Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila nr. 2285 din data de 16.09.2015 pronuntata de Tribunalul I. - Sectia Civila, in dosarul nr. XXXXXX/2013 a fost admisa in parte actiunea privind pe reclamant O. C. N. si pe parata ; a fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei reprezentand salariul aferent lunii octombrie 2014; s-au respins ca ramase fara obiect capetele de cerere privind rectificarea adeverintei 2262/5.12.2014 si a deciziei 514/30.10.2014; s-a respins actiunea ca nefondata pentru rest; a fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamanta a fost salariata paratei in functia de contabil in baza contractului individual de munca 1796/III/J/2008 (fila 10-12 dosar), modificat prin actele aditionale ulterioare (fila 13 dosar).

Prin decizia 514/30.10.2014 a fost desfacut contractul de munca al reclamantei incepand cu data de 31.10.2014 (fila 20 dosar).

1. In ce priveste capetele de cerere privind rectificarea deciziei 514/30.10.2014 si adeverintei 2262/5.12.2014 (capetele 1 si 4 din actiunea introductiva) tribunalul a retinut ca intr-adevar, in cuprinsul deciziei 514/30.10.2014 apare mentionata functia de \"gestionar depozit” iar nu contabil (ca in contractul de munca al reclamantei.

De asemenea, in cuprinsul adeverintei 2262/5.12.2014 se mentioneaza ca data de incetare a contractului de munca data de 8.09.2014 iar nu 31.10.2014, cum ar fi fost corect (fila 14 dosar).

Cu toate acestea tribunalul a observat ca parata a procedat la rectificarea acestor doua documente anterior pronuntarii prezentei hotarari (fila 65-67 si 76 dosar) astfel incat sub acest aspect actiunea a ramas fara obiect si a fost respinsa ca atare.

2. In ce priveste capetele de cerere privind operarea unor mentiuni in carnetul de munca (capetele 2 si 3 de cerere) tribunalul retine ca potrivit dispozitiilor 279 art. 279 incepand cu data de 1. 01. 2011 a fost integral abrogat Decretul 92/1976 privind carnetul de munca, drept urmare carnetele de munca aflate in pastrarea angajatorilor/inspectoratelor teritoriale de munca au fost inchise ulterior acestei date, scanate in forma in care se aflau si eliberate in original titularilor.

Asa stand lucrurile tribunalul a retinut ca efectuarea oricaror alte mentiuni, la acest moment, in carnetul de munca al reclamantei nu este posibila si ar fi, de altfel, si lipsita de orice utilitate, drept urmare actiunea a fost respinsa si sub acest aspect.

3. In ce priveste capatul de cerere privind rectificarea deciziei 499/20.09.2014 (fila 23 dosar) tribunalul a retinut ca aceasta este o decizie prin care se ia act de incetarea suspendarii contractului de munca al reclamantei, odata cu implinirea de catre copilul minor al reclamantei a varstei de 2 ani. D. urmare, fata de dispozitiile legale care prevad durata maxima a concediului de crestere si ingrijire a copilului de maxim doi ani si avand in vedere data nasterii minorului, tribunalul a respins ca nefondata solicitarea reclamantei.

4. In ce priveste capetele de cerere privind obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu cuantumul indemnizatiei de somaj de care a fost lipsita, corectat cu dobanda legala (capetele 8 si 9 din actiunea introductiva) tribunalul retine ca din inscrisurile anexate de parata la dosar (fila 120-133 dosar) rezulta ca aceasta a comunicat catre ANOFM la 9 decembrie 2014 adeverinta de stagiu corectata, drept urmare sunt nefondate sustinerile reclamantei potrivit carora nu a putut beneficia de indemnizatie de somaj din culpa reclamantei, si aceste capete de cerere urmand de aceea sa fie respinse.

5. In ce priveste solicitarea de obligare a paratei la plata unui salariu compensatoriu tribunalul a observat ca parata a probat cu statul de salariu semnat, anexata in copie la fila 55 dosar, achitarea catre reclamanta in luna octombrie 2014 a sumei de 939 lei brut (701 lei net).

Tribunalul a retinut totusi ca, potrivit Notificarii de preaviz (fila 74 dosar) in perioada 2.10.xxxxxxxxxxxxxxx14 reclamanta s-a aflat in preaviz, perioada in care era indreptatita la plata salariului, chiar daca angajatorul a inteles sa scuteasca pe aceasta de a se prezenta la serviciu.

D. urmare tribunalul a constatat ca in lipsa oricarei dovezi din care sa rezulte ca in aceasta perioada contractul de munca (si deci si perioada de preaviz) ar fi fost suspendata (de exemplu ca urmare a acordarii de concediu fara plata potrivit art. 54 art. 279 sau pentru alte cauze dintre cele prevazute la art. 50-52 art. 279 ) tribunalul a retinut ca suma de 939 lei brut achitata reclamantei a constituit salariul cuvenit acesteia pentru luna octombrie 2014.

Asa stand lucrurile si avand in vedere ca parata nu a facut dovada achitarii salariului compensator in cuantum de 900 lei tribunalul a admis actiunea sub acest aspect si a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 900 lei reprezentand salariu compensator, ce trebuia achitata in luna octombrie 2014, suplimentar fata de drepturile salariale cuvenite, aferente acestei luni.

6. In fine, in ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratei sa elibereze o diploma din care sa rezulte ca reclamanta a fost desemnata cel mai bun angajat al anului 2008 tribunalul a retinut ca, in lipsa oricaror dovezi din care sa rezulte ca o astfel de distinctie a fost acordata, sau ca macar exista in sistemul de premiere si recompensari al paratei, cererea a fost respinsa ca nefondata. Tribunalul a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata, proportional cu masura in care i-au fost admise pretentiile.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal si motivat, parata S. C. E. M. S. R. L.

In motivarea apelului, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 466 si urm. C. pr. civ., apelanta-parata a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei atacate, in sensul respingerii ca neintemeiat a capatului de cerere cu privire la obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei reprezentand salariul aferent lunii octombrie 2014, avand in vedere urmatoarele aspecte:

Apreciaza ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca parata nu a facut dovada achitarii salariului aferent lunii octombrie 2014, aratand ca a invederat instantei de fond si a dovedit cu inscrisuri ca in luna octombrie, in perioada 2-30, reclamanta s-a aflat in perioada de preaviz si totodata aceasta a solicitat paratei acordarea in perioada preavizului a concediului fara plata, astfel ca potrivit art. 54 din art. 279 , societatea nu datoreaza nicio plata cu titlu de salariu. Sustine ca in luna octombrie reclamanta a lucrat o singura zi, iar pe perioada preavizului s-a aflat in concediu fara plata.

De altfel, considera ca motivarea instantei de fond este contradictorie, intrucat, desi in considerente retine ca parat nu a facut dovada platii salariului compensatoriu in cuantum de 900 de lei, (in ciuda statului de plata semnat de reclamanta care atesta ca a primit aceasta suma), in dispozitiv obliga parata la plata catre reclamanta a sumei reprezentand salariul aferent lunii octombrie 2014. Mai invedereaza ca reclamanta a primit salariul compensatoriu in cuantum de 900 lei, astfel cum rezulta din statul de plata aflat la dosarul cauzei, precum si salariul aferent singurei zile lucrate in luna octombrie, in total suma de 939 lei.

Analizand apelul declarat prin prisma motivelor de apel formulate, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea, retine urmatoarele:

Avand in vedere limitele efectului devolutiv al apelului astfel cum acestea sunt stabilite de prevederile art. 477 al. 1 C. pr. civ., se constata ca in cauza a fost declarat apel numai de catre parata G. T. S. R. L. (fosta S. C. E. M. S. R. L. ), criticile vizand numai solutia primei instante de obligare a acesteia la plata catre reclamanta a sumei reprezentand salariul aferent lunii octombrie 2014.

Apelanta parata a invocat faptul ca motivarea instantei este contradictorie, intrucat desi in considerente prima instanta a retinut ca parata nu a facut dovada platii salariului compensatoriu in cuantum de 900 de lei, in dispozitiv a obligat-o parata la plata catre reclamanta a sumei reprezentand salariul aferent lunii octombrie 2014.

Sustinerile apelantei sunt intemeiate. Astfel, se constata ca prin cererea introductiva de instanta reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata unui salariu compensator in cuantum de 900 lei, in temeiul contractului colectiv de munca la nivel de ramura si nu la plata salariului ce i s-ar fi cuvenit in luna octombrie 2014, astfel cum a dispus tribunalul prin dispozitivul hotararii apelate. Obligand parata la plata salariului aferent lunii octombrie 2014, prima instanta a dispus cu depasirea limitelor investirii, fiind incalcate astfel principiul disponibilitatii reglementat de art. 22 C. pr. civ. si prevederile art. 397 C. pr. civ., potrivit carora instanta nu poate acorda mai mult sau altceva decat s-a cerut, daca legea nu prevede altfel.

Totodata, in conditiile in care considerentele in cauza nu expliciteaza dispozitivul sentintei apelate, existand contradictie fata de acesta, iar in cauza nu a fost exercitata calea de atac a apelului principal sau incident de catre reclamanta, Curtea constata ca nu poate proceda la analizarea temeiniciei capatului de cerere privind salariul compensator pretind in temeiul contractului colectiv de munca la nivel de ramura.

In consecinta, raportat la considerentele anterior expuse, dat fiind ca prima instanta a dispus cu incalcarea prevederilor legale sus mentionate, Curtea va inlatura dispozitia de obligare a paratei la plata catre reclamanta a sumei reprezentand salariul aferent lunii octombrie 2014.

Data fiind solutia pronuntata cu privire la intreaga actiune introductiva de instanta, constatand culpa procesuala a reclamantei, se constata intemeiata si cererea paratei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata avansate pentru primul ciclu procesual, potrivit chitantei depuse la dosar. In consecinta, vazand prevederile art. 451 si 453 al. 1 C. pr. civ., va fi obligata reclamanta sa plateasca paratei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru considerentele aratate, in baza art. 480 al. 2 Cod procedura civila, Curtea va admite apelul, va schimba sentinta apelata, in sensul ca va inlatura dispozitia de obligare a paratei la plata catre reclamanta a sumei reprezentand salariul aferent lunii octombrie 2014, va obliga reclamanta sa plateasca paratei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecata, pastreand in rest sentinta apelata, sub aspectul solutiei de respingere ca ramase fara obiect a capetelor de cerere privind rectificarea adeverintei 2262/5.12.2014 si a deciziei 514/30.10.2014, precum si de respingere ca nefondata a actiunii pentru rest.

Vazand si prevederile art. 453 C. pr. civ., va respinge cererea intimatei privind cheltuielile de judecata in apel, ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta-parata G. T. S. R. L. (fosta S. C. E. M. S. R. L. ) cu sediul in,  nr. 96, Tarlaua 61, I., impotriva sentintei civile nr. 2285 din data de 16.09.2015 pronuntata de Tribunalul I. - Sectia Civila, in dosarul nr. XXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata-reclamanta O. C. N., avand CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul in Bucuresti, nr. 5,, ,  sector 2.

Schimba sentinta apelata, in sensul ca:

Inlatura dispozitia de obligare a paratei la plata catre reclamanta a sumei reprezentand salariul aferent lunii octombrie 2014.

Obliga reclamanta sa plateasca paratei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecata.

Pastreaza in rest sentinta apelata, sub aspectul solutiei de respingere ca ramase fara obiect a capetelor de cerere privind rectificarea adeverintei 2262/5.12.2014 si a deciziei 514/30.10.2014, precum si de respingere ca nefondata a actiunii pentru rest.