• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Contract de munca si contract de prestari de serviciu. Distinctii

Hotararea nr. 5964 din 21.09.2011
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Contractul de servicii s-a incheiat intre o societate comerciala si o persoana fizica autorizata inregistrata la Registrul Comertului, deci intre subiecte din ramura dreptului comercial.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Conform art.3 alineatul 1 din Legea nr.300/2004, persoana fizica care desfasoara activitati economice in mod independent, precum si persoanele fizice care sunt membri ai asociatiilor familiale au, in sensul prezentei legi, calitatea de angajat propriu. Rezulta de aici ca persoana fizica autorizata, fiind angajat propriu, nu mai poate avea inca o data aceeasi calitate in raport cu persoana cu care a incheiat un contract precum cel amintit anterior.
Sintagmele si expresiile utilizate in redactarea clauzelor acestui contract nu sunt caracteristice ramurii dreptului muncii. De exemplu, in tot continutul contractului se vorbeste despre furnizor-beneficiar, iar nu despre angajator-angajat; nu sunt stipulate drepturi si obligatii specifice raporturilor juridice de munca; nu se foloseste termenul salariu, ci cel de plata si altele.
Simpla existenta a raportului de subordonare nu inseamna ca un contract incheiat intre doua persoane ar fi automat unul de munca, deoarece un asemenea raport se intalneste (este caracteristic) si in cazul altor contracte civile sau comerciale.

Constata ca prin sentinta civila nr.477 din data de 17.01.2011, pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Civila Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, s-a respins, ca neintemeiata, actiunea prin care reclamanta M.I.A. a solicitat, in contradictoriu cu parata SC S. SRL, sa se constate caracterul deghizat al contractului de servicii din 01.07.2007, acesta fiind in realitate contract de munca; sa se dispuna obligarea paratei la plata despagubirilor rezultand din privarea de contributiile sociale neachitate in perioada iulie 2007-12.06.2010, precum si a sumei de 60000 lei cu titlu de prejudicii rezultate din derularea si incetarea abuziva a contractului mentionat.
Totodata, a fost respinsa ca neintemeiata cererea reconventionala formulata de parata.
Reclamanta a declarat recurs in cauza, exprimand urmatoarele critici:
1. Motive de recurs cu privire la incheierea din data de 01.11.2010, prin care s-au respins exceptia netimbrarii cererii reconventionale
Avand in vedere calitatea paratei si obiectul cererii reconventionale, a invocat in fata instantei de fond exceptia netimbrarii cererii reconventionale, exceptie respinsa prin incheierea din 01.11.2010.
A aratat ca pretentiile paratei sunt de natura patrimoniala si nu exista niciun text de lege care sa reglementeze scutirea de la plata taxei de timbru, cu toate acestea, instanta de fond a respins in mod gresit exceptia.
2. Motive de recurs cu privire la incheierea din data de 15.11.2010, prin care s-a respins cererea reclamantei-parate formulate in temeiul art.172 Cod procedura civila. ca parata-reclamanta sa depuna dovada angajarii unei alte persoane pe postul ocupat de reclamanta-parata.
In temeiul art.172 Cod procedura civila., a solicitat ca parata sa fie obligata sa depuna dovada motivului incetarii contractului cu reclamanta (\"reorganizarea activitatii beneficiarului\") proba respinsa de instanta. Prin aceasta am urmarit sa demonstram ca motivul invocat de parata pentru incetarea contractului de prestari servicii a fost unul fictiv si ca, imediat, pe acelasi post a fost incadrata o alta persoana. imprejurarea este cunoscuta de recurenta-reclamanta insa aceasta nu poate intra in posesia dovezii, fiind tert fata de raportul juridic dintre parata si persoana nou incadrata pe post. Mai mult, parata nu a negat afirmatiile noastre, ceea ce reprezinta, in sine o recunoastere a veridicitatii celor sustinute.
Coroborat cu celelalte probe administrate, aceasta vine in sprijinul afirmatiilor noastre referitore la caracterul deghizat al raportului juridic dedus judecatii si la abuzul savarsit de parata prin incetarea contractului.
3. Motive de recurs cu privire la sentinta civila din 17.01.2011, prin care s-a respins actiunea reclamantei-parate ca neintemeiata.
Respingand actiunea, instanta de fond a retinut in mod gresit ca reclamanta-parata nu a facut dovada existentei actului juridic secret, nici ca instrumentum probationis, nici ca negotium juris.
Aprecierea instantei este gresita, avand in vedere urmatoarele argumente retinute in hotarare si care ar fi trebuit sa duca la concluzia contrara, si anume ca s-a facut dovada vointei reale a partilor si, astfel, a caracterului deghizat al raportului juridic public.
Anterior afirmatiei conform careia reclamanta nu ar fi facut dovada existentei actului secret, instanta a aratat formele in care poate interveni simulatia, printre care si aceea prin care se urmareste a se ascunde natura contractului secret.
S-a retinut in continuare, ca reclamanta intentioneaza sa dovedeasca faptul ca insusi contractul de prestari de servicii incheiat cu parata este, conform intelegerii tacite a partilor, un contract de munca. De asemenea, instanta de fond mentioneaza ca interpretarea poate avea ca scop calificarea juridica a actului, adica incadrarea lui intr-un anumit tip de act juridic.
Se citeaza chiar art.16 alin. 2 Codul muncii, potrivit caruia in situatia in care contractul de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma ca a fost incheiat pe perioada nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale ... prin orice mijloc de proba si, cu toate acestea, respingand actiunea, instanta de fond a constatat ca nu exista un act secret, deoarece dovada acestuia nu se poate face altfel decat printr-un inscris. Aceasta contrazice nu numai art. 16 aratat, dar si opinia unitara a doctrinei, care este in sensul ca intre partile contractante joaca principiile vointei reale si pacta sunt servanda. Jurisprudenta a statuat ca proba simulatiei unui contract se poate face prin tot felul de dovezi, prin martori si chiar prin prezumtii, suficient numai ca sa faca convingerea autoritatii judecatoresti ca actul nu reprezinta vointa partilor si ca este simulat. Atunci insa cand dovada simulatiei e ceruta de chiar partile contractante, cum ele au fost in putinta a-si procura o proba scrisa, reclamantul trebuie sa produca cel putin un inceput de dovada, afara de cazul cand simulatia a avut ca scop a aduce o frauda la lege sau ea a fost intrebuintata pentru a disimula o cauza ilicita sau in fine, cand consimtamantul partii care ataca conventia simulata a fost smuls prin violenta sau surprins prin doi.
Hotararea cuprinde motive contradictorii, din analiza carora nu se poate concluziona cu certitudine in sensul solutiei de respingere a actiunii.
Astfel, pe de o parte instanta constata ca nu exista act secret (iar forma actelor juridice este prevazuta ad probationem), iar pe alta parte recunoaste aspectul ca de fapt se cere interpretarea contractului de prestari servicii in sensul calificarii lui drept contract de munca.
Hotararea mentioneaza si articolul 16 alin.2 din Codul muncii potrivit caruia un contract de munca care nu este incheiat in forma scrisa se prezuma nu numai ca exista, dar si ca este incheiat pe o perioada nedeterminata, clauzele acestuia putand fi dovedite cu orice mijloc de proba, insa din aceasta instanta trage concluzia paradoxala ca, in consecinta, dovada existentei raporturilor juridice de munca dintre parti invocate de reclamanta se poate face numai cu contractul de munca incheiat in forma scrisa, iar nu prin \"prezumtii simple\". Mai departe, aceste \"prezumtii simple\" ar fi, in opinia instantei de fond, semnarea unei fise a postului, asumarea obligatiei de respectare a regulamentului etc., toate acestea reprezentand documente semnate, depuse de reclamanta in cadrul probei cu inscrisuri.
A aratat anterior ca in orice materie proba vointei reale a partilor, deci a actului secret, se poate face prin orice mijloc de proba (subliniaza totusi ca in speta proba s-a facut prin inscrisuri, calificate gresit de instanta ca prezumtii simple) si, cu atat mai mult in materia dreptului muncii se admite incheierea contractului de munca fara a exista un instrumentum probationis.
Instanta de fond constata ca parata a impus incheierea contractului de prestari servicii acest lucru fiind posibil cu acordul reclamantei. Astfel, instanta de fond a inlaturat fara motivare argumentele reclamantei care au determinat-o sa accepte aceasta situatie, argumente referitoare la vicierea consimtamantului la momentul angajarii sale, situatie similara violentei psihice.
Instanta de fond a apreciat gresit probele administrate, in realitate nu le-a analizat sau le-a inlaturat fara arata motivele, concluziile sale facand trimitere doar tangential la probatoriul administrat, in sensul ca nu este relevant. Chiar daca am presupune ca este corecta calificarea probelor administrate ca prezumtii simple, solutia instantei de fond tot nu s-ar justifica, deoarece hotararea nu arata daca si prin ce probe aceste prezumtii au fost rasturnate.
Astfel, proba cu inscrisuri administrata de reclamanta a fost calificata ca \"prezumtii simple\" nedemne de a fi luate in seama, in conditiile in care in sprijinul sustinerilor reclamantei ca in realitate intre parti s-a derulat un raport de munca, au fost depuse fisa postului, Adresa din 28.12.2006, corespondenta pe e-mail prin care:
- se stabileste \"subordonarea ierarhica fata de un Senior Brand Manager\";
- se indica faptul ca responsabilitatile \"vor fi prezentate in Fisa Postului\' si, mai jos se face referire la \"posibilitatea de a vedea masura in care va potriviti cu valorile companiei si cerintele postului pe care vi-l oferim\";
- se stabileste \"o perioada de proba de 3 luni\";
- se indica faptul ca \"Venitul dumneavoastra net va avea o valoare de 3500 RON net/luna si va fi compus dintr-o parte fixa si un bonus trimestrial;
- se ofera un \"telefon mobil, (...) cardul de angajat S., servicii medicale private gratuite prin abonamentul Diagnostic L.P., masa de pranz asigurata prin firma de catering, laptop, autoturism de serviciu partajabil\";
- se stabileste ca \"programul de lucru este de la ora 9:00 la ora 18:00, de luni pana vineri, cu o ora pauza de masa, adica 8 ore pe zi sau 40 ore pe saptamana\";
- se prevede si o perioada de \"concediu de odihna care va fi de 21 zile lucratoare pe an\";
- se arata formularistica cererilor de concediu de odihna sau medicale impusa.
Chiar si in situatia in care ar admite ca din probele administrate ar reiesi doar prezumtii sau un inceput de dovada scrisa (asa cum a apreciat instanta), aceasta imprejurare nu ar fi trebuit sa duca in sine la respingerea actiunii (pe motiv ca nu exista actul secret in materialitatea lui), intrucat, asa cum s-a statuat in doctrina si in practica judiciara, chiar daca \"in conformitate cu dispozitiile art.1175 si art.1197 Cod civil simulatia nu poate fi dovedita intre partile contractante decat printr-un contra-inscris care sa modifice actul aparent ce se pretinde a fi simulate, nu mai putin de la aceasta regula exista o exceptie, anume situatia in care actul secret a fost incheiat prin frauda, doi ori violenta sau exista un inceput de dovada scrisa; intr-o asemenea situatie devin admisibile proba cu martori si prezumtiile. Or, cele doua situatii de exceptie se regasesc in speta, respectiv incheierea actului public prin violenta psihica (reclamanta aflandu-se sub presiunea gasirii unui loc de munca, nu a avut libera alegere a contractului pe care parata l-a impus) si inexistenta inceputului de dovada scrisa (atat din inscrisurile depuse, cat si din raspunsul la interogatoriu). Desi ar fi trebui analizate ce atare, probele (atat prezumtiile cat si inceputul de dovada scrisa) au fost inlaturate de instanta ca fiind insuficiente, fara ca aceasta sa le analizeze utilitatea, pertinenta si concludenta.
Proba in temeiul art.172, prin care a solicitat ca parata sa fie obligata sa depuna dovada motivului incetarii contractului cu reclamanta (\"reorganizarea activitatii beneficiarului\") a fost respinsa. Proba ar fi demonstrat fictivitatea motivului invocat de parata, prin aceea ca imediat pe acelasi post a fost incadrata o alta persoana.
Din raspunsul la interogatoriul administrat paratei rezulta fara dubiu ca aceasta a refuzat sa raspunda la anumite intrebari, fapt constatat si de instanta, care insa nu acorda acestei imprejurari nici o semnificatie.
La intrebarea nr. 7 parata afirma: \"Nu intelegem intrebarea\". Or, acest fel de \"raspuns\" trebuie interpretat in sensul unui refuz de a raspunde si, de aceea, trebuie aplicat art.225 Cod procedura civila.
Mai mult, la intrebarea nr.12 se afirma ca: \"Raspunsul a fost deja furnizat la intrebarea nr.3\". Si acest tip de \"raspuns\" este evaziv si reprezinta, de fapt, un refuz de a raspunde.
La intrebarile la care parata chiar raspunde nu face altceva decat sa sustina teza probatorie a subsemnatei. Contractul incheiat intre parti este un contract de munca, iar incetarea raporturilor contractuale a fost abuziva si naste dreptul la despagubiri.
Raspunsul la intrebarea nr.11 pare a fi unul negativ, dar implicit, prin argumentarea adusa, raspunsul este, de fapt, afirmativ, ceea ce echivaleaza cu o recunoastere a celor sustinute de recurenta.
Raspunsul la intrebarea nr.10 arata ca \"(...) serviciul oferit de PFA M.l.A. era apreciat in functie de rezultatele activitatii si nu orele consumate pentru realizarea acestuia.\" Dar, conform adresei S. din data de 28.12.2006, salariul era compus din doua parti - o parte fixa si una variabila.
Instanta insa a concluzionat ca aplicarea sanctiunii prevazute de art.225 Cod procedura civila., respectiv considerarea ca inceput de dovada scrisa a acestor raspunsuri (fara sa argumenteze de ce ar aplica aceasta sanctiune si nu pe cea a recunoasterii) nu este relevanta, nici singura si nici coroborata cu celelalte probe administrate in cauza, limitandu-si argumentatia la aceasta apreciere insuficienta. Sub acest aspect hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza.
Solutia pronuntata (in urma aprecierii gresite a probelor) ignora vointa reala a partilor, care rezulta din modul de executare a contractului. Se observa ca instanta de fond a refuzat chiar sa constate vointa reala a partilor.
Motivatia merge pana acolo incat se retine abuzul de drept care ar fi fost savarsit de reclamanta prin introducerea actiunii, argumentand aceasta prin pasivitatea reclamantei pe parcursul derularii contractului. Instanta nu are in vedere argumentele relative la raportul de supusenie real in care reclamanta s-a aflat pe parcursul derularii raportului juridic, situatie care a pus-o in imposibilitate obiectiva de a protesta in vreun fel. Mai mult, prejudiciul creat de modul in care s-a derulat contractul si mai ales de modul in care a fost reziliat de societatea angajatoare, a fost cunoscut de reclamanta doar in momentul incetarii abuzive a contractului.
Instanta de recurs va constata faptul ca Contractul de prestari servicii din 01.07.2007 este, in realitate, un contract de munca:
Din probele administrate rezulta ca, in ultimii 3 ani, ulterior semnarii contractului de servicii, activitatea pe care reclamanta desfasurat-o in relatia cu societatea parata s-a derulat in aceleasi conditii ca ale unui raport de munca obisnuit, singura diferenta fiind raportul juridic oficial (public).
In executarea contractului de prestari servicii recurenta-reclamanta:
- a semnat o fisa a postului in calitate de titular al postului, fisa care stabilea pentru lucrator (adica semnatarul ei) responsabilitatile principale, subordonarea ierarhica fata de superiorul direct, responsabilitati privind securitatea si sanatatea in munca etc. (actul este bilateral, fiind impus de angajator, deci are caracteristicile unui act juridic in sensul de instrumentum probationis sau poate fi considerat cel putin un inceput de dovada scrisa);
- si-a asumat responsabilitatea respectarii regulamentului de ordine interioara;
- a respectat programul de lucru de minim 8 ore zilnic (impus de angajator, nefiind o alegere a reclamantei, asa cum in mod neintemeiat retine instanta de fond),
- i s-a impus, ca oricarui alt angajat, formularistica si procedura standard a paratei cu privire la aprobarea concediilor de odihna;
- a avut spre utilizare din partea societatii angajatoare autoturism de serviciu, laptop, telefon, servicii medicale la o clinica privata achitate de societate, catering, respectiv pachetul de beneficii negociat la angajare;
- salariul era compus dintr-o parte fixa si o parte variabila ce depindea de indeplinirea anumitor indicatori de performanta, neavand nici o legatura cu \"numarul de ore prestate\".
In toata documentatia standard a societatii parate era folosita terminologia specifica raporturilor de munca respectiv: (l)subsemnata eram desemnata ca lucrator, angajat sau titularul postului, (2)societatea parata era angajator, (3) locul desfasurarii activitatii era locul de munca ocupam efectiv un post in cadrul societatii, (4) se stabileau responsabilitati in sarcina subsemnatei, primeam instructiuni de la angajator.; acestea fiind asa-zisele servicii din Contractul din2007, (5) pozitia subsemnatei in cadrul societatii parate era in categoria de middle management, (6) aveam superior direct, (7) remuneratia era salariul.
Doctrina a statuat faptul ca pentru a determina daca ne aflam in cadrul sau in afara unui raport de munca, trebuie verificate urmatoarele imprejurari cu privire la activitatea prestata:
- daca are un caracter ocazional sau de circumstanta:
- daca exclude subordonarea prestatorului muncii fata de beneficiarul acesteia;
- daca se realizeaza uno ictu.
S-a stabilit, astfel, ca existenta oricaruia dintre elementele mentionate ne arata ca am fi in afara unui raport de munca. Or, in speta, nici una din conditiile mentionate nu se regaseste, recurenta a desfasurat activitate in temeiul contractului de servicii neintrerupt timp de 3 ani, a respectat in aceasta activitate deciziile superiorilor ierarhici (subordonarea ierarhica rezulta din continutul fisei postului). Niciunul din elementele care ar putea oferi indicii cum ca ar fi in afara unui raport de munca nu este prezent in speta, aspecte care nu au fost analizate de instanta de fond in nici un fel.
A aratat in fata instantei de fond aspectele din care rezulta raportul de subordonare in are se afla (in plus fata de semnarea fisei postului, care, ar fi suficienta), respectiv imprejurarea ca societatea parata, odata cu semnarea Contractului de prestari servicii, a asigurat asa-zisilor prestatori precum subsemnata, toate serviciile necesare functionarii lor in aceasta calitate deghizata, respectiv: autorizarea ca PFA, administrarea si gestionarea documentelor, intocmirea situatiilor de lucru, intocmirea contabilitatii, a registrelor si formularelor financiar contabile, intocmirea si depunerea declaratiilor fiscale, plata in numele si pe seama noastra a oricaror impozite si taxe, contributii si datorii catre bugetele statului, prin aceasta asigurand climatul unui loc de munca obisnuit si subordonarea totala fata de angajator.
Este evident ca, desi actul oficial purta denumirea de contract de prestari servicii, raportul juridic in care s-a aflat cu societatea parata era un raport de munca deghizat, in care avea toate obligatiile aferente unui astfel de raport, fara sa beneficiez de drepturile specifice legislatiei muncii.
Nici aceste aspecte nu au fost analizate de instanta de fond.
Drepturile de care a fost privata prin deghizarea raportului de munca prin contractul de prestari servicii sunt cele privind drepturile de pensie si somaj, dreptul de a nu fi concediata pe perioada concediului medical, dreptul de nu fi concediata pentru motive formale (precum cel invocat de parata in notificarea de reziliere), fara nici o justificare reala, dreptul de a ataca decizia de concediere ilegala la instanta competenta.
Astfel, instanta de recurs va constata ca nu exista dubii cu privire la vointa reala a partilor in ce priveste natura raportului juridic derulat, simpla urmarire a modului in care partile au inteles sa isi indeplineasca obligatiile asumate va oglindi in mod indubitabil caracterul deghizat al Contractului de prestari servicii.
Semnarea anuala a Fisei postului, a Regulamentului de Ordine Interioara si a angajamentului de respectare a Sistemului de Management al Calitatii ne releva continuitatea existentei elementelor specifice raportului de munca pe intreaga perioada a contractului;
Beneficiile negociate la angajare au existat pe toata perioada derularii contractului;
Compania, prin intermediul superiorului ierarhic, fixa obiectivele ce urmau a fi indeplinite, respectiv formula de corelare in vederea platii salariului si nu numarul de ore de munca necesare atingerii lor;
Superiorul ierarhic calcula partea fixa si cea variabila a salariului in functie de atingerea obiectivelor fara a fi luate in calcul numarul de ore lucrate si tariful acestora;
Conform vointei partilor (alta decat cea din Contractul de prestari servicii) S. platea partea fixa si cea variabila a salariului in functie de atingerea obiectivelor (imprejurare ce rezulta inclusiv din raspunsul la interogatoriu). Aceasta reprezenta suma neta lunara pe care S. o datora cu titlul de salariu si era calculata de catre superiorul sau ierarhic.
Avand in vedere modul in care s-a derulat raportul dintre recurenta si societatea parata, a solicitat instantei sa dispuna plata catre subsemnata a sumei totale de 539.352 lei, reprezentand:
II.1. despagubiri rezultand din privarea de beneficiile contributiilor sociale ce ar fi trebuit achitate la nivelul real al salariului de catre parata in perioada iulie 2007 pana la momentul incetarii contractului. La momentul introducerii prezentei apreciaza ca acestea sunt de 479.352 lei, asa cum vor fi aratate in continuare.
a. Prejudiciul provenit din diminuarea valorii pensiei.
Prin plata catre fondul de pensii a contributiei aferente salariului minim pe economie si nu a salariului efectiv platit, a identificat un prejudiciu de 3.16 puncte de pensie care, raportat la varsta de pensionare (60 de ani), speranta medie de viata (77 ani) si valoarea actuala a punctului de pensie (732,86 lei) reprezinta 472.715 lei conform anexei 1, la care sa adauga prejudiciul creat in valoarea activului personal detinut la SC A.T.-pensii private.
 Il.1.b. Prejudiciul provenit din diminuarea ajutorului de somaj.
Prin plata la nivelul salariului minim a contractului de ajutor de somaj am calculat un prejudiciu de 6.637 lei (15 luni 7% sal. mediu brut lunar) conform anexei 2.
II.2. suma de 60.000 lei reprezentand prejudiciul rezultat din derularea ilegala si incetarea abuziva a raportului dintre recurenta si parata reprezentand 12 salarii brute compensatorii.
Avand in vedere contractul de prestari servicii pe care societatea parata l-a impus pentru desfasurarea activitatii in cadrul acestei societati, precum si modul in care acesta a incetat, aceasta a fost prejudiciata in primul rand prin scaderea sanselor de angajare in viitor in aceleasi conditii pecuniare, precum si prin limitarea posibilitatilor de negociere cu potentialii angajatori.
Concret, din cauza discontinuitatii activitatii mentionate in cartea de munca si imposibilitatea dovedirii salariului real, precum si din cauza incetarii abuzive a Contractului, a fost nevoita sa dea explicatii redundante in cadrul interviurilor sau cu ocazia negocierilor cu viitorii angajatori, explicatii care o vor pune pe o pozitie de inferioritate fata de alti candidati, afectandu-i credibilitatea. Aceste imprejurari ii vor scadea considerabil sansele de a obtine un venit asemanator celui pe care il obtinea in executarea contractului de servicii.
De asemenea, in urma rezilierii contractului de prestari servicii necesitatea incetarii activitatii ca PFA la organele fiscale si oficiul Registrului Comertului, demersuri care necesita timp si cheltuieli suplimentare, datorate exclusiv faptului ca societatea parata a impus acest mod de derulare a raporturilor dintre noi.
Nu in ultimul rand, nu a beneficiat de drepturile reglementate de legislatia muncii, in special in ceea ce priveste conditiile de concediere, desi ne aflam in situatia unui raport juridic deghizat, incetarea contractului de servicii s-a realizat de catre societatea parata fara nici o justificare (in temeiul unui motiv fictiv) si in perioada concediului medical. Recurenta a fost privata de protectia consacrata in raporturile de munca relative la concedierea din cauze de restructurare a postului sau a activitatii societatii angajatoare. Motivul invocat in adresa de reziliere este unul pur formal, abuziv, avand in vedere ca imediat dupa concedierea sa, pe acelasi post a fost incadrata o alta persoana.
Nerespectarea conditiilor incetarii raportului de munca (atat cele de forma, cat si cele de fond) sunt in sine prejudiciabile, raportate insa si la conditiile economice generale, sunt cu atat mai grave, pentru ca, pe de o parte, in perioada imediat urmatoare are sanse minime de a se angaja in conditii similare, iar pe de alta parte, nu a beneficiat de salariile compensatorii obligatorii datorate de angajator in situatia restructurarii activitatii.
Intimata-parata a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
Nu s-au propus noi dovezi in cauza.
Curtea, vazand prevederile art.312 alineatul 1 teza a II-a Cod procedura civila si apreciind ca in raport de pretentiile deduse judecatii, de probatoriul administrat si de normele juridice relevante, solutia primei instante este legala si temeinica, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Criticile exprimate in cadrul primului motiv de recurs nu pot fi primite, Tribunalul procedand corect atunci cand a respins exceptia de netimbrare a cererii reconventionale, prin intermediul careia s-a solicitat obligarea reclamantei la plata sumelor de bani reprezentand contributii aferente salariului cu majorarile de intarziere aferente.
Litigiul dintre parti face parte din categoria conflictelor de munca, notiune definita de art.248 din Codul muncii, fiind mai precis un conflict de drepturi in sensul alin. 3 al textului legal precitat. Aceasta pentru ca principalul capat de cerere al actiunii introductive de instanta are ca obiect constatarea caracterului deghizat al contractului de servicii din 01.07.2007, fiind in realitate contract de munca. Prin aceasta solicitare, recurenta-reclamanta urmareste sa obtina recunoasterea imprejurarii ca partile au incheiat un contract individual de munca.
Potrivit art.281 din Codul muncii, \"jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod\".
Atat actiunea principala cat si cererea reconventionala sunt formulate in cadrul unui proces ce are natura juridica a unui conflict de munca, mai precis un conflict in legatura cu incheierea si executarea unui act juridic despre care se afirma ca ar fi un contract individual de munca. Rezulta ca in speta sunt incidente prevederile art.281 din Legea nr. 53/2003.
Or, art.285 din aceeasi lege statueaza: cauzele prevazute la art.281 sunt scutite de taxa judiciara de timbru si de timbrul judiciar.
Pe cale de consecinta, atat actiunea principala, cat si cererea reconventionala nu sunt supuse cerintei de a fi achitate taxe judiciare de timbru si timbru judiciar.
Scutirea cererii reconventionale de plata acestor taxe se justifica si prin aplicarea regulii \"egalitatii de arme\" a partilor, ce da continut dreptului la un proces echitabil in sensul art.6 din CEDO, fiind inacceptabil ca in cadrul aceluiasi litigiu una dintre parti sa fie exonerata de obligatia de achitare a taxelor de timbru, iar cealalta sa nu beneficieze de acelasi tratament pentru cererile pe care le formuleaza.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Data fiind natura si obiectul pretentiilor deduse judecatii prin cererea principala (constatarea caracterului deghizat al contractului perfectat de partile in proces si plata de despagubiri), depunerea dovezii angajarii de catre intimata-parata a unei alte persoane pe postul ocupat de recurenta-reclamanta era nepertinenta (nu avea legatura cu speta) si neconcludenta (nu ar fi oferit elementele necesare solutionarii pricinii).
Ceea ce avea importanta in primul rand era probarea existentei simulatiei si nu a unei imprejurari ulterioare incetarii raporturilor juridice dintre parti, precum cea a pretinsei angajari a altei persoane pe postul avut de recurenta.
Oricum, solicitarea depunerii respectivei dovezi s-a formulat dupa termenul la care partile au propus probe in cursul judecatii in fond, adica dupa prima zi de infatisare in sensul art.134 Cod procedura civila, iar in speta nu era aplicabila vreuna dintre ipotezele prevazute de art.138 din acelasi cod.
In plus, nu trebuie omis faptul ca in materia litigiilor de munca, sarcina probei este rasturnata in conformitate cu prevederile art.287 din Codul muncii, situatie in care orice deficit de probatoriu este in dezavantajul angajatorului, in masura in care are o asemenea calitate.
In sfarsit, aspectele prezentate in cadrul ultimului motiv de recurs sunt neintemeiate, teza caracterului simulat al contractului de servicii incheiat de partile in proces neavand fundament si sprijin probator. Pe cale de consecinta, aceeasi concluzie si in privinta capatului accesoriu de cerere privind plata despagubirilor.
Curtea va face aplicatiunea corespunzatoare a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, ce permit examinarea pricinii sub toate aspectele de catre instanta de control judiciar si in virtutea acestui caracter devolutiv al caii de atac, complinirea motivarii hotararii atacate.
Nu sunt intrunite cerintele impuse de art.1175 Cod civil pentru a se afirma ca intre parti s-au creat raporturi juridice specifice simulatiei. Aceasta operatiune presupune existenta a doua acte care produc efecte juridice concomitent: actul public ce este opozabil tertilor si actul secret care modifica actul public si are putere doar intre parti si succesorii lor universali.
Recurenta pretinde ca intre partile in proces s-ar fi incheiat in realitate un contract de munca, simulatia realizandu-se in acest caz printr-o deghizare totala, ascunzandu-se insasi natura actului secret. Cu alte cuvinte, in opinia recurentei-reclamante actul juridic secret este mascat in totalitate de actul public.
Dar in aceasta forma de simulatie, este imperios necesar ca actul public si cel secret sa fi fost perfectate intre aceleasi parti. Aceasta conditie obligatorie nu este realizata in speta, intrucat actul public (contractul de servicii) a fost incheiat intre intimata-parata ca societate comerciala si o persoana fizica autorizata, entitate cu un statut aparte prevazut de Legea nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent. Persoana fizica autorizata nu trebuie si nu poate fi confundata cu o persoana fizica, fiind notiuni total distincte, prima fiind definita de legea amintita, iar cea de-a doua prin dispozitiile Decretului nr.31/1954.
Or, potrivit art.10 din Codul muncii, \"contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.\"
Rezulta ca o persoana fizica autorizata nu poate avea calitatea de angajat in baza unui contract individual de munca, consecinta fiind aceea ca in cauza de fata nu se poate sustine teza simulatiei in varianta propusa de recurenta, pentru ca actul secret (contractul de munca), in masura in care a fost in fiinta, a avut alte parti decat actul public (contractul de servicii).
Chiar daca s-a trece peste cele ce preced, in cazul simulatiei trebuie sa se dovedeasca existenta a doua acte juridice care produc efecte concomitent. Or, pe baza materialului probator administrat in cauza (inscrisuri, raspunsurile paratei la interogatoriu), concluzia este aceea ca intre partile in proces s-a perfectat un singur act juridic, intitulat contract de servicii. Asa fiind, teza simulatiei sustinuta de recurenta nu se verifica intrucat avem de a face cu un singur act juridic incheiat de parti.
Art. 16 alineatul 1 si 2 din Codul muncii statueaza:
\"(1)Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Angajatorul persoana juridica, persoana fizica autorizata sa desfasoare o activitate independenta, precum si asociatia familiala au obligatia de a incheia, in forma scrisa, contractul individual de munca anterior inceperii raporturilor de munca.
(2) In situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma ca a fost incheiat pe o durata nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba.\"
Coroborand aceste dispozitii legale cu cele ale art. 1 si urm din Legea nr.130/1999, nu poate fi impartasita teza deghizarii totale a unui contract individual de munca. Forma scrisa a contractelor individuale de munca de munca si obligatiile ce revin angajatorului cat priveste inregistrarea si evidenta acestor contracte sunt tot atatea piedici in calea aparitiei unei astfel de situatii (cea a simulatiei).
Este adevarat ca art.16 alineatul 2 din Codul muncii prevede situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, dar acest text are incidenta doar in acele situatii in care nu s-a perfectat nici un alt act juridic, cerinta care in mod clar nu este indeplinita cata vreme recurenta afirma ca ne aflam in prezenta unei simulatii, deci a doua acte juridice.
Nimic nu a impiedicat recurenta ca inca de la momentul la care a intervenit pretinsul contract de munca, sa actioneze in acord cu dispozitiile Codului Muncii ori ale Legii nr.130/1999 si sa ceara incheierea in forma scrisa a acestui act si inregistrarea lui la organele competente.
In realitate, de la bun inceput partile au perfectat un contract care nu are natura juridica a unuia de munca si nici nu poate fi recalificat in acest sens.
Exista mai multe argumente in acest sens.
Contractul de servicii s-a incheiat intre o societate comerciala si o persoana fizica autorizata inregistrata la Registrul Comertului, deci intre subiecte din ramura dreptului comercial.
Conform art.3 alineatul 1 din Legea nr.300/2004, persoana fizica care desfasoara activitati economice in mod independent, precum si persoanele fizice care sunt membri ai asociatiilor familiale au, in sensul prezentei legi, calitatea de angajat propriu. Rezulta de aici ca persoana fizica autorizata, fiind angajat propriu, nu mai poate avea inca o data aceeasi calitate in raport cu persoana cu care a incheiat un contract precum cel amintit anterior.
Contractul in discutie este identic sub aspectul clauzelor sale cu un alt contract de servicii intervenit intre intimata-parata si SC M.M.C. SRL, conventie care incontestabil este un act juridic comercial.
Sintagmele si expresiile utilizate in redactarea clauzelor acestui contract nu sunt caracteristice ramurii dreptului muncii. De exemplu, in tot continutul contractului se vorbeste despre furnizor-beneficiar, iar nu despre angajator-angajat; nu sunt stipulate drepturi si obligatii specifice raporturilor juridice de munca; nu se foloseste termenul salariu, ci cel de plata si altele.
Extrem de relevant este faptul ca in cuprinsul contractului apare si o clauza compromisorie (art.14.2), din examinarea careia reiese ca eventualele litigii dintre parti se solutioneaza la Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei. O clauza compromisorie este in totala opozitie cu notiunea de contract individual de munca si cu specificul raporturilor juridice de munca.
Acest ultim aspect coroborat cu imprejurarea ca anterior introducerii cererii de chemare in judecata, recurenta-reclamanta a initiat procedura prealabila a concilierii directe prevazuta de art.720/1 Cod procedura civila si aplicabila doar in cazul litigiilor comerciale, confirma o data in plus faptul ca in prezentul proces nu se poate pune problema existentei unei simulatii, autoarea caii de atac fiind constienta din primul moment ca nu a perfectat un contract de munca, ci unul comercial.
Recurenta face referire si la relatia de subordonare care ar fi existat pe toata perioada derularii contractului de servicii, caracterizata printr-o serie de elemente precum semnarea unei fise a postului, respectarea programului de lucru de 8 ore si a regulamentului de ordine interioara, efectuarea concediului de odihna, luarea spre utilizare a unor bunuri, etc. Toate aceste elemente nu schimba natura contractului de servicii dintr-unul comercial in unul de munca, pentru simplul motiv ca la momentul incheierii conventiei respective si pe parcursul executarii sale, recurenta a actionat in calitate de persoana fizica autorizata, ceea ce inseamna ca relatia de subordonare a vizat aceasta PFA, iar nu pe o persoana fizica in sensul Decretului nr.31/1954 (adica fiinta umana privita ca atare, avand deplina capacitate de folosinta si de exercitiu).
Oricum, simpla existenta a raportului de subordonare nu inseamna ca un contract incheiat intre doua persoane ar fi automat unul de munca, deoarece un asemenea raport se intalneste (este caracteristic) si in cazul altor contracte civile sau comerciale.
Referitor la imprejurarea ca Tribunalul nu a inteles sa faca aplicatiunea dispozitiilor art.225 Cod procedura civila, trebuie aratat ca acest text legal este de stricta interpretare si are incidenta doar in cele doua ipoteze pe care le prevede (refuz nejustificat de a raspunde la interogatoriu, neprezentarea in instanta pentru a i se lua interogatoriu) si pe care nu le regasim pe parcursul judecarii pricinii in fond. Intimata-parata nu a refuzat sa raspunda la interogatoriu si si-a prezentat in scris raspunsurile pe care a inteles sa le dea intrebarilor cuprinse in interogatoriul conceput de recurenta-reclamanta.
Toate cele ce preced demonstreaza netemeinicia si a celorlalte critici din motivarea recursului privitoare la insuficienta materialului probator, gresita apreciere a acestuia, existenta viciului de consimtamant al violentei care ar fi fost exercitata asupra recurentei la momentul incheierii contractului.
Nu era necesara administrarea altor dovezi de catre instanta de fond pentru simplul motiv ca actele depuse de parti la dosar erau suficiente si elocvente in a releva imprejurarea ca nu se putea vorbi despre simulatie in forma afirmata de recurenta (deghizare totala).
Cat priveste pretinsa violenta psihica exercitata de catre intimata-parata, trebuie aratat ca in cursul judecatii in fond nu s-a invocat un asemenea aspect de fapt si de drept, ceea ce inseamna ca autoarea caii de atac a formulat o cerere noua direct in recurs, cerere ce nu poate fi primita in lumina dispozitiilor art.316 si 294 Cod procedura civila.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   contract de munca    contract de prestari de serviciu    raport de subordonare    instrumentum probationis    negotium juris   


Sus ↑