Cabinet avocat Dreptul muncii

Constata ca prin sentinta civila nr. ... din 28.11.2013 pronuntata in Dosarul nr. ...X de catre Tribunalul Bucuresti - sectia VIII a conflicte de munca si asigurari sociale prin care s-au dispus urmatoarele:

„Respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile reclamantilor aferente anilor 2008-2009.

Admite cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul B. E. prin S. L. IFTE Fetesti in contradictoriu cu parata SOCIETATEA COMERCIALA E. „C. CALATORI” SA .

Obliga parata la plata catre reclamanta a sumelor reprezentand salariul suplimentar echivalent cu salariul de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru anii 2008, 2009 si 2010, in functie de perioada efectiv lucrata de reclamant, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflatie de la data scadentei la data platii”.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei atacate si respingerea actiunii ca fiind prescrisa.

In motivarea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, recurenta arata ca drepturile solicitate deriva dintr-un contract colectiv de munca si sunt supuse prescriptiei dreptului material la actiune in termenul de 6 luni de la data nasterii acestora, luandu-se in considerare faptul ca actiunea a fost inregistrata la data 08.03.2012.

Intimata nu a formulat intampinare si nici concluzii scrise.

In recurs nu au fost administrate probe noi.

Examinand sentinta recurata prin prisma motivele de recurs formulate, Curtea in temeiul art. 312 C. proc. civ., pentru motivele care se vor arata urmeaza sa dispuna admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul ca va admite exceptia prescriptiei si va respinge in tot actiunea ca fiind prescrisa.

Astfel, Curtea retine ca prima instanta a respins in mod gresit exceptia prescriptiei dreptului material al actiune in ceea ce priveste pretentiile deduse judecatii.

Curtea retine ca prin cererea de chemare in judecata adresata initial Tribunalului Ialomita si prin declinarea de competenta solutionata pe fond de Tribunalul Bucuresti - sectia a VIII a, reclamantii au solicitat la data de 16.01.2013 obligarea paratei la plata urmatoarelor drepturi:

„salariul suplimentar prevazut de art. 32 din CCM pe anii 2005-2006 prelungit prin 8 acte aditionale si pentru anii 2008, 2009 si 2010 actualizat pentru fiecare an in parte cu rata inflatiei”.

Prin urmare, Curtea retine ca toate drepturile solicitate si mentionate mai sus, isi au temeiul in contractul colectiv de munca.

Or, in aceste conditii se poate constata ca motivele pentru care exceptia a fost respinsa sunt nelegale intrucat izvorul drepturilor se regaseste in contractul colectiv de munca si nu in contractul individual de munca pentru a putea califica aceste drepturi ca fiind prescriptibile in termenul de 3 ani si nu in termenul de 6 luni asa cum prevad dispozitiile art. 283 alin. (1) lit. e), 268 dupa modificarea art. 279 .

Cu privire la definitia salariului, Curtea constata ca potrivit art. 159 din art. 279 , „Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca”, iar in ceea ce priveste componentele sale, art. 160 mentioneaza urmatoarele:

„Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri”.

Or, drepturile solicitate de catre reclamant nu fac parte dintre componentele salariului  intrucat acestea nu fac parte din salariul care se plateste lunar.

Toate drepturile stabilite prin contractele colective de munca sunt drepturi suplimentare in raport cu salariul, indiferent de raportarea acestora la notiunea de salariu prevazut de contractul individual de munca

Salariul cu toate componentele sale se plateste lunar si se bucura de un alt regim juridic, decat drepturile de natura colectiva stabilite prin contractele colective de munca.

Dispozitiile art. 268 alin. (1) lit. e) din art. 279 , dupa republicare, sunt cat se  poate de clare:

„Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia”.

Deci, aflandu-ne in prezenta unui drept stabilit prin contractele colective de munca, termenul de prescriptie este cel prevazut de textul de lege precitat.

In speta, dreptul la salariu suplimentar mentionat mai sus putea fi solicitate pe calea unei actiuni in justitie intr-un termen de 6 luni de la data la care acesta trebuia platit, iar ultima pretentie era stabilit ca se plateste pentru anul 2010 pana la 15 ianuarie 2011, astfel ca, formularea actiunii de catre reclamant la data de 16.01.2013 a avut loc la mult timp dupa implinirea termenului de prescriptie de 6 luni mentionat mai sus.

Pentru aceste considerente, Curtea  in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmeaza sa dispuna admiterea recursului, modificarea sentintei atacate, admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune si respingerea actiunii ca fiind prescrisa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta-parata    impotriva sentintei civile nr. ...  din data de  28 noiembrie  2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti -Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu  intimatul-reclamant B. E. reprezentat de S. L. I. F. T. E. 2 FETESTI.

Modifica sentinta atacata.

Respinge actiunea ca fiind prescrisa.