Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata la numarul de mai sus, reclamantul M.V.P. a chemat in judecata pe parata S.C. „G.R.A.R.” S.A. Bucuresti, solicitand instantei obligarea acesteia la plata sumei reprezentand diferenta dintre sporul de vechime acordat (5 %) si cel cuvenit in cuantum de 25 %, incepand cu data de 1 iulie 2009, cu cheltuieli de judecata.

In motivare s-au dispozitiile art. 41 alin. 1, 2, 3 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, art. 241 alin. 1 lit. d si 238 alin. 2 din vechiul Cod al muncii si art. 11 alin. 1 lit. d, din Legea 130/1996, cu specificarea ca se incadreaza la nivel maxim, avand vechimea in munca de peste 20 de ani.
Parata, prin intampinare, a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada iulie 2009-decembrie 2011, raportat la prevederile art.268 alin.1 lit.e art. 279 , iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu specificarea ca prin art. 41 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 s-au prevazut limite maxime si minime ale sporurilor, fara insa a se detalia modalitatea aplicarii lor, legiuitorul lasand la latitudinea partilor ca prin negocieri, sa stabileasca sporul de vechime care trebuie acordat salariatilor, fara ca acesta sa fie sub limita minima de 5% si peste limita maxima de 25%.
Prin sentinta civila nr. 1610/F din 04.10.2012 a Tribunalului Bistrita-Nasaud, a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a fost respinsa ca neintemeiata actiunea, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta, urmatoarele:
Examinand in prealabil, in conditiile art. 137 C.proc.civ., exceptia invocata, tribunalul a apreciat ca drepturile solicitate au natura juridica a unor drepturi salariale, caz in care termenul de introducere a actiunii este de 3 ani conform art.268 alin.1 lit.c art. 279 republicat (art.283 alin.1 lit.c vechiul cod).
Ori de cate ori obiectul conflictului individual de munca il constituie plata unor drepturi salariale neacordate, indiferent de izvorul lor, termenul de prescriptie este cel prevazut de art. 268 alin. 1 lit. c din art. 279 (art.283 alin.1 lit.c vechiul cod), prevederile art. 268 alin. 1 lit. e (art.283 alin.1 lit.e vechiul cod) fiind incidente numai in situatia neexecutarii unor clauze ale contractului colectiv de munca, altele decat cele privitoare la drepturi salariale neacordate, termen care nu era inca implinit la momentul inregistrarii actiunii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a retinut ca cererea este neintemeiata.
Reclamantul a fost angajatul paratei S.C. A.R.A. S.A. Bucuresti – Sucursala Transilvania - Agentia Bistrita, incepand cu data de 15 ianuarie 1996, societate care urmare reorganizarii s-a transformat prin fuziune in S.C. „G.R.A.R.” S.A si la care a functionat pana la data concedierii colective, in calitate de inspector asigurari, sef birou si coordonator daune si, in perioada 01 iulie 2008 – 31 ianuarie 2012, a beneficiat de un spor de vechime in procent de 5% pentru o vechime in munca mai mare de 20 de ani. Incepand cu data de 1 februarie 2012, reclamantul nu a mai beneficiat de sporul de vechime in cuantum de 5 % din salariul de baza, acesta fiind inclus in sporul de fidelitate.
Acordarea sporului de vechime este prevazuta in contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii parate pentru anii 2009-2011 si inregistrat la DMPS Bucuresti la nr. 3941/01.07.2008, contract care fiind incheiat cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor, in conformitate cu art.229 C.muncii republicat (art.236 alin.4 vechiul cod al muncii).
Prin articolul 29 alin. 1 lit. m din contractul colectiv de munca anterior evocat se prevede ca salariatii beneficiaza de un spor de vechime de 5 % pentru o vechime in munca de 3 ani sau mai mare, iar prin articolul 41 alin. 3 lit.”d” din contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, sporurile minime ce se acorda sunt: „lit. d pentru vechime in munca se acorda urmatoarele sporuri minime: minimum 5 % pentru 3 ani vechime si maximum 25% pentru vechime de peste 20 de ani din salariul de baza”.
Sub aspectul modului de reglementare a sporului de vechime, contractul colectiv de munca la nivel de unitate respecta contractul colectiv de munca la nivel national, prevederea evocata neexcluzand posibilitatea ca pentru o vechime in munca de peste 20 de ani sa se acorde sporul de vechime in cuantumul minim prevazut de 5 % si stabilit de contractul colectiv de munca unic.   
Chiar daca prin articolul 238 alin.1 din Codul muncii s-a stabilit ca contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare adaptandu-se contractelor colective de la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse, asa cum prevede articolul 3 alin.3 din contractul colectiv de munca unic la nivel national, tribunalul a retinut ca limita minima obligatorie impusa de acesta este de 5 %, context in care reclamantul este indreptatit doar la plata acestuia, de 5 % din salariul de baza si pe care parata i l-a acordat in perioada de 1 iulie 2009-31 ianuarie 2012.        
La data de 16 ianuarie 2012, parata a inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala Bucuresti contractul colectiv de munca incheiat pe anii 2012-2014 nr.3/16.01.2012, in care s-a prevazut la articolul 54 ca „societatea va acorda salariatilor pentru vechimea in cadrul societatii un spor de fidelitate aplicat la salariul de baza, conform grilei de fidelizare, prezentata in Anexa 2, parte integranta a contractului colectiv de munca”, sporul de vechime nemaifiind prevazut.
Fata de prevederile art. 4 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 si raportat la data intrarii in vigoare a acestuia, respectiv 29 ianuarie 2007, tribunalul a constatat ca valabilitatea acestuia a incetat la data de 29 ianuarie 2011. Anterior implinirii termenului de valabilitate, la data de 01.12.2011, contractul colectiv de munca unic la nivel national a fost denuntat de catre unul dintre partenerii sociali, astfel ca valabilitatea acestuia nu a mai fost prelungita si alt contract colectiv de munca la nivel national nu a fost inregistrat, astfel ca nu mai exista niciun text de lege care sa impuna limita minima si maxima a sporului de vechime, in baza caruia sa solicite sporul de vechime.
Cheltuieli de judecata nu au mai fost solicitate.
In baza art.55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicata, s-a solicitat votul consultativ al asistentilor judiciari, care au exprimat aceeasi opinie.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea in totalitate a sentintei in sensul admiterii actiunii, iar in subsidiar, obligarea paratei la plata sumei reprezentand diferenta dintre sporul de vechime acordat (5%) si cel cuvenit (25%) de la data de 01.07.2009 pana la data intrarii in vigoare a dispozitiei contractului colectiv de munca 2012-2014 la nivel de angajator.
In motivare s-au invocat dispozitiile art. 238 alin.2, art. 241 alin. l lit. „d” din Codul muncii si ale art. 11 alin. 1 lit. „d” din Legea 130/1996.
Coroborand cuprinsul contractului individual de munca al recurentului cu continutul celorlalte acte ale dosarului rezulta ca sporul de vechime cuvenit acestuia potrivit prevederilor contractului colectiv de munca la nivel national nu a fost acordat pe de o parte, iar, pe de alta parte nici nu a fost inclus in salariul negociat de parti.
Cu toate ca in contractul colectiv de munca la nivel national se precizeaza doar limita minima si cea maxima a sporului de vechime ce poate fi stabilit, considera ca in cauza este indiscutabila incidenta prevederilor sale si cuantificarea pretentiilor la nivelul sau maxim.
Apreciaza ca prevederile art. 41 alin.3 lit. „d” din contractul colectiv de munca pe anii 2007-2010 justifica acordarea beneficiului sporului de vechime in procent de 25%, avand o vechime in munca mai mare de 20 de ani in caz contrar subzistand ipoteza infrangerii vointei legiuitorului de catre angajator, care ar avea posibilitatea de a acorda angajatului un spor de vechime mai mic.
Considera ca pana la data incheierii contractului de munca la nivel de angajator dupa aparitia Legii nr. 62/2012, cea a dialogului social, respectiv cel pe anii 2012-2014 (16 ianuarie 2012) era indreptatit a i se acorda sporul de vechime in procent de 25%.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecata pe cale separata, aratand in esenta ca sunt corecte cele retinute de tribunal in solutionarea cauzei la fond, cu sublinierea ca la nivelul G. s-au purtat negocieri intre Patronat si reprezentantii salariatilor, care s-au finalizat prin incheierea CCM - unitate - pe anii 2008-2009, inregistrat la DMPS Bucuresti sub nr. 3941, si care a inceput sa-si produca efectele din data de 01.07.2008, data de la care acesta se aplica cu prioritate fata de CCM - national, in masura in care nu reglementeaza drepturi contrare, sau sub limita celor stabilite prin CCM - national.
Intrucat dispozitiile CCM - national nu reglementeaza in mod concret modul de acordare a sporului de vechime, in functie de anii de incadrare in munca, ci stabileste numai limita minima si maxima, de 5% si, respectiv, 25%, ramane la latitudinea partilor sa stabileasca, prin dialog social, cuantumul sporului de vechime ce trebuie acordat fiecarui salariat, insa nu mai putin de 5% pentru o vechime in munca de 3 ani si nu mai mult de 25% pentru o vechime de 20 ani.
Stabilirea in mod concret a sporului de vechime acordat fiecarui salariat se face in cadrul negocierilor care se finalizeaza prin incheierea unor contracte colective la nivel de unitate sau nivel de ramura, conditia esentiala in ceea ce priveste legalitatea clauzelor negociate vizand numai respectarea limitelor minime stabilite prin CCM - national (de 5% pentru sporul de vechime).
Legislatia muncii prevede ca in raporturile de munca se aplica cu prioritate CCM - unitate, in masura in care acesta este adoptat, acesta reprezentand vointa partilor, astfel incat instanta nu poate cenzura prevederile acestui contract, care se incadreaza in rigorile dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996.
Reprezentantii sindicatelor, in calitate de reprezentanti ai salariatilor au semnat CCM - unitate, achiesand la prevederile referitoare la procentul de 5% reprezentand sporul de vechime, ce se calculeaza la vechimea in munca de 3 ani sau mai mare.
Instanta de judecata nu poate sa stabileasca un procent de 25% pentru o vechime mai mare de 20 de ani de munca, atata timp cat dispozitiile art. 41 alin. (3) lit. d) din CCM - national prevad ca procentajul de 25% reprezinta doar un maximum ce poate fi acordat. CCM- national stabileste un interval in care partile trebuie sa se incadreze, nicicum nu se prevad limite fixe pe care partile sa le aplice ca atare ci, la dialogul social, se va negocia procentul aplicabil, ceea ce s-a si intamplat, iar partile au negociat nivelul minim pentru acest spor, avand in vedere ca salariatii, tocmai pentru ca au acceptat un cuantum mic al acestui spor, au primit alte beneficii (mai multe zile libere, tichete cadou, salarii compensatorii in caz de concediere, etc.).
Daca partile au stabilit un echilibru la nivelul unitatii intre beneficii si obligatii, acesta trebuie respectat de instanta, care nu se poate interpune si modifica vointa reala a partilor si, deci, nu poate modifica procentul unui spor, atat timp cat el este intre limitele pe care legea le permitea.
In ce priveste solicitarea acordarii diferentei de spor de vechime dupa data de 01.01.2011, cum in mod corect a retinut si instanta de fond, la 01.01.2011 contractul colectiv de nivel national 2007-2010 a fost denuntat de confederatiile patronale (conform adresei de la Ministerul Muncii depusa la dosarul cauzei), iar incepand cu acea data nu mai exista nici un temei legal in baza caruia sa poata fi solicitata diferenta de spor de vechime, iar singurele prevederi care se aplica sunt cele prevazute de CCM la nivel de unitate, asa cum s-a si acordat.
La nivel de unitate, G. a incheiat un nou CCM pe anii 2012-2014 (depus la dosarul cauzei), opozabil recurentului incepand din data de 16.01.2012 (data inregistrarii acestuia la ITM Bucuresti), care prin art. 54 desfiinteaza sporul de vechime, care urmeaza sa fie inclus in sporul de fidelitate.
Cu titlu de practica judiciara favorabila, s-a depus la dosarul de fond mai multe decizii ale Curtii de Apel Cluj in sensul ca sporul de vechime de 5% a fost acordat in mod corect de catre intimata. Tot astfel, s-a depus jurisprudenta favorabila de la Curtea de Apel Brasov si Curtea de Apel lasi.
Analizand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs formulate si a apararilor invocate, Curtea retine urmatoarele:
Recursul este intemeiat si urmeaza a fi admis, cu consecinta modificarii in parte a sentintei in sensul admiterii in parte a actiunii pentru perioada 01.07.2009-29.12.2010.
Se retine, in acest sens, caracterul nefondat al sustinerii paratei, confirmata prin sentinta pronuntata in cauza, in sensul ca sporul de vechime de 5 % prevazut ca minim de art. 41 alin. 3 lit.”d” din contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010 ar putea reprezenta totodata si maximul acestui spor, inclusiv pentru persoanele cu o vechime in munca de peste 20 de ani.
Textul supus interpretarii stipuleaza: „(3) Sporurile minime ce se acorda in conditiile prezentului contract sunt: (…) d) pentru vechime in munca se acorda urmatoarele sporuri minime: minimum 5 % pentru 3 ani vechime si maximum 25% pentru vechime de peste 20 de ani din salariul de baza”.
In mod evident, acest text nu permite interpretarea acestui spor ca permitand aplicarea unui procent fix de 5 %, indiferent de vechimea in munca acumulata, in intervalul de peste 3 ani si nelimitat in sus, intrucat sensul dispozitiei este tocmai acela de a se face o diferentiere in remunerarea salariatilor in functie de vechimea in munca, prin acordarea unui spor de vechime progresiv, in functie de vechimea acumulata.
Vechimea in munca reprezinta, sub auspiciile contractului colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010, un atu al angajatului, care cu cat dobandeste o mai mare vechime in munca, se presupune ca dobandeste un plus de experienta, castigand astfel o mai buna calificare, fiind reglementata ca o consecinta obligatia de remunerare suplimentara, in functie de aceasta vechime, prin acest contract colectiv de munca unic la nivel national.
Nu trebuie omisa, in interpretarea textului, precizarea facuta in partea introductiva a alineatului din care face parte textul propriu-zis relevant pentru acest spor, unde se instituie caracterul minimal al sporurilor reglementate in continuare.
Prin urmare, daca in partea introductiva a alineatului se face precizarea caracterului minimal al drepturilor reglementate in cuprinsul sau, chiar daca la litera d) se reglementeaza ca un maxim sporul de vechime de 25 % peste 20 de ani, acest din urma fapt nu poate fi privit ca o anulare a primei determinari. Suprapunandu-se, asadar, caracterul minim al dreptului cu cel maxim stabilit prin dispozitiile urmatoare, se deduce de aici intentia partilor contractante de a stabili un spor de vechime fluctuant, ce porneste de la procentul minim de 5 % pentru 3 ani vechime in munca si merge pana la 25 % pentru o vechime de peste 20 de ani, acest din urma procent fiind exact, nesupus negocierii.
Cu alte cuvinte, intrucat matematic, o valoare ce nu poate fi nici mai mica, nici mai mare decat alta, trebuie sa fie egala cu aceasta, aplicand aceasta logica textului de interpretat, rezulta ca pentru o vechime in munca de peste 20 de ani, sporul de vechime nu poate fi nici mai mic, dar nici mai mare decat 25 %, ramanand deci a fi egal cu acest procent.
Fata de aceasta interpretare a dispozitiilor aplicabile din contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010, apare cu evidenta ca cele referitoare la sporul de vechime din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul angajatorului pentru anii 2009-2011 sunt mai defavorabile pentru reclamant, situatie in care, fata de dispozitiile art. 238-241 art. 279 , varianta in vigoare in acea perioada, se impune aplicarea dispozitiilor mai favorabile din contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior, national.
Este considerentul pentru care urmeaza a fi admis recursul si admisa actiunea pentru perioada de valabilitate a contractului colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010, adica pana la 29.12.2010 (data cand expira termenul de 4 ani reglementat de art. 4 din acest contract, raportat la data publicarii acestuia in Monitorul Oficial).
Ulterior acestei perioade este temeinica solutia tribunalului de respingere a actiunii, nemaiexistand un temei juridic contractual pentru acordarea altor drepturi decat cele achitate de angajator reclamantului, pe care de altminteri, acesta le recunoaste prin chiar petitul actiunii, prin care solicita obligare angajatorului la plata diferentei dintre sporul de vechime acordat de 5 % si cel cuvenit in cuantum de 25 %.
Aplicabile sunt prevederile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.