CNP: xxxx, cu domiciliul ales in Bucuresti, sector 3, . 8,,  apelului declarat de intimata ASOCIATIA DE P. COMPLEX PALLADIAN, cu domiciliul procesual ales la SCA I. si S. - Bucuresti,, parter, sector 3,  impotriva sentintei civile nr. 637/23.01.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. ...X, ca nefondate.