Cabinet avocat Dreptul muncii

Examenul medical, ce se impune inainte de incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul derularii raporturilor de munca, dovedeste aptitudinea de a muncii in sens biologic, conditie distincta de cea a aptitudinii profesionale.

Refuzul indeplinirii unei obligatii legale, precum cea reglementata de art. 39 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, pe parcursul derularii raporturilor de munca, nu indreptateste angajatorul sa constate ca a intervenit suspendarea de drept raporturilor de munca, in temeiul art. 50 lit. h) din Codul muncii.
Neindeplinirea unei astfel de obligatii legale ii confera angajatorului dreptul sa efectueze demersuri pentru constatarea unei eventuale abateri disciplinare, temei al incetarii contractului individual de munca, potrivit dispozitiilor art. 61 lit. a) din Codul muncii.

Prin sentinta civila nr. 3306/23.11.2012, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 3603/30/2012, instanta de fond a admis in parte actiunea formulata de reclamanta M.S.M. in contradictoriu cu parata SC G.P. SRL Timisoara.
A anulat Decizia de suspendare a contractului individual de munca nr. 21/30.03.2012.
A obligat parata sa plateasca reclamantei despagubiri egale cu salariul si celelalte drepturi salariale prevazute in contractul individual de munca incepand cu data de 30.03.2012 si pana la data de 05.06.2012.
A respins celelalte cereri.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, la data de 30.03.2012, parata, in calitate de angajator, a emis Decizia nr. 21/30.03.2012, prin care a constatat suspendarea de drept a contractului individual de munca al reclamantei, incepand cu data de 03.04.2012.
Temeiul legal al suspendarii contractului a fost art. 50 lit. h) din Codul muncii, retinandu-se ca reclamanta nu a prezentat fisa de aptitudine intocmita de medicul de medicina a muncii, document necesar completarii dosarului personal.
Certificatul medical care constata aptitudinile necesare pentru prestarea unei  munci este obligatoriu la angajare, conform art. 27 din art. 279 , iar dupa angajare doar in situatiile enumerate la art. 28 din art. 279 .
Una din aceste situatii este prevazuta la litera „g”, invocata de parata, cand, in baza reglementarilor din contractul colectiv de munca, se pot solicita periodic examene medicale diferentiate in functie de starea de sanatate a salariatilor.
Insa, neindeplinirea obligatiei de prezentare la controlul medical periodic, conform prevederilor din contractul colectiv de munca, da dreptul angajatorului la concediere in temeiul art. 61 lit. a) sau c) din art. 279 , iar nu la suspendarea contractului in temeiul art. 50 lit. h) din art. 279 , intrucat avizele, autorizatiile si atestarile la care se refera acest text de lege vizeaza aptitudinile profesionale si nu aptitudini de prestare a unei munci in functie de starea de sanatate.
Avizele, atestarile sau autorizatiile profesionale se cer pentru exercitarea anumitor profesii sau meserii, sunt prevazute in acte normative speciale si au caracter administrativ, fiind susceptibile de suspendare sau retragere prin dispozitie a organului emitent, in timp ce certificatul eliberat de medicul de medicina muncii nu poate fi calificat ca fiind un aviz , o atestare sau autorizatie profesionala.
Fata de cele aratate, prima instanta a constatat ca art. 50 lit. h) din art. 279   nu se aplica in cazul neindeplinirii obligatiei de prezentare la controlul medical si de depunere la dosarul de personal a fisei de aptitudine intocmita de medicul de medicina muncii, iar luarea unei masuri de suspendare a contractului individual de munca cu incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile suspendarii atrage nulitatea absoluta a decizie angajatorului.
Parata sustine ca cererile privind anularea deciziei de suspendare si acordarea drepturilor au ramas fara obiect, intrucat, prin Decizia nr. 26/31.05.2012, s-a dispus incetarea efectelor deciziei de suspendare si reluarea activitatii de catre reclamanta.
Prin emiterea deciziei de reluare a activitatii nu inceteaza efectele deciziei de suspendare a contractului individual de munca, deoarece efectul principal al suspendarii este lipsirea reclamantei de drepturile salariale pe care le-ar fi obtinut daca contractul nu ar fi fost suspendat.
Cum aceste drepturi nu au fost platite reclamantei nu se poate retine ca petitele 1 si 2 au ramas fara obiect, dat fiind faptul ca, desi s-a dat o decizie de reluare a activitatii, drepturile pe perioada suspendarii nu pot fi acordate daca nu se constata nelegalitatea masurii suspendarii luata de angajator.
In schimb cererea reclamantei de a se dispune reluarea activitatii a ramas fara obiect, ca urmare a emiterii Deciziei nr. 26/31.05.2012, astfel ca a fost respinsa.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, solicitand, in principal,  admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei recurata, in sensul respingerii  actiunii si cu privire la petitele 1 si 2, iar in subsidiar, in sensul obligarii reclamantei la plata cheltuielilor de judecata efectuate in fond raportat la pretentiile admise in parte, cu cheltuieli de judecata in recurs.
In motivarea recursului se arata ca petitele 1 si 2 ale actiunii au ramas fara obiect, intrucat societatea a emis Decizie nr. 26/31.05.2012, prin care a dispus incetarea efectelor Deciziei de suspendare nr. 21/31.03.2012, contestata prin prezenta actiune.
Cu toate ca era obligatia angajatei de a prezenta fisa de aptitudini angajatorului, parata, obtinand acest document, a considerat ca nu mai subzista motivul suspendarii,  emitand in acest sens Decizia nr. 26/31.05.2012, prin care a adus la cunostinta angajatei ca, incepand cu data de 01.06.2012, inceteaza efectele Deciziei nr. 12/29.03.2012 si ca, incepand cu data  de 05.06.2012, trebuie sa se prezinte  la locul de munca, in conformitate cu dispozitiile contractului individual de munca si cu cele ale regulamentului intern pentru a-si relua activitatea si pentru a i se comunica noile conditii ale contractului, conform noii fise de aptitudini.
In ceea ce priveste masura suspendarii contractului individual de munca, se sustine ca parata a actionat in conformitate cu prevederile legale si in interesul angajatei, care are un statut medical deosebit si careia continuarea prestarii muncii, fara un document valabil emis de catre medicul de specialitate, ii poate fi daunatoare.
Prima instanta, in mod gresit, a apreciat ca reclamanta poate sa isi desfasoare activitatea in absenta fisei de aptitudini, intrucat, datorita starii de sanatate a acesteia, munca nu putea fi prestata fara un act care sa ateste ca ea este apta pentru activitatea respectiva si ca prestarea muncii nu prezinta nici un pericol.
La momentul incheierii contractului individual de munca, datorita starii de sanatate a reclamantei, care este incadrata in grad de handicap 1, avand diagnosticul medical de epilepsie, Fisa de aptitudine nr.2397/04.06.2011, eliberata de catre Centru  Medical M., a fost emisa cu mentiunea ca viitorul angajat este apt conditionat si ca este necesara recontrolarea la 1 luna de la emitere.
Conform fisei de aptitudini, eliberata de catre Centrul Medical M., angajata este in continuare apta conditionat, avand stabilita restrictia medicala de a efectua operatiunea de calcat haine, operatiune care este trecuta pe Fisa postului ca si activitate obligatorie pentru postul ocupat de catre salariata.
Pentru a evita o eventuala desfacere a contractului individual de munca pentru incapacitate fizica de munca, parata a incercat sa-i ofere salariatei posibilitatea pastrarii locului de munca cu jumatate de norma si cu  excluderea operatiunii de calcare pentru care nu mai este apta, insa aceasta a refuzat aceasta oferta, precizand ca intervalul orar in care trebuie sa presteze munca se suprapune cu orele de curs ale scolii post liceale pe care le urmeaza.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:
La data de 30.03.2012, parata in calitate de angajator, a emis Decizia nr. 21/30.03.2012, prin care a constatat suspendarea de drept a contractului individual de munca al reclamantei, incepand cu data de 03.04.2012, potrivit prevederilor art. 50 lit. h) din art. 279 , intrucat reclamanta nu a prezentat fisa de aptitudine intocmita de medicul de medicina a muncii, document necesar completarii dosarului personal.
Faptul ca, ulterior, prin Decizia nr. 26/31.05.2012, s-a dispus incetarea efectelor deciziei de suspendare si reluarea activitatii de catre reclamanta, nu lipseste de obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 21/30.03.2012, cu petitul subsidiar prin care se solicita acordarea drepturilor ce i se cuvin salariatului, pentru perioada in care contractul individual de munca a fost suspendat, deoarece in perioada pentru care a produs efectele Decizia nr. 21/30.03.2012, datorita suspendarii raporturilor de munca, salariatei nu ii sunt recunoscute drepturile care i s-ar fi cuvenit in situatia prestarii de activitate.
In mod corect instanta de fond a retinut nelegalitatea deciziei de suspendare a contractului individual de munca, deoarece situatia reclamantei nu se incadreaza in ipoteza expusa de dispozitiile art. 50 lit. h) din art. 279 .
Pentru anumite activitati, meserii sau profesii, la incheierea contractului individual de munca trebuie sa existe, dupa caz, un aviz, o autorizatie sau un atestat emis de catre organele competente, insa toate aceste documente dovedesc aptitudinile profesionale ale salariatului pentru desfasurarea activitatii.
Examenul medical ce se impunea pe parcursul derularii raporturilor de munca, respectiv prezentarea fisei de aptitudine intocmita de medicul de medicina a muncii de catre salariata reclamanta, care la incheierea contractului de munca a primit un certificat medical in care se mentiona necesitatea revenirii la control, dovedeste aptitudinea de a muncii in sens biologic, conditie distincta de cea a aptitudinii profesionale.
Conform dispozitiilor art. 39 din Hotararea  Guvernului nr. 355/2007, „lucratorul este obligat sa se prezinte la examenele medicale de supraveghere a sanatatii la locul de munca, conform planificarii efectuate de catre medicul de medicina muncii cu acordul angajatorului”.
Refuzul indeplinirii unei obligatii legale, pe parcursul derularii raporturilor de munca, nu indreptateste angajatorul sa constate ca a intervenit de drept suspendarea raporturilor de munca, care se realizeaza in conditiile expres reglementate de dispozitiile art. 50 din art. 279 .

Neindeplinirea obligatiei legale ii confera angajatorului dreptul sa efectueze demersuri pentru constatarea unei eventuale abateri disciplinare, temei al incetarii contractului individual de munca, potrivit dispozitiilor art. 61 lit. a) din Codul muncii,  astfel cum a retinut si instanta de fond. Motivele de ordin umanitar, invocate de catre angajator, respectiv ca prin masura adoptata a incercat sa o protejeze pe salariata, deoarece altfel ar fi trebuit sa inceteze raporturile de munca, nu justifica legalitatea masurii suspendarii.
Avand in vedere aceste considerente, in conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedura civila, retinand legalitatea si temeinicia sentintei civile recurate, Curtea a respins recursul formulat de catre parata, ca neintemeiat.