• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Neindeplinirea de catre angajator a obligatiilor contractuale. Plata salariului cuvenit si nedatorat

Hotararea nr. 67 din 18 ianuarie 2017
Pronuntata de Tribunalul Tulcea

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. xxX/03.06.2016, reclamantul G_ L_ C__ a solicitat obligarea pârâtei I__ T_ S.R.L. la plata salariilor neplatite, a daunelor materiale si a daunelor morale provocate lui si familiei sale ramase în tara.

Codul muncii comentat. Noua organizare a muncii.  Marius-Catalin Predut

 

În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamantul a aratat ca la data de 20.09.2015, în urma unei probe practice sustinute în fata unei comisii tehnice de la NAVAL OIL & GAS SERVICES C_, angajatorul sau, a fost trimis în Italia, localitatea Molfacone, sa lucreze în functia de sudor la santierul Naval din localitate.
Reclamantul a mai sustinut ca a început activitatea la data de 23.09.2015, si ca, înca de la început, a avut probleme cu firma respectiva, în sensul ca nu i se achitau salariile la timp si nici orele suplimentare.
A precizat reclamantul ca, în perioada sarbatorilor de iarna, respectiv de C_ si de Anul Nou 2015 - 2016, a fost rugat sa nu plece în tara si sa ramâna sa lucreze, pentru ca erau lucrari urgente de efectuat si prin urmare s-a conformat solicitarilor, ramânând la munca.
A mai aratat ca, la data de 06.02.2016, datorita unor probleme familiale grave, a fost nevoit sa solicite aprobare atât de la locul de munca din Italia, cât si de la firma Naval OIL & GAZ SERVICES, ca sa mearga în tara la familie, primind încuviintarea sub conditia ca în termen de 10 zile sa se întoarca la serviciu.
A mentionat reclamantul ca, la data de 15.02.2016, s-a reîntors la munca la santierul Naval din Molfacone, unde i s-a refuzat _ care o avea repartizata de firma si nu i s-a permis sa-si reia activitatea si, cu toate demersurile efectuate la poarta santierului si la firma din tara, a primit doar promisiuni ca situatia se va solutiona, iar într-un final, cei de la santierul Naval din Molfacone i-au comunicat ca problema trebuia rezolvata de firma angajatoare din tara.
In aceste conditii, fara bani, fara un loc unde sa poata dormi, nemâncat si nespalat, nimeni nu a mai avut încredere sa-l mai angajeze în alta parte, astfel ca s-a aflat în situatia de a nu avea nici bani sa se întoarca în tara. asa fiind, parin?ii sai pensionari cu pensii mici si bolnavi, care trebuiau sa sina în viata si familia sa din tara (so?ia si 2 copii de 8 si 3 ani), s-au împrumutat în repetate rânduri ca sa-i trimita bani sa supravie?uiasca si sa-si caute de lucru, ca sa poata munci si sa poata achita datoriile.
A mai învederat reclamantul ca, la sfârsitul lunii aprilie a fost angajat, iar la data de 25 mai 2016 a putut sa trimita primii bani la familie în tara.
Acesta a aratat ca nu i s-a comunicat ca a fost preluat de societatea I__ T_ S.R.L. Bucuresti, el lucrând la acelasi loc de munca, cu aceiasi ?efi.
A mentionat reclamantul ca, în acea perioada, nu a semnat niciun contract de munca, iar în perioada ianuarie 2016-06 februarie 2016 nu i-au fost platite drepturile salariale. Nu a fost înstiintat nici verbal si nici în scris ca i s-a desfacut contractul de munca si nici cu ce data. Abia la data de 30.05.2016 din certificatul eliberat de I.T.M. Tulcea, a observat ca data desfacerii contractului de munca este 03.03.2016.
În concluzie, solicita obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale restante efectiv lucrate din perioada 01.01.xx16 în suma de 1611 euro; la achitarea drepturilor banesti pentru perioada 07.02 xx16 când a aflat despre desfacerea contractului de munca (03.03.2016), în suma de 4500 euro; la achitarea daunelor materiale constând în banii trimi?i din tara în suma de 877 euro pentru a putea supravie?ui, acesti bani continând si comisioanele percepute la trimiterea banilor în Italia; la plata de daune morale în suma de 5000 euro, o suma simbolica pentru suferin?ele si traumele îndurate de el si de familia sa din cauza pârâtei I__ T_ Bucuresti, precum si la plata cheltuielilor de judecata, efectuate în cauza.
În drept, reclamantul si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, republicata, modificata si completata, ale art. 268 alin. l litera c si ale art. 269 din Legea nr. 53/2003, modificata, republicata si completata.
În dovedirea cererii de chemare în judecata, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, urmatoarele înscrisuri: certificat nr. 4949/308/CCMMRM/30.05.2016 emis de ITM Tulcea, raspunsul nr. P 4000/xxx/25.05.2015 de la ITM Bucuresti, chitantele cu sumele de bani trimi?i din tara în Italia, soma?iile de plata de la banci.
Cererea de chemare în judecata a fost comunicata pârâtei I__ T_ S.R.L. Bucuresti, care nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea, în raport de probatoriul administrat, instanta retine ca:
asa dupa cum rezulta din raportul emis de I.T.M. Tulcea, anexa la Certificatul nr. 4949/308/CCMMRM/30.05.2016 (fila 6 din dosar), între parti au existat raporturi de munca, fundamentate în baza unui contract individual de munca, înregistrat sub nr. 323/14.01.2016, încheiat pe perioada nedeterminata, cu norma întreaga, în baza caruia acesta a desfasurat la pârâta activitatea de sudor, începând cu data de 15.01.2016.
Din acelasi înscris rezulta ca, contractul individual de munca al reclamantului a încetat la data de 03.03.2016, în baza prevederilor art. 31 alin. (3) din art. 279 .
Potrivit prevederilor art. 272 din art. 279 , „Sarcina probei în conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile în apararea sa pâna la prima zi de înfatisare.”
In speta, pârâta legal citata, nu a înteles sa se conformeze dispozitiilor legale mai sus precizate.
Mai mult decât atât, aceasta nu a înteles sa raspunda nici repetatelor solicitari formulate de catre instanta, de a depune la dosar copii certificate dupa contractul individual de munca încheiat cu reclamantul, decizia de concediere a acestuia, dupa foile de prezenta si statele de plata aferente perioadei în care el a avut calitatea de angajat al sau, nefacând nicio proba în aparare.
Analizând depozi?iile celor doi martori audia?i în cauza, instanta retine ca, reclamantul si-a desfasurat activitatea de sudor la pârâta, pâna la data de 06.02.2016, data la care a plecat de pe santierul din Italia unde fusese trimis, pentru o perioada de 10 zile.
La momentul reîntoarcerii sale pe santierul din Italia, la data de 11 februarie 2016, acesta nu a mai fost primit, în ciuda oricaror demersuri pe care le-a întreprins.
Se retine totodata, potrivit depozitiei martorei G_ C_, ca reclamantul lucra de luni pâna sâmbata inclusiv, efectuând si ore suplimentare si prestând munca uneori si în zilele de duminica, astfel ca pentru munca efectuata în luna ianuarie 2016, acestuia i se cuvenea, cu titlu de drepturi salariale, suma de 1611 euro, bani pe care însa nu i-a primit de la pârâta.
Conform prevederilor art. 159 alin. (1) si (2) din art. 279 :
„(1) Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca.
(2) Pentru munca prestata în baza contractului individual de munca, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”
fata de înscrisurile aflate la dosar si de depozi?iile martorilor audia?i în cauza, instanta retine ca, reclamantul a prestat efectiv activitate la pârâta, în perioada 15.01. – 06.02.2016, perioada pentru care aceasta nu a înteles sa depuna dovezi din care sa rezulte ca i-a achitat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata.
asa fiind, instanta retinând dispozitiile legale mai sus citate, si considerentele anterior expuse, urmeaza a obliga pârâta sa îi plateasca reclamantului echivalentul în lei al sumei de 957,89 euro la cursul B.N.R. din ziua Platii, reprezentând drepturile salariale cuvenite acestuia, corespunzatoare perioadei 15.01. – 06.02.2016.
La stabilirea cuantumului drepturilor salariale cuvenite reclamantului, instanta a avut în vedere depozitia martorei G_ C_, care a declarat ca drepturile cuvenite reclamantului pentru perioada lucrata la pârâta 01.01.2016 – 06.02.2016, ar fi trebuit sa fie în cuantum de 1611 euro.
Cum instanta a retinut ca acestuia i se cuvin drepturi salariale de la pârâta doar pentru perioada în care a prestat efectiv munca la pârâta, respectiv pentru perioada 15.01. – 06.02.2016, raportându-se la acest interval de timp, prin aplicarea regulii de trei simpla, a rezultat suma de 957,89 euro.
instanta va respinge ca nefondat capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01. – 14.01.2016, întrucât asa cum rezulta din Raportul ITM – Anexa la Certificatul nr. 4949/308/CCMMRM/30.05.2016, reclamantul a început sa desfa?oare activitate la societatea pârâta în baza contractului individual de munca nr. 323/14.01.2016, abia începând cu data de 15.01.2016.
Cât priveste capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 07.02. – 30.05.2016, si acesta urmeaza a fi respins ca nefondat în conditiile în care, atât reclamantul, prin actiune, cât si martora G_ C_, au precizat ca, în mod efectiv acesta a prestat activitate pentru reclamanta, ca si salariat al acesteia, numai pâna la data de 06.02.2016.
In ceea ce priveste capatul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 877 euro, cu titlu de daune materiale, instanta urmeaza a-l respinge ca nefondat, întrucât în speta nu s-a facut dovada ca sumele respective de bani au avut ca scop acoperirea unor costuri suportate de reclamant din vina pârâtei, respectiv datorita neîndeplinirii unor obligatii contractuale ale acesteia, în calitate de angajator al sau. Chiar si în ipoteza în care aceasta ar fi refuzat sa îsi îndeplineasca obligatiile asumate prin contract, ca angajator, reclamantul putea opta sa se reîntoarca în tara. Imprejurarea ca acesta a ales sa ramâna în Italia ulterior momentului când nu a mai fost lasat sa lucreze pe santierul Naval din MOLFACONE, pâna la sfârsitul lunii mai, nu îi poate fi imputabil pârâtei, este doar o op?iune a reclamantului.
Cât priveste capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 euro cu titlu de daune morale si acesta urmeaza a fi respins ca nefondat, în conditiile în care nu s-a facut dovada faptului ca, prin neplata salariului cuvenit, reclamantul a suferit vreo atingere asupra integrita?ii sale fizice sau morale, ori a suferit vreun prejudiciu de imagine.
Simpla sustinere ca ar fi fost nevoit, datorita nePlatii salariului de catre pârâta, sa faca împrumut la banca, pentru a putea achizitiona medicamente si a asigura îngrijiri medicale fiului sau, G_ D__ C__, nu poate fi retinuta de catre instanta, în conditiile în care în cauza nu au fost facute probe în acest sens, la dosar neexistând niciun document medical care sa poata forma convingerea instantei asupra veridicitatii acestor sustineri.
Cât priveste capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecata, si acesta urmeaza a fi respins ca nefondat, în cauza nefacându-se dovada ca reclamantul a efectuat astfel de cheltuieli.
asa fiind, instanta urmeaza a admite în parte actiunea formulata de catre reclamantul G_ L_ C__, cu domiciliul în Tulcea, __, _, _, în contradictoriu cu pârâta I__ T_ S.R.L., cu sediul în Bucuresti, _. 273, corp 3, __, având ca obiect drepturi banesti.
Va fi obligata pârâta sa îi plateasca reclamantului echivalentul în lei al sumei de 957,89 euro, la cursul B.N.R. din ziua Platii, reprezentând drepturile salariale cuvenite si neachitate acestuia, corespunzatoare perioadei 15.01 - 06.02.2016.
Urmeaza a se respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadelor 01.01 - 14.01.2016 si 07.02 - 30.05.2016, la plata de daune materiale, la plata de daune morale cât si la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondate.
 
 
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARA?TE:
 
Admite în parte actiunea formulata de catre reclamantul G_ L_ C__, cu domiciliul în Tulcea, __, _, _, în contradictoriu cu pârâta I__ T_ S.R.L., cu sediul în Bucuresti, _. 273, corp 3, __, având ca obiect drepturi banesti.
Obliga pârâta sa îi plateasca reclamantului echivalentul în lei al sumei de 957,89 euro, la cursul B.N.R. din ziua Platii, reprezentând drepturile salariale cuvenite si neachitate acestuia, corespunzatoare perioadei 15.01-06.02.2016.
Respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadelor 01.01-14.01.2016 si 07.02-30.05.2016, la plata de daune materiale, la plata de daune morale cât si la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondate.
Executorie. Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
pronuntata în sedinta publica din data de 18.01.2017.

În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamantul a aratat ca la data de 20.09.2015, în urma unei probe practice sustinute în fata unei comisii tehnice de la NAVAL OIL & GAS SERVICES C_, angajatorul sau, a fost trimis în Italia, localitatea Molfacone, sa lucreze în functia de sudor la santierul Naval din localitate.
Reclamantul a mai sustinut ca a început activitatea la data de 23.09.2015, si ca, înca de la început, a avut probleme cu firma respectiva, în sensul ca nu i se achitau salariile la timp si nici orele suplimentare.

A precizat reclamantul ca, în perioada sarbatorilor de iarna, respectiv de C_ si de Anul Nou 2015 - 2016, a fost rugat sa nu plece în tara si sa ramâna sa lucreze, pentru ca erau lucrari urgente de efectuat si prin urmare s-a conformat solicitarilor, ramânând la munca.
A mai aratat ca, la data de 06.02.2016, datorita unor probleme familiale grave, a fost nevoit sa solicite aprobare atât de la locul de munca din Italia, cât si de la firma Naval OIL & GAZ SERVICES, ca sa mearga în tara la familie, primind încuviintarea sub conditia ca în termen de 10 zile sa se întoarca la serviciu.
A mentionat reclamantul ca, la data de 15.02.2016, s-a reîntors la munca la santierul Naval din Molfacone, unde i s-a refuzat _ care o avea repartizata de firma si nu i s-a permis sa-si reia activitatea si, cu toate demersurile efectuate la poarta santierului si la firma din tara, a primit doar promisiuni ca situatia se va solutiona, iar într-un final, cei de la santierul Naval din Molfacone i-au comunicat ca problema trebuia rezolvata de firma angajatoare din tara.
In aceste conditii, fara bani, fara un loc unde sa poata dormi, nemâncat si nespalat, nimeni nu a mai avut încredere sa-l mai angajeze în alta parte, astfel ca s-a aflat în situatia de a nu avea nici bani sa se întoarca în tara. Asa fiind, parintii sai pensionari cu pensii mici si bolnavi, care trebuiau sa tina în viata si familia sa din tara (sotia si 2 copii de 8 si 3 ani), s-au împrumutat în repetate rânduri ca sa-i trimita bani sa supravietuiasca si sa-si caute de lucru, ca sa poata munci si sa poata achita datoriile.

A mai învederat reclamantul ca, la sfârsitul lunii aprilie a fost angajat, iar la data de 25 mai 2016 a putut sa trimita primii bani la familie în tara.
Acesta a aratat ca nu i s-a comunicat ca a fost preluat de societatea I__ T_ S.R.L. Bucuresti, el lucrând la acelasi loc de munca, cu aceiasi sefi.
A mentionat reclamantul ca, în acea perioada, nu a semnat niciun contract de munca, iar în perioada ianuarie 2016-06 februarie 2016 nu i-au fost platite drepturile salariale. Nu a fost înstiintat nici verbal si nici în scris ca i s-a desfacut contractul de munca si nici cu ce data. Abia la data de 30.05.2016 din certificatul eliberat de I.T.M. Tulcea, a observat ca data desfacerii contractului de munca este 03.03.2016.

În concluzie, solicita obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale restante efectiv lucrate din perioada 01.01.xx16 în suma de 1611 euro; la achitarea drepturilor banesti pentru perioada 07.02 xx16 când a aflat despre desfacerea contractului de munca (03.03.2016), în suma de 4500 euro; la achitarea daunelor materiale constând în banii trimisi din tara în suma de 877 euro pentru a putea supravietui, acesti bani continând si comisioanele percepute la trimiterea banilor în Italia; la plata de daune morale în suma de 5000 euro, o suma simbolica pentru suferintele si traumele îndurate de el si de familia sa din cauza pârâtei I__ T_ Bucuresti, precum si la plata cheltuielilor de judecata, efectuate în cauza.

În drept, reclamantul si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, republicata, modificata si completata, ale art. 268 alin. l litera c si ale art. 269 din Legea nr. 53/2003, modificata, republicata si completata.
În dovedirea cererii de chemare în judecata, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, urmatoarele înscrisuri: certificat nr. 4949/308/CCMMRM/30.05.2016 emis de ITM Tulcea, raspunsul nr. P 4000/xxx/25.05.2015 de la ITM Bucuresti, chitantele cu sumele de bani trimisi din tara în Italia, somatiile de plata de la banci.

Cererea de chemare în judecata a fost comunicata pârâtei I__ T_ S.R.L. Bucuresti, care nu a formulat întâmpinare.

Analizând cererea, în raport de probatoriul administrat, instanta retine ca:
Asa dupa cum rezulta din raportul emis de I.T.M. Tulcea, anexa la Certificatul nr. 4949/308/CCMMRM/30.05.2016 (fila 6 din dosar), între parti au existat raporturi de munca, fundamentate în baza unui contract individual de munca, înregistrat sub nr. 323/14.01.2016, încheiat pe perioada nedeterminata, cu norma întreaga, în baza caruia acesta a desfasurat la pârâta activitatea de sudor, începând cu data de 15.01.2016.
Din acelasi înscris rezulta ca, contractul individual de munca al reclamantului a încetat la data de 03.03.2016, în baza prevederilor art. 31 alin. (3) din art. 279 .

Potrivit prevederilor art. 272 din art. 279 , „Sarcina probei în conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile în apararea sa pâna la prima zi de înfatisare.”
 

In speta, pârâta legal citata, nu a înteles sa se conformeze dispozitiilor legale mai sus precizate.
Mai mult decât atât, aceasta nu a înteles sa raspunda nici repetatelor solicitari formulate de catre instanta, de a depune la dosar copii certificate dupa contractul individual de munca încheiat cu reclamantul, decizia de concediere a acestuia, dupa foile de prezenta si statele de plata aferente perioadei în care el a avut calitatea de angajat al sau, nefacând nicio proba în aparare.

Analizând depozitiile celor doi martori audiati în cauza, instanta retine ca, reclamantul si-a desfasurat activitatea de sudor la pârâta, pâna la data de 06.02.2016, data la care a plecat de pe santierul din Italia unde fusese trimis, pentru o perioada de 10 zile.
La momentul reîntoarcerii sale pe santierul din Italia, la data de 11 februarie 2016, acesta nu a mai fost primit, în ciuda oricaror demersuri pe care le-a întreprins.
Se retine totodata, potrivit depozitiei martorei G_ C_, ca reclamantul lucra de luni pâna sâmbata inclusiv, efectuând si ore suplimentare si prestând munca uneori si în zilele de duminica, astfel ca pentru munca efectuata în luna ianuarie 2016, acestuia i se cuvenea, cu titlu de drepturi salariale, suma de 1611 euro, bani pe care însa nu i-a primit de la pârâta.

Conform prevederilor art. 159 alin. (1) si (2) din art. 279 :
„(1) Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca.
(2) Pentru munca prestata în baza contractului individual de munca, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”
fata de înscrisurile aflate la dosar si de depozi?iile martorilor audia?i în cauza, instanta retine ca, reclamantul a prestat efectiv activitate la pârâta, în perioada 15.01. – 06.02.2016, perioada pentru care aceasta nu a înteles sa depuna dovezi din care sa rezulte ca i-a achitat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata.
asa fiind, instanta retinând dispozitiile legale mai sus citate, si considerentele anterior expuse, urmeaza a obliga pârâta sa îi plateasca reclamantului echivalentul în lei al sumei de 957,89 euro la cursul B.N.R. din ziua Platii, reprezentând drepturile salariale cuvenite acestuia, corespunzatoare perioadei 15.01. – 06.02.2016.

La stabilirea cuantumului drepturilor salariale cuvenite reclamantului, instanta a avut în vedere depozitia martorei G_ C_, care a declarat ca drepturile cuvenite reclamantului pentru perioada lucrata la pârâta 01.01.2016 – 06.02.2016, ar fi trebuit sa fie în cuantum de 1611 euro.
Cum instanta a retinut ca acestuia i se cuvin drepturi salariale de la pârâta doar pentru perioada în care a prestat efectiv munca la pârâta, respectiv pentru perioada 15.01. – 06.02.2016, raportându-se la acest interval de timp, prin aplicarea regulii de trei simpla, a rezultat suma de 957,89 euro.
instanta va respinge ca nefondat capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01. – 14.01.2016, întrucât asa cum rezulta din Raportul ITM – Anexa la Certificatul nr. 4949/308/CCMMRM/30.05.2016, reclamantul a început sa desfa?oare activitate la societatea pârâta în baza contractului individual de munca nr. 323/14.01.2016, abia începând cu data de 15.01.2016.
Cât priveste capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 07.02. – 30.05.2016, si acesta urmeaza a fi respins ca nefondat în conditiile în care, atât reclamantul, prin actiune, cât si martora G_ C_, au precizat ca, în mod efectiv acesta a prestat activitate pentru reclamanta, ca si salariat al acesteia, numai pâna la data de 06.02.2016.

In ceea ce priveste capatul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 877 euro, cu titlu de daune materiale, instanta urmeaza a-l respinge ca nefondat, întrucât în speta nu s-a facut dovada ca sumele respective de bani au avut ca scop acoperirea unor costuri suportate de reclamant din vina pârâtei, respectiv datorita neîndeplinirii unor obligatii contractuale ale acesteia, în calitate de angajator al sau. Chiar si în ipoteza în care aceasta ar fi refuzat sa îsi îndeplineasca obligatiile asumate prin contract, ca angajator, reclamantul putea opta sa se reîntoarca în tara. Imprejurarea ca acesta a ales sa ramâna în Italia ulterior momentului când nu a mai fost lasat sa lucreze pe santierul Naval din MOLFACONE, pâna la sfârsitul lunii mai, nu îi poate fi imputabil pârâtei, este doar o optiune a reclamantului.
Cât priveste capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 euro cu titlu de daune morale si acesta urmeaza a fi respins ca nefondat, în conditiile în care nu s-a facut dovada faptului ca, prin neplata salariului cuvenit, reclamantul a suferit vreo atingere asupra integritatii sale fizice sau morale, ori a suferit vreun prejudiciu de imagine.

Simpla sustinere ca ar fi fost nevoit, datorita neplatii salariului de catre pârâta, sa faca împrumut la banca, pentru a putea achizitiona medicamente si a asigura îngrijiri medicale fiului sau, G_ D__ C__, nu poate fi retinuta de catre instanta, în conditiile în care în cauza nu au fost facute probe în acest sens, la dosar neexistând niciun document medical care sa poata forma convingerea instantei asupra veridicitatii acestor sustineri.
Cât priveste capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecata, si acesta urmeaza a fi respins ca nefondat, în cauza nefacându-se dovada ca reclamantul a efectuat astfel de cheltuieli.

Asa fiind, instanta urmeaza a admite în parte actiunea formulata de catre reclamantul G_ L_ C__, cu domiciliul în Tulcea, __, _, _, în contradictoriu cu pârâta I__ T_ S.R.L., cu sediul în Bucuresti, _. 273, corp 3, __, având ca obiect drepturi banesti.

Va fi obligata pârâta sa îi plateasca reclamantului echivalentul în lei al sumei de 957,89 euro, la cursul B.N.R. din ziua platii, reprezentând drepturile salariale cuvenite si neachitate acestuia, corespunzatoare perioadei 15.01 - 06.02.2016.
Urmeaza a se respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadelor 01.01 - 14.01.2016 si 07.02 - 30.05.2016, la plata de daune materiale, la plata de daune morale cât si la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondate.
 
 
PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:
 
Admite în parte actiunea formulata de catre reclamantul G_ L_ C__, cu domiciliul în Tulcea, __, _, _, în contradictoriu cu pârâta I__ T_ S.R.L., cu sediul în Bucuresti, _. 273, corp 3, __, având ca obiect drepturi banesti.

Obliga pârâta sa îi plateasca reclamantului echivalentul în lei al sumei de 957,89 euro, la cursul B.N.R. din ziua platii, reprezentând drepturile salariale cuvenite si neachitate acestuia, corespunzatoare perioadei 15.01-06.02.2016.

Respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadelor 01.01-14.01.2016 si 07.02-30.05.2016, la plata de daune materiale, la plata de daune morale cât si la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondate.

Executorie. Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.

Pronuntata în sedinta publica din data de 18.01.2017.

 

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati - specializati in litigii de munca si comerciale. Contact si Programare online.

Mai multe despre:   drepturi banesti    salariu neachitat    desfacerea contractului individual de munca    ore suplimentare    daune morale   


Sus ↑