Cabinet avocat Dreptul muncii

Raspunderea angajatului, din gestiunea caruia s-au sustras anumite bunuri si care avea obligatia pastrarii acestora, este o raspundere subsidiara, ce poate fi atrasa numai in masura in care autorul direct al prejudiciului nu poate fi urmarit sau executat si doar daca se dovedeste ca, printr-o fapta culpabila, gestionarul a contribuit la producerea pagubei.

Raspunderea angajatului, din gestiunea caruia s-au sustras anumite bunuri si care avea obligatia pastrarii acestora, este o raspundere subsidiara, ce poate fi atrasa numai in masura in care autorul direct al prejudiciului nu poate fi urmarit sau executat si doar daca se dovedeste ca, printr-o fapta culpabila, gestionarul a contribuit la producerea pagubei.
 
     Prin sentinta civila nr.1462/31.10.2006, pronuntata de Tribunalul  Arad, a fost admisa actiunea civila formulata de reclamanta S.C.M. „T.” Arad impotriva paratei L.M., parata fiind obligata la plata sumei de 1.260 lei cu titlu de prejudiciu.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:
     Parata a fost salariata societatii reclamante, in functia de  vanzator-gestionar, pana la data de 21.05.2003, cand raporturile de munca au incetat in temeiul art. 55 lit. b art. 279 .
     In perioada 9/10 aprilie magazinul a fost spart de catre niste infractori, ocazie cu care a fost sustrasa o parte din marfa existenta in stoc, in valoare totala de 8.290.829 lei ROL.
     Lipsa la inventar a fost recunoscuta de catre parata, conform declaratiei de inventar din 09.04.2003. Suma trebuia sa fie predata la casieria societatii, dar parata refuza sa o depuna.
     Potrivit art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
     In cazul gestionarului, el isi asuma obligatia de pastrare a bunurilor ce constituie obiectul gestiunii. Lipsa unor bunuri ce trebuiau sa se gaseasca in gestiune dovedeste, in mod direct, ca obligatia de pastrare a acestor bunuri n-a fost executata, dovedind nu numai prejudiciul si faptul ilicit, dar si legatura de cauzalitate dintre aceste elemente.
     In speta, sunt intrunite toate conditiile cerute pentru atragerea raspunderii patrimoniale a paratei si nu exista cauze care sa inlature caracterul ilicit al faptei. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, parata L.M., solicitand modificarea ei, in sensul respingerii actiunii reclamantei.
     In motivarea recursului s-a sustinut ca s-au apreciat gresit probele administrate in cauza, probe din care nu rezulta indeplinirea cumulativa a conditiilor raspunderii patrimoniale, prevazute de art. 270 din art. 279 , lipsind atat culpa, cat si fapta ilicita a paratei, precum si raportul de cauzalitate.
     S-a mai aratat ca instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiei de putere de lucru judecat, raportat la sentinta penala nr. 922/2004, prin care s-a stabilit ca prejudiciul a fost cauzat de inculpatul B.S., care a sustras bunurile din gestiune, fapta pentru care a fost condamnat si obligat la despagubiri civile.
     Totodata, s-a sustinut ca nu s-a luat in considerare nota de lichidare din 21.05.2003, intocmita la incetarea raportului de munca, si din care nu rezulta existenta vreunui debit in sarcina paratei.
     In drept, s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C. pr. civ.
     Examinand cauza in raport de motivele de recurs si, sub toate aspectele, conform dispozitiilor art. 3041 C. pr. civ., Curtea a constatat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
     S-a stabilit, cu putere de lucru judecat, ca prejudiciul a fost cauzat reclamantei de un tert, respectiv autorul infractiunii de furt, numitul B.S., si caruia ii revine raspunderea principala a repararii prejudiciului, potrivit art. 998 C. civ.
     Raspunderea paratei-recurente, din gestiunea caruia s-au sustras bunurile si care avea obligatia pastrarii bunurilor, este o raspundere subsidiara, ce poate fi atrasa numai in masura in care autorul direct al prejudiciului nu poate fi urmarit sau executat si doar daca se dovedeste ca, printr-o fapta culpabila, gestionarul a contribuit la producerea pagubei.
     Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta invoca ca parata nu a asigurat paza gestiunii, intrucat nu a asigurat magazinul cu un lacat corespunzator sau cu o incuietoare sigura, si, in acelasi timp, nu a recuperat bunurile de la autorul furtului.
     Prin raspunsul la intampinare, reclamanta a precizat ca parata nu a activat, la plecarea din magazin, dispozitivul antifurt, motiv pentru care nu s-a declansat alarma si s-a dat posibilitatea sustragerii de bunuri.
     In raport de motivarea actiunii, fapta ilicita a paratului consta intr-o omisiune: neactivarea alarmei si neasigurarea cu lacat corespunzator a magazinului.
     Existenta faptei ilicite trebuie insa dovedita si aceasta proba este in sarcina reclamantei, atat in raport de dispozitiile art. 112 C. pr. civ., cat, mai ales, ca urmare a dispozitiilor speciale ale art. 287 din Codul muncii, care prevad ca in conflictele de munca sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
     Ori reclamanta nu a propus nici o proba in dovedirea sustinerilor sale cu privire la existenta faptei ilicite si a vinovatiei paratei, precum si la existenta raportului de cauzalitate, desi instanta, in dezacord cu dispozitiile art. 287 din art. 279 , a pus in vedere reclamantei, la al doilea termen de judecata, sa depuna probe si sa-si precizeze actiunea.
     In speta, nu opereaza prezumtia de vinovatie a gestionarului fiind dovedit faptul ca sustragerea bunurilor s-a facut de catre un tert, iar reclamanta nu a probat existenta cumulativa a conditiilor raspunderii patrimoniale.
     Prin urmare, actiunea a fost admisa cu incalcarea prevederilor art. 270 din art. 279 , motiv pentru care s-a admis recursul si s-a dispus modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii.