• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Anularea masurii suspendarii contractului individual de munca. Repunerea partilor in situatia anterioara

Hotararea nr. 875 din 10 martie 2017
Pronuntata de Tribunalul Prahova

 

Prin cererea înregistrata la data de 25.11.2015  pe rolul Tribunalului Prahova - Sectia I Civila sub nr. xX, contestatorul B__ M_ a chemat în judecata pe __&P S__ SRL, solicitând instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa dispuna anularea Deciziei nr. 140/14.11.2016, repunerea partilor în situatia anterioara suspendarii contractului individual de munca, obligarea unitatii pârâte la plata despagubirilor egale cu salariile indexate si cu celelalte drepturi de care a fost privat, urmare a emiterii deciziei de suspendarea contractului individual de munca nr. 111/15.12.2011.

Prin cererea înregistrata la data de 25.11.2015  pe rolul Tribunalului Prahova - Sectia I Civila sub nr. xX, contestatorul B__ M_ a chemat în judecata pe __&P S__ SRL, solicitând instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa dispuna anularea Deciziei nr. 140/14.11.2016, repunerea partilor în situatia anterioara suspendarii contractului individual de munca, obligarea unitatii pârâte la plata despagubirilor egale cu salariile indexate si cu celelalte drepturi de care a fost privat, urmare a emiterii deciziei de suspendarea contractului individual de munca nr. 111/15.12.2011.

 

Codul muncii comentat. Noua organizare a muncii.  Marius-Catalin Predut

 

În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a aratat ca, a fost angajat la _&P S__ S.R.L cu contract individual de munca în functia de ?ofer iar din data de 20.01.2015 în functia de inspector trafic rutier.
Contestatorul a precizat ca de la data încheierii contractului individual de munca si pâna la data de 07.11.2016, si-a îndeplinit toate atributiile stabilite în fi?a postului, iar la data de 08.11.2016, cu adresa nr. 3204, a fost convocat la comisia de disciplina pentru data de 14.11.2016, când i s-a prezentat un raport prin care i s-a adus la cunostinta ca în urma unor analize interne s-a constatat un prejudiciu care ar rezulta din folosirea a 4 carduri aferente unor autovehicule, ce au fost retrase din circulatie în luna martie 2016.
Contestatorul a mentionat ca în mod nelegal, fara nicio proba, a fost învinuit ca are cunostinta de acest prejudiciu, astfel ca, în declara?ia pe care a dat-o în fata Comisiei de disciplina, a aratat ca nu are  atributii de verificare si de utilizare pentru cardurile folosite de societate, aceste atributii fiind îndeplinite de catre ?eful sau M__ D_ M__.
A mai aratat contestatorul ca, dupa audierea în cadrul Comisiei de disciplina a fost  emisa Decizia nr. 120/14.11.2016, prin care în mod nelegal i-a fost suspendat contractual individual de munca pe motiv ca s-a formulat o plângere penala împotriva sa, fara însa sa-i se prezentate, astfel încât considera ca a fost suspendat din functie în mod nelegal si abuziv.
Pe baza argumentelor prezentate, contestatorul a solicitat admiterea contestatiei asa cum a fost formulata, anularea Deciziei nr. 120/14.11.2016, ca nelegala, dispunerea reangajarii la __&P S__ SRL.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu si testimoniala.
În drept, contestatorul si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 53/2003, rep. - Codul muncii .
În data de 01.02.2017, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea contestatiei ca neîntemeiata.
În motivare, intimata a precizat ca, începând cu 15 decembrie 2011, contestatorul a devenit angajat al intimatei conform contractului individual de munca nr. xx din 1 martie 2002, cu modificarile ulterioare iar prin actul aditional numarul 7 din 20 ianuarie 2015 la contractul individual de munca, contestatorul a fost avansat în functia de inspector trafic.
Intimata a sustinut ca, potrivit fisei postului, printre altele, contestatorul avea si obligatia de a lua masuri de încadrare în costurile normate de materii prime si materiale, combustibil si energie, evitarea risipei de orice fel si evitarea oricarei neglijen?e în pastrarea si folosirea valorilor materiale.
Astfel ca, în data de 24 martie 2016, contestatorul a primit în gestiune de la intimata,  în baza procesului verbal de predare-primire, un numar de patru carduri individualizate de alimentare carburant aferente a patru autovehicule industriale (peridoc, macara etc.) ce urmau a fi retrase din circulatie în aceeasi luna, cu urmatoarele numere de înmatriculare: xX, xX, xX si x („Autovehicule Industriale\").
Intimata a mai aratat ca, contestatorul avea obligatia de a utiliza cele patru carduri exclusiv în exercitarea atributiilor de serviciu, respectiv în vederea alimentarii autovehiculelor industriale în perioada în care aceste se aflau în exploatarea întreprinderii.
În fapt, mecanismul de utilizare a cardurilor individualizate permitea detinatorului, respectiv contestatorului sa alimenteze cu carburat doar în rezervorul autovehiculului al carui numar de înmatriculare este trecut - pe card, autovehiculele industriale din statiile OMV Petrom pe baza unei linii de credit, decontarea pretului urmând sa fie efectuata de intimata la o data ulterioara.
Mai mult, intimata a precizat ca toate cele patru autovehicule industriale au fost retrase din exploatarea acesteia la data de 26 martie 2016, fiind eliminate din eviden?ele parcului auto activ si parcate în localitatea V_, Judetul Teleorman, astfel cum rezulta din Registrul electronic de mentenan?a, astfel ca  cardurile trebuiau de asemenea retrase din folosinta prin predarea lor de catre contestator intimatei, însa acestea au fost folosite în continuare, fara acordul intimatei, pâna la data de 31 octombrie 2016, conform desfasuratoarelor facturilor emise de OMV Petrom Marketing SRL, achizi?ionând carburant folosind cardurile, pe care ulterior 1a revândut în scopul obtinerii unor avantaje materiale personale si necuvenite.
Intimata a sustinut ca la data de 02 noiembrie 2016 a facut o verificare în ce priveste alimentarea cu carburant a autovehiculelor societatii,  prilej cu care a descoperit faptul ca în data de 31 octombrie 2016 figurau ca alimentate cele patru autovehicule industriale retrase din exploatare la data de 26 martie 2016, astfel ca analiza privind cele patru autovehicule industriale a fost extinsa asupra perioadei cuprinsa între data de 26 martie 2016 si 31 octombrie 2016, descoperind ca în aceasta perioada contestatorul a facut alimentari de la sta?ia de distribu?ie combustibil a OMV Petrom SA din Baicoi folosind cardurile ce ar fi trebuit retrase din folosinta, constatând un prejudiciu de aproximativ 700.000 de litri de motorina, cu o valoare de aproximativ 340.000 de lei (76.000 de euro).
Intimata a precizat ca activitatea frauduloasa a contestatorului nu a fost descoperita anterior întrucât acesta a ascuns în mod culpabil faptele, precum si ca în data de 7 noiembrie 2016 a formulat o plângere penala împotriva contestatorului înregistrata la Inspectoratul Judetean de Politie Prahova cu numarul xxx, formându-se dosarul cu nr. xxx/2016, urmând a se efectua cercetari sub aspectul savârsirii infractiunilor de delapidare si fals în înscrisuri sub semnatura privata.
Ulterior, în data de 14 noiembrie 2016, a emis decizia cu numarul 120 prin care a decis suspendarea contractului individual de munca nr. 111 din 15 decembrie 2011 al contestatorului B__ M_.
Intimata a sustinut ca, criticile contestatorului sunt nefondate întrucât decizia de suspendare a raporturilor de munca este temeinica având în vedere faptul ca exista indicii suficiente care sa prefigureze o legatura de cauzalitate dintre faptele ilicite ale contestatorului si prejudiciul suferit de intimata, iar vinovatia contestatorului sub aspectul savârsirii infractiunilor de delapidare si fals în înscrisuri sub semnatura privata, urmeaza a fi stabilita de instanta penala, în raport de plângerea penala.
Mai mult, conform celor comunicate de catre Inspectoratul Judetean de Politie Prahova, plângerea penala formulata de a fost trecuta în rândul cauzelor cu autori cunoscu?i, organul de cercetare penala considerând ca au fost prezentate suficiente elemente în vederea încadrarii faptelor la infractiunea de delapidare prevazuta de art. 295 alin. 1 din codul penal si la infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata prevazuta la art. 322 alin. 1 din codul penal.
Astfel ca, masura de suspendare a raportului de munca cu contestatorul pâna la solutionarea plângerii penale apare justificata, existând indicii ca au fost savârsite fapte penale care au prejudiciat grav interesele intimatei dar si încrederea în angajatul contestator.
Totodata, intimata a sustinut faptul ca, este de asemenea neîntemeiata critica contestatorului potrivit careia acesta nu ar avea atributii în ceea ce priveste utilizarea cardurilor de credit pentru alimentare cu carburant, întrucât potrivit fisei postului acesta avea obligatia de a lua masuri de încadrare în costurile normate de materii prime si materiale, combustibil si energie, iar detinerea si utilizarea cardurilor de catre contestator cu consecinta prejudicierii intimatei, reprezinta aspecte de fapt probate pe baza documentelor aflate la dosar, fiind irelevant daca contestatorul a actionat în limita atributiilor sale din fi?a postului sau cu depasirea acestora.
În concluzie, intimata a solicitat sa respingerea contestatia ca neîntemeiata, precum si obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata.
În Probatiune, intimata a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, constând în înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum si a oricarei alte probe ar reie?i necesara si utila în etapa cercetarii judecatoresti.
În cauza a fost încuviintata pentru ambele parti proba cu înscrisuri.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta constata si retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. 120 din data de 14.11.2016 s-a decis suspendarea contractului individual de munca nr. 111 din 15 decembrie 2011 al contestatorului B__ M_.
În cuprinsul deciziei mentionate s-a retinut ca în baza art. 52 lit. b din Legea nr. 53/2003 formularea plângerii penale cu nr. xxx/07.11.2016  este temei al suspendarii contractului individual de munca, fila 8.
Cu privire la dispozitiile art. 52 lit. b din Legea nr. 53/2003, se va retine ca prin Decizia Curtii constitutionale nr. 279 din 23 aprilie 2015, dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din art. 279 au fost declarate neconstitutionale retinându-se ca masura suspendarii determina încetarea temporara a obligatiilor partilor ce izvorasc din contractul individual de munca, cauza suspendarii nu opereaza de drept si nici nu este o exprimare a vointei salariatului ci a angajatorului. A mai retinut Curtea constitutionala ca, în urma efectuarii testului de proportionalitate vizând masura restrângerii exercitarii dreptului la munca, suspendarea contractului individual de munca în urma formularii unei plângeri penale de catre angajator împotriva salariatului nu întrune?te conditia caracterului proportional masura fiind excesiva în raport cu obiectivul de atins.
La momentul la care unitatea pârâta a decis suspendarea contractului individual de munca respectiv la 14.11.2016 textul legal care a fundamentat decizia de suspendare fusese declarat neconstitutional astfel ca formularea unei plângeri penale împotriva salariatului contestator nu justifica suspendarea raporturilor de munca în ceea ce îl priveste.
Astfel fiind, anularea masurii suspendarii raportului de munca se impune jurisdic?ional, dispozitiile Deciziei Curtii constitutionale nr. 279 din 23 aprilie 2015 aplicându-se tuturor litigiilor pendinte în materie. D__ urmare, de la data publicarii deciziei de neconstitutionalitate, când înceteaza efectele art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din art. 279 , se na?te dreptul de a solicita despagubiri echivalente cu drepturile salariale al angajatului, pentru perioada în care a fost suspendat contractul de munca, pâna la reintegrarea efectiva, ca urmare a dispari?iei unei norme care nu mai poate produce niciun efect juridic.  Trebuie subliniat ca lipsirea de efecte juridice a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din art. 279 , ca urmare a deciziei pronuntate de Curtea constitutionala, este distincta de problema acordarii despagubirii banesti salariatului pe perioada suspendarii contractului de munca. consecinta directa a lipsirii de efecte a textului în discutie duce la ineficienta actului juridic emis în temeiul normei de drept declarate neconstitutionale si la reactivarea raporturilor de munca, pentru procesele pendinte. asadar, ca efect al reactivarii raporturilor de munca ia na?tere un drept de creanta, pentru salariat, a carui existenta trebuie, însa, confirmata pe cale judecatoreasca.
În acest caz, dreptul de a obtine reparatia baneasca de catre salariat este supus evaluarii jurisdic?ionale, ceea ce înseamna ca dreptul nu s-a nascut în patrimoniul reclamantului, acesta luând na?tere numai ca urmare a acordarii de catre instanta, conform normelor în vigoare la momentul judecarii cauzei. Nu este vorba, asadar, de drepturi nascute direct, în temeiul legii, în patrimoniul persoanelor, ci de drepturi care trebuie stabilite pe cale judecatoreasca, hotarârea pronuntata urmând sa aiba efecte constitutiveputându-se spune ca partea beneficia de un bun care sa intre sub protectia art. 1 Protocolul 1 din conventia Europeana a Drepturilor Omului si Liberta?ilor Fundamentale.
Concluzia ce se impune, în raport cu toate aspectele analizate, este aceea ca în cauza pendinte, ca urmare a declararii neconstitutionalita?ii art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din art. 279 , dreptul la despagubire se acorda salariatului pe toata durata suspendarii contractului de munca.
Astfel, de la data încetarii efectelor art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din art. 279 , se va na?te dreptul la despagubire al angajatului echivalent cu remuneratia pentru perioada în care a fost suspendat, ca urmare a dispari?iei unei norme care nu poate produce niciun efect juridic.
Acest drept de creanta nu se va mai întemeia pe dispozitiile art. 52 alin. (2) din art. 279 , pentru ca dispar premisele aplicarii sale, dupa publicarea deciziei Curtii constitutionale în Monitorul Oficial al României temeiul acordarii fiind astfel cum s-a aratat  art. 1 Protocolul 1 din conventia Europeana a Drepturilor Omului si Liberta?ilor Fundamentale.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept ce preced se va admite contestatia si se va anula decizia nr. 140/14.11.2016, se vor repune partile in situatia anterioara suspendarii contractului individual de munca  nr. 111/15.11.2011 si va fi obligata unitatea pârâta la plata despagubirilor egale cu salariile indexate si cu celelalte drepturi de care a fost privat reclamantul urmare suspendarii contractului de munca.
 
          PENTRU ACESTE MOTIVE,
           ÎN NUMELE LEGII,
                HOTARA?TE:
 
Admite contestatia formulata de contestatorul contestatorul B__ M_, CNP xx, cu domiciliul în BaicoI, _, J__ Prahova în contradictoriu cu intimata _&P S__ SRL, Jx, CUI RO xxxx, cu sediul în comuna Brazi, __, _, J__ Prahova.
Anuleaza decizia nr. 140/14.11.2016, repune partile in situatia anterioara suspendarii contractului individual de munca  nr. 111/15.11.2011 si obliga unitatea pârâta la plata despagubirilor egale cu salariile indexate si cu celelalte drepturi de care a fost privat reclamantul urmare suspendarii contractului de munca.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Prahova.
pronuntata în sedinta publica azi, 10.03.2017.

În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a aratat ca, a fost angajat la _&P S__ S.R.L cu contract individual de munca în functia de sofer iar din data de 20.01.2015 în functia de inspector trafic rutier.
Contestatorul a precizat ca de la data încheierii contractului individual de munca si pâna la data de 07.11.2016, si-a îndeplinit toate atributiile stabilite în fisa postului, iar la data de 08.11.2016, cu adresa nr. 3204, a fost convocat la comisia de disciplina pentru data de 14.11.2016, când i s-a prezentat un raport prin care i s-a adus la cunostinta ca în urma unor analize interne s-a constatat un prejudiciu care ar rezulta din folosirea a 4 carduri aferente unor autovehicule, ce au fost retrase din circulatie în luna martie 2016.

Contestatorul a mentionat ca în mod nelegal, fara nicio proba, a fost învinuit ca are cunostinta de acest prejudiciu, astfel ca, în declaratia pe care a dat-o în fata Comisiei de disciplina, a aratat ca nu are  atributii de verificare si de utilizare pentru cardurile folosite de societate, aceste atributii fiind îndeplinite de catre seful sau M__ D_ M__.
A mai aratat contestatorul ca, dupa audierea în cadrul Comisiei de disciplina a fost  emisa Decizia nr. 120/14.11.2016, prin care în mod nelegal i-a fost suspendat contractual individual de munca pe motiv ca s-a formulat o plângere penala împotriva sa, fara însa sa-i se prezentate, astfel încât considera ca a fost suspendat din functie în mod nelegal si abuziv.

Pe baza argumentelor prezentate, contestatorul a solicitat admiterea contestatiei asa cum a fost formulata, anularea Deciziei nr. 120/14.11.2016, ca nelegala, dispunerea reangajarii la __&P S__ SRL.

În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu si testimoniala.

În drept, contestatorul si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 53/2003, rep. - Codul muncii .
În data de 01.02.2017, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea contestatiei ca neîntemeiata.
În motivare, intimata a precizat ca, începând cu 15 decembrie 2011, contestatorul a devenit angajat al intimatei conform contractului individual de munca nr. xx din 1 martie 2002, cu modificarile ulterioare iar prin actul aditional numarul 7 din 20 ianuarie 2015 la contractul individual de munca, contestatorul a fost avansat în functia de inspector trafic.

Intimata a sustinut ca, potrivit fisei postului, printre altele, contestatorul avea si obligatia de a lua masuri de încadrare în costurile normate de materii prime si materiale, combustibil si energie, evitarea risipei de orice fel si evitarea oricarei neglijente în pastrarea si folosirea valorilor materiale.
Astfel ca, în data de 24 martie 2016, contestatorul a primit în gestiune de la intimata,  în baza procesului verbal de predare-primire, un numar de patru carduri individualizate de alimentare carburant aferente a patru autovehicule industriale (peridoc, macara etc.) ce urmau a fi retrase din circulatie în aceeasi luna, cu urmatoarele numere de înmatriculare: xX, xX, xX si x („Autovehicule Industriale\").

Intimata a mai aratat ca, contestatorul avea obligatia de a utiliza cele patru carduri exclusiv în exercitarea atributiilor de serviciu, respectiv în vederea alimentarii autovehiculelor industriale în perioada în care aceste se aflau în exploatarea întreprinderii.
În fapt, mecanismul de utilizare a cardurilor individualizate permitea detinatorului, respectiv contestatorului sa alimenteze cu carburat doar în rezervorul autovehiculului al carui numar de înmatriculare este trecut - pe card, autovehiculele industriale din statiile OMV Petrom pe baza unei linii de credit, decontarea pretului urmând sa fie efectuata de intimata la o data ulterioara.

Mai mult, intimata a precizat ca toate cele patru autovehicule industriale au fost retrase din exploatarea acesteia la data de 26 martie 2016, fiind eliminate din evidentele parcului auto activ si parcate în localitatea V_, Judetul Teleorman, astfel cum rezulta din Registrul electronic de mentenanta, astfel ca  cardurile trebuiau de asemenea retrase din folosinta prin predarea lor de catre contestator intimatei, însa acestea au fost folosite în continuare, fara acordul intimatei, pâna la data de 31 octombrie 2016, conform desfasuratoarelor facturilor emise de OMV Petrom Marketing SRL, achizitionând carburant folosind cardurile, pe care ulterior 1a revândut în scopul obtinerii unor avantaje materiale personale si necuvenite.

Intimata a sustinut ca la data de 02 noiembrie 2016 a facut o verificare în ce priveste alimentarea cu carburant a autovehiculelor societatii,  prilej cu care a descoperit faptul ca în data de 31 octombrie 2016 figurau ca alimentate cele patru autovehicule industriale retrase din exploatare la data de 26 martie 2016, astfel ca analiza privind cele patru autovehicule industriale a fost extinsa asupra perioadei cuprinsa între data de 26 martie 2016 si 31 octombrie 2016, descoperind ca în aceasta perioada contestatorul a facut alimentari de la statia de distributie combustibil a OMV Petrom SA din Baicoi folosind cardurile ce ar fi trebuit retrase din folosinta, constatând un prejudiciu de aproximativ 700.000 de litri de motorina, cu o valoare de aproximativ 340.000 de lei (76.000 de euro).

Intimata a precizat ca activitatea frauduloasa a contestatorului nu a fost descoperita anterior întrucât acesta a ascuns în mod culpabil faptele, precum si ca în data de 7 noiembrie 2016 a formulat o plângere penala împotriva contestatorului înregistrata la Inspectoratul Judetean de Politie Prahova cu numarul xxx, formându-se dosarul cu nr. xxx/2016, urmând a se efectua cercetari sub aspectul savârsirii infractiunilor de delapidare si fals în înscrisuri sub semnatura privata.
Ulterior, în data de 14 noiembrie 2016, a emis decizia cu numarul 120 prin care a decis suspendarea contractului individual de munca nr. 111 din 15 decembrie 2011 al contestatorului B__ M_.
Intimata a sustinut ca, criticile contestatorului sunt nefondate întrucât decizia de suspendare a raporturilor de munca este temeinica având în vedere faptul ca exista indicii suficiente care sa prefigureze o legatura de cauzalitate dintre faptele ilicite ale contestatorului si prejudiciul suferit de intimata, iar vinovatia contestatorului sub aspectul savârsirii infractiunilor de delapidare si fals în înscrisuri sub semnatura privata, urmeaza a fi stabilita de instanta penala, în raport de plângerea penala.

Mai mult, conform celor comunicate de catre Inspectoratul Judetean de Politie Prahova, plângerea penala formulata de a fost trecuta în rândul cauzelor cu autori cunoscuti, organul de cercetare penala considerând ca au fost prezentate suficiente elemente în vederea încadrarii faptelor la infractiunea de delapidare prevazuta de art. 295 alin. 1 din codul penal si la infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata prevazuta la art. 322 alin. 1 din codul penal.
Astfel ca, masura de suspendare a raportului de munca cu contestatorul pâna la solutionarea plângerii penale apare justificata, existând indicii ca au fost savârsite fapte penale care au prejudiciat grav interesele intimatei dar si încrederea în angajatul contestator.
Totodata, intimata a sustinut faptul ca, este de asemenea neîntemeiata critica contestatorului potrivit careia acesta nu ar avea atributii în ceea ce priveste utilizarea cardurilor de credit pentru alimentare cu carburant, întrucât potrivit fisei postului acesta avea obligatia de a lua masuri de încadrare în costurile normate de materii prime si materiale, combustibil si energie, iar detinerea si utilizarea cardurilor de catre contestator cu consecinta prejudicierii intimatei, reprezinta aspecte de fapt probate pe baza documentelor aflate la dosar, fiind irelevant daca contestatorul a actionat în limita atributiilor sale din fi?a postului sau cu depasirea acestora.

În concluzie, intimata a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiata, precum si obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata.

În Probatiune, intimata a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, constând în înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum si a oricarei alte probe ar reiesi necesara si utila în etapa cercetarii judecatoresti.

În cauza a fost încuviintata pentru ambele parti proba cu înscrisuri.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta constata si retine urmatoarele:

Prin Decizia nr. 120 din data de 14.11.2016 s-a decis suspendarea contractului individual de munca nr. 111 din 15 decembrie 2011 al contestatorului B__ M_.
În cuprinsul deciziei mentionate s-a retinut ca în baza art. 52 lit. b din Legea nr. 53/2003 formularea plângerii penale cu nr. xxx/07.11.2016  este temei al suspendarii contractului individual de munca, fila 8.
Cu privire la dispozitiile art. 52 lit. b din Legea nr. 53/2003, se va retine ca prin Decizia Curtii constitutionale nr. 279 din 23 aprilie 2015, dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din art. 279 au fost declarate neconstitutionale retinându-se ca masura suspendarii determina încetarea temporara a obligatiilor partilor ce izvorasc din contractul individual de munca, cauza suspendarii nu opereaza de drept si nici nu este o exprimare a vointei salariatului ci a angajatorului. A mai retinut Curtea constitutionala ca, în urma efectuarii testului de proportionalitate vizând masura restrângerii exercitarii dreptului la munca, suspendarea contractului individual de munca în urma formularii unei plângeri penale de catre angajator împotriva salariatului nu întruneste conditia caracterului proportional masura fiind excesiva în raport cu obiectivul de atins.

La momentul la care unitatea pârâta a decis suspendarea contractului individual de munca respectiv la 14.11.2016 textul legal care a fundamentat decizia de suspendare fusese declarat neconstitutional astfel ca formularea unei plângeri penale împotriva salariatului contestator nu justifica suspendarea raporturilor de munca în ceea ce îl priveste.
Astfel fiind, anularea masurii suspendarii raportului de munca se impune jurisdictional, dispozitiile Deciziei Curtii constitutionale nr. 279 din 23 aprilie 2015 aplicându-se tuturor litigiilor pendinte în materie. D__ urmare, de la data publicarii deciziei de neconstitutionalitate, când înceteaza efectele art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din art. 279 , se naste dreptul de a solicita despagubiri echivalente cu drepturile salariale al angajatului, pentru perioada în care a fost suspendat contractul de munca, pâna la reintegrarea efectiva, ca urmare a disparitiei unei norme care nu mai poate produce niciun efect juridic.

Trebuie subliniat ca lipsirea de efecte juridice a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din art. 279 , ca urmare a deciziei pronuntate de Curtea constitutionala, este distincta de problema acordarii despagubirii banesti salariatului pe perioada suspendarii contractului de munca. consecinta directa a lipsirii de efecte a textului în discutie duce la ineficienta actului juridic emis în temeiul normei de drept declarate neconstitutionale si la reactivarea raporturilor de munca, pentru procesele pendinte. asadar, ca efect al reactivarii raporturilor de munca ia nastere un drept de creanta, pentru salariat, a carui existenta trebuie, însa, confirmata pe cale judecatoreasca.
În acest caz, dreptul de a obtine reparatia baneasca de catre salariat este supus evaluarii jurisdictionale, ceea ce înseamna ca dreptul nu s-a nascut în patrimoniul reclamantului, acesta luând nastere numai ca urmare a acordarii de catre instanta, conform normelor în vigoare la momentul judecarii cauzei. Nu este vorba, asadar, de drepturi nascute direct, în temeiul legii, în patrimoniul persoanelor, ci de drepturi care trebuie stabilite pe cale judecatoreasca, hotarârea pronuntata urmând sa aiba efecte constitutiveputându-se spune ca partea beneficia de un bun care sa intre sub protectia art. 1 Protocolul 1 din conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

Concluzia ce se impune, în raport cu toate aspectele analizate, este aceea ca în cauza pendinte, ca urmare a declararii neconstitutionalitatii art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din art. 279 , dreptul la despagubire se acorda salariatului pe toata durata suspendarii contractului de munca.
Astfel, de la data încetarii efectelor art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din art. 279 , se va naste dreptul la despagubire al angajatului echivalent cu remuneratia pentru perioada în care a fost suspendat, ca urmare a disparitiei unei norme care nu poate produce niciun efect juridic.
Acest drept de creanta nu se va mai întemeia pe dispozitiile art. 52 alin. (2) din art. 279 , pentru ca dispar premisele aplicarii sale, dupa publicarea deciziei Curtii constitutionale în Monitorul Oficial al României temeiul acordarii fiind astfel cum s-a aratat  art. 1 Protocolul 1 din conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

Pentru toate considerentele de fapt si de drept ce preced se va admite contestatia si se va anula decizia nr. 140/14.11.2016, se vor repune partile in situatia anterioara suspendarii contractului individual de munca  nr. 111/15.11.2011 si va fi obligata unitatea pârâta la plata despagubirilor egale cu salariile indexate si cu celelalte drepturi de care a fost privat reclamantul urmare suspendarii contractului de munca.
 
PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:
 
Admite contestatia formulata de contestatorul B__ M_, CNP xx, cu domiciliul în BaicoI, _, J__ Prahova în contradictoriu cu intimata _&P S__ SRL, Jx, CUI RO xxxx, cu sediul în comuna Brazi, __, _, J__ Prahova.

Anuleaza decizia nr. 140/14.11.2016, repune partile in situatia anterioara suspendarii contractului individual de munca  nr. 111/15.11.2011 si obliga unitatea pârâta la plata despagubirilor egale cu salariile indexate si cu celelalte drepturi de care a fost privat reclamantul urmare suspendarii contractului de munca.

Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Tribunalul Prahova.

Pronuntata în sedinta publica azi, 10.03.2017.

 

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati - specializati in litigii de munca si comerciale. Contact si Programare online.

Mai multe despre:   suspendarea contractului de munca    anulare decizie    repunere in situatia anterioara    despagubiri    comisie de disciplina    fisa postului    plangere penala impotriva salariatului   


Sus ↑