Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 12.08.2013, sub nr. 4092/110/2013, reclamanta G.E. a formulat, in contradictoriu cu  parata C.A. BACAU, contestatie impotriva deciziei nr.  140/I/A/1/ 23.07.2013 emisa de parata, solicitand anularea deciziei, suspendarea efectelor acesteia, cu ramanerea in activitate pana la solutionarea irevocabila a cauzei si obligarea angajatorului la plata unei despagubiri reprezentand salariile indexate si reactualizate la data platii efective, precum si celelalte drepturi de care beneficiaza potrivit statutului personalului auxiliar din cadrul instantei.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat, in esenta, ca prin decizia contestata s-a constatat incetarea de drept a raportului sau de serviciu, conform art. 56, al. 1, lit. c din Codul Muncii, incepand cu data de 1.09.2013, ca urmare a indeplinirii conditiilor cumulative pentru pensionare, respectiv varsta standard si stagiul complet de cotizare. Reclamanta arata ca aceste conditii au fost indeplinite pe data de 17.05.2013, insa, inca din luna martie 2013, a solicitat angajatorului continuarea activitatii, iar cererea sa a fost aprobata, desi acesta ar fi putut constata cazul de incetare a raporturilor de serviciu, in 5 zile de la intervenirea acestuia. Reclamanta apreciaza ca decizia contestata opereaza ca o decizie de concediere, dar nu cuprinde elementele obligatorii, prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, respectiv situatia de fapt si de drept din 23.07.2013, modul si termenul in care se contesta, iar masura este nelegala deoarece la instantele din tara, precum si la M.J. exista pensionari care isi continua activitatea.
     In ceea ce priveste cererea de suspendare a efectelor acestei decizii, reclamanta arata ca exista acordul conducerii instantei pentru continuarea activitatii, iar incetarea activitatii ii pune in pericol traiul de zi cu zi, avand in vedere ca rata lunara de achitat la banca depaseste cu mult pensia ce o va incasa.
     In drept au fost invocate dispozitiile Legii nr. 567/2004, ale Legii nr. 263/2010, nr. 329/20009, ale art. 268 din Legea mr.53/2003 si ale art. 211, al. 1, lit. a din Legea nr. 62/2011.
     Cererea este legal scutita de plata taxelor judiciare de timbru.
     La cerere, au fost atasate inscrisuri.
     In procedura regularizarii cererii de chemare in judecata, instanta a pus in vedere reclamantei sa precizeze temeiul de drept al cererii de suspendare a efectelor deciziei contestate, reclamanta indeplinindu-si obligatia prin cererea inregistrata in cauza la data de 16.09.2013, in sensul indicarii art. 996 si urmatoarele din N.c.p.c.
     De-asemenea, la solicitarea instantei, reclamanta a depus la dosar proces-verbal de informare privind avantajele medierii nr. 13/12.09.2013 (f. 25), precum si precizari la actiune, prin care a reiterat si dezvoltat motivele aratate in cererea initiala.
     Parata C.A. Bacau a formulat intampinare, prin care a invocat necompetenta Tribunalului Bacau, in raport de dispozitiile art. 127, al. 1 si 3 N.c.p.c., inadmisibilitatea actiunii in raport de dispozitiile art. 56 din Legea nr. 567/2004, precum si lipsa de obiect a cererii de suspendare, avand in vedere decizia contestata a fost deja executata la data de 01.09.2013, astfel ca nu se poate dispune suspendarea unui act care deja si-a produs efectele.
     In motivarea intampinarii, parata a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale. Astfel, cu referire la conditia urgentei, parata  a relevat faptul ca schema de personal este completa, iar vacantarea temporara a unui post nu este de natura a afecta buna functionare a instantei, cu atat mai mult cu cat redistribuirea posturilor reprezinta o chestiune de management al instantei si nu o chestiune care sa o afecteze personal pe reclamanta. In ce priveste caracterul vremelnic al acestei masuri, se arata ca nu este indeplinita aceasta conditie, chiar daca solicitarea apare ca fiind provizorie, deoarece reclamanta nu urmareste pastrarea unui drept si prevenirea unei pagube, ci obtinerea unui avantaj nepermis de lege, in conditiile in care cadrul legal nu permite mentinerea in functie dupa implinirea varstei de pensionare. In acelasi sens, nici conditia neprejudecarii fondului nu este indeplinita, aparenta dreptului fiind in favoarea emitentului.
     Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea actiunii, deoarece continuarea activitatii reclamantei nu este posibila in absenta unui cadru legal care sa permita mentinerea in functie dupa indeplinirea conditiilor de pensionare, iar reclamanta nu a invocat niciun temei de drept in acest sens. La data la care reclamanta a solicitat continuarea activitatii nu fusese emisa decizia de pensionare, ulterior solicitandu-se de catre C.A. Bacau un punct de vedere Ministerului Justitiei, raspunsul fiind negativ, aratandu-se ca este posibil cumulul pensiei cu salariul doar dupa ocuparea postului prin concurs de catre o persoana care are calitatea de pensionar. Imprejurarea ca reclamanta a fost eliberata din functie mai tarziu, ulterior datei indeplinirii conditiilor de pensionare, datorata necesitatii de a nu se perturba activitatea instantei pe perioada vacantei judecatoresti, este in favoarea acesteia, neputand constitui motiv de nulitate. Se mai arata ca angajatorul nu a facut sa respecte dispozitiile legale, privind incetarea de drept a raportului de munca prin pensionare, respectiv art. 52 din legea nr. 567/2004 si art. 56 din Legea nr. 5382003, iar in ce priveste motivarea, aceasta nu era necesara fiind vorba de o incetare de drept si nu de o sanctiune.
     La intampinare au fost atasate inscrisuri, in copie certificata.
     Reclamanta a formulat raspuns la intampinare (f.34), prin care a aratat ca exceptia necompetentei nu este intemeiata, deoarece si-a desfasurat activitatea la C.A. Bacau si nu la Tribunalul Bacau, care este competent a solutiona cauza, iar in subsidiar, in situatia in care instanta apreciaza ca fiind aplicabile dispozitiile  art. 127 N.c.p.c., a aratat ca intelege sa investeasca Tribunalul Brasov sau Tribunalul Mures.
     Ambele parti au solicitat judecata cauzei in lipsa.
     La termenul de judecata din data de 18.10.2013, instanta a respins exceptia necompetentei tribunalului Bacau, invocata de parata, iar prin sentinta civila nr. 1482/2013 a respins cererea de suspendare a efectelor deciziei contestate, formulate de catre reclamanta pe calea ordonantei presedintiale si a disjuns contestatia formulata impotriva deciziei nr.  140/I/A/1/ 23.07.2013, emisa de C.A. Bacau, cererea disjunsa inregistrandu-se sub nr. 4735/110/2013.
     In prezenta cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
     Analizand probatoriul administrat in acuza, instanta retine urmatoarele:
     Prin Decizia nr.140/I/A/1/23.07.2013, emisa de presedintele Curtii de Apel Bacau, s-a dispus eliberarea contestatoarei din functia de grefier cu studii medii treapta I la C.A. Bacau, prin pensionare, incepand cu data de 01.09.2013.
     Din Decizia nr. 214709/08.07.2013 emisa de Casa teritoriala de Pensii  Bacau (f.49), rezulta ca dreptul la pensie al contestatoarei s-a stabilit incepand cu data de 17.05.2013, la aceasta data fiind indeplinite conditiile cumulative prevazute de Legea nr.263/2010. 
     La data de 15.03.2013, contestatoarea a formulat cerere de continuare a activitatii, motivata de volumul mare de lucrari al sectiei civile a Curtii de apel Bacau si de necesitatile sale zilnice, care nu pot fi acoperite decat prin continuarea activitatii.
     Cererea a fost aprobata de principiu de catre conducerea Curtii de apel, conform notei de la fila 13, avandu-se in vedere ca nu fusese emisa decizia de pensionare, cu mentiunea ca dupa comunicarea acesteia se va cere un punct de vedere Ministerului Justitiei si CSM cu privire la interpretarea art. 17 din Legea nr. 229/2009 si a art. 52 din Legea nr. 567/2004.
     De-asemenea, din Hotararea Colegiului de conducere al Curtii de Apel Bacau din 12.078.2013 (f.63), rezulta ca contestatoarei i s-a permis sa continue activitatea pana la data de 01.09.2013, pentru buna functionare a instantei pe perioada vacantei judecatoresti, desi  Colegiul a retinut faptul ca mentinerea in functie dupa implinirea varstei de functionare nu mai este posibila, sens in care si-a exprimat si M.J.-Directia de resurse umane.
     Reclamanta invoca nulitatea deciziei indicate mai sus, pe care o califica ca avand efectele unei decizii de concediere. pe considerente formale, respectiv lipsa elementelor prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute (situatia de fapt si de drept din 23.07.2013, modul si termenul in care se contesta), iar pe fond, invoca nelegalitatea acesteia, deoarece i se aprobase anterior continuarea activitatii pentru motive care existau si la data emiterii deciziei, precum si faptul ca pensionarea este de natura sa-i afectez grav nivelul de trai, avand in vedere nivelul foarte scazut al pensiei.
     Instanta apreciaza ca niciunul dintre motivele invocate de catre reclamanta nu sunt de natura sa atraga nulitatea deciziei contestate.
     Astfel, decizia contestata a fost emisa in temeiul art. 56, al. 1, lit.c art. 279 , angajatorul constatand incetarea de drept a raportului de serviciu ca urmare a pensionarii, la data emiterii acesteia (23.07.2013) fiind emisa deja decizie de pensionare de catre Casa teritoriala de Pensii.
     Ca atare, desi are ca efect incetarea raportului de munca, decizia de mai sus nu poate fi asimilata uneia de concediere, neexistand o initiativa a angajatorului si o posibilitate de apreciere a acesteia cu privire la emiterea deciziei, acesta fiind obligat sa dea efect dispozitiilor legale, cu mentiunea ca, potrivit legii, raportul de munca inceteaza de drept la data indeplinirii cumulative a conditiile de varsta standard si  a stagiului minim de cotizare, chiar si in lipsa unei astfel decizii de catre angajator si chiar in lipsa emiterii deciziei de catre casa teritoriala de pensii.
     In consecinta, decizia are o natura pur formala, nu poate fi cenzurata pe fondul ei de catre instanta decat prin raportare la elemente extrinseci (respectiv indeplinirea conditiilor legale pentru pensionare, situatie dovedita in speta prin emiterea Deciziei nr. 214709/08.07.2013 emisa de Casa teritoriala de Pensii  Bacau) si nu este obligatorie inserarea elementelor prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de art. 252, al.2 din art. 279 , nefiind vorba de aplicarea unei sanctiuni disciplinare.
     In ceea ce priveste aprobarea de catre angajator a continuarii activitatii dupa pensionare, instanta constata ca inscrisul intitulat „nota” aflat la fila 13 nu obliga in niciun fel parata sa procedeze contrar dispozitiilor legale, nefiind vorba de o aprobare propriu-zisa, ci de principiu, avand in vedere ca la data respectiva nu erau indeplinite conditiile prevazute de pensionare, iar in fapt reclamantei chiar i s-a permis sa-si continue activitatea pana la 1 septembrie 2013 pentru buna functionare a instantei, desi conditiile cumulative pentru pensionare se implinisera la data de 17.05.2013, insa, asa cum a aratat si parata, aceasta imprejurare a fost in favoarea reclamantei si nu era de natura sa oblige angajatorul sa procedeze in aceasta maniera sine die.
     Imprejurarea invocata de reclamanta, in sensul ca la multe instante exista pensionari care isi continua activitatea nu este in contradictie cu situatia de fapt din speta, deoarece, asa cum s-a aratat si in adresa emisa de M.J.-Directia de resurse umane (f. 61), aceasta situatie este posibila prin cumulul pensiei cu salariul obtinut din activitatea de grefier, insa doar dupa o noua incadrare a reclamantei pe un post vacant de grefier, prin concurs.
     Referitor la diminuarea drastica a veniturilor reclamantei, prin pensionare, instanta retine ca acest aspect, desi real, nu face obiectul aprecierii angajatorului si nu poate impiedica incetarea de drept a raportului de munca.
     Fata de cele expuse mai sus, instanta va respinge contestatia ca neintemeiata.