Cabinet avocat Dreptul muncii

Este admisibila actiunea în prestatii periodice  în situatia în care angajatul a ramas cu o incapacitate adaptiva în urma unui accident de munca, suferit de acesta

Prin sentinta civila nr. 145/2005 , Tribunalul Brasov a respins actiunea formulata de reclamant M.A în contradictoriu cu parata SC G F  R SRL .
A respins si cererea reconventionala formulata de parata reclamanta reconventionala SC G. 4 F. R. SRL B. în contradictoriu cu reclamant parat reconventional M. A.
Instanta a retinut ca prin decizia nr. 356/31.12.2005 emisa de parata, contractul individual de munca a încetat de drept, în temeiul art. 56 lit. j din Codul muncii , ca urmare a expirarii termenului pentru care a fost încheiat contractul.
Nemaiavand calitatea de angajator, societatea parata nu a putut fi obligata la plata indemnizatiei pentru incapacitate de munca, ulterior  datei de 1.01.2005, astfel încat acest petit a fost respins.
La data de 13.10.2004 reclamantul avand calitatea de agent de însotire  si gardare persoane fizice si valori, împreuna cu alti  doi salariati ai paratei , C.D si S. N. , asigurau, conform atributiilor prevazute în fisa postului, paza unui transport de valori monetare cu o autospeciala blindata marca IVECO, proprietatea paratei.
Pe traseu, conducatorul auto C. D. a pierdut controlul autovehiculului si a intrat pe contrasens, izbindu-se violent de un autocamion.
Din accident a rezultat vatamarea corporala a celor trei salariati, membrii ai echipajului si avarierea grava a celor doua autovehicule.
Inspectoratul Teritorial de Munca Sibiu a încheiat un proces verbal de cercetare nr. 619/13.01.2005 , calificand accidentul produs ca fiind un accident de munca.
Din expertiza efectuata rezulta ca reclamantul nu este încadrabil în grad de invaliditate. Nefiind încadrat în grad de invaliditate este evident ca nu i-a fost diminuata capacitatea de munca.
            Referirea medicului expert la punctul 1 din expertiza, „ incapacitate adaptativa 50%  „ nu este echivalenta cu capacitatea de munca diminuata cu 50% astfel cum sustine reclamantul în concluziile scrise.
Fata de aceste considerente , instanta va respinge pretentiile reclamantului avand ca obiect plata lunara a sumei de 3.099.445 lei reprezentand efortul suplimentar ca urmare a diminuarii capacitatii sale de munca pana la însanatosirea integrala.
La petitul 3 din actiune reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata daunelor morale în cuantum de 500.000.000 lei. Acest petit fiind accesoriu precedentului petit , a fost respins.
Prin cererea reconventionala , reclamanta SC G.4 F. Romania SRL  Bucuresti a solicitat obligarea paratului reconventional M. A. la plata sumei de 266.182.997 lei reprezentand prejudiciul cauzat acesteia, respectiv valoarea de inventar a autospecializatei blindate IVECO, avariata în proportie  de 80% la data producerii accidentului rutier din data de 13.10.2004.
Nu poate fi antrenata  raspunderea paratului reconventional pentru paguba constand în avarierea în proportii de 80% a autoturismului 
proprietatea reclamantei reconventionale, deoarece nu el a condus autovehiculul.
Impotriva sentintei a pronuntat recurs reclamantul M. A. , în termen , motivat.
In cursul judecarii recursului recurentul a decedat în 5.08.2005 , recursul fiind continuat de mostenitoarea acestuia, M. D. prin mandatar A. D.
Sentinta a fost criticata pentru faptul ca se bazeaza pe o interpretare gresita a dispozitiilor legale.
Se arata ca nu are nici o importanta faptul ca dupa accidentul de circulatie produs la data de 13.10.2004 au încetat raporturile de munca , deoarece pretentiile banesti solicitate de recurent îsi au izvorul în faptul prejudiciator( accidentul de circulatie) care s-a plasat în  timp în perioada în care  raporturile de munca dintre recurent si intimata nu încetasera.
Recurentul mai considera ca instanta de fond a aplicat gresit dispozitiile art. 129 din Legea 19/2000.
Prin decizia civila nr. 77/2006 a C.A.Bv a admis  în parte recursul , modificand în parte sentinta atacata , în sensul ca a obligat parata la plata sumei  de cate 3.099.445 lei , începand cu data de 13.10.04 pana în 5.08.2005.
Accidentul de circulatie în care a fost implicat recurentul a avut loc în timp ce raporturile de munca dintre acesta si prezenta intimata se derulau.
Conform procesului verbal de cercetare  619/2005 întocmit de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei , acest accident îndeplineste conditiile unui accident de munca care trebuie înregistrat si raportat  statistic de intimata.
S-a constatat ca intimata nu a consemnat în fisele individuale instructajul introductiv general de la locul de munca , fiind si sanctionata pentru aceasta.
      Prin urmare, nu poate fi exonerata integral de raspundere pentru prejudiciul cauzat recurentului în urma accidentului de munca , intimata neputand sa justifice obligatia prelucrarii normelor de protectia muncii cu recurentul în speta, atata timp cat nu a consemnat în fisa individuala de instructaj acest aspect.
Potrivit art. 46 din Legea 90/1996 , persoanele juridice raspund patrimonial , potrivit legii civile , pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca.
Apararea intimatei ca pretentiile reclamantului reprezentand prejudiciul succesiv constand în efortul suplimentar ca urmare a diminuarii capacitatii de munca pana la însanatosirea integrala , nu pot fi acordate deoarece expertiza efectuata în cauza nu dovedea diminuarea capacitatii de munca a reclamantului , nu poate fi primita .
Intr-adevar , prin expertiza întocmita de Casa Judeteana de Pensii Brasov – serviciul expertiza medicala , s-a stabilit ca bolnavul nu este încadrat în grad de invaliditate , însa are o incapacitate adaptiva de 50% .
Potrivit art. 25 din legea 90/1996 accidentele de munca se clasifica în raport cu urmarile produse în: accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate , accidente mortale, accidente colective.
Raportat la acest criteriu de clasificare , fata de concluziile raportului de expertiza susmentionat, se poate retine ca în speta accidentul produs a avut ca urmare o incapacitate temporara de munca , deci o consecinta negativa asupra capacitatii de munca a recurentului  care poate atrage aplicarea dispozitiilor art. 46 din legea 90/1996.
Fata de cele ce preced , în conditiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si art. 304 /1 Cod procedura civila, instanta va admite recursul promovat numai în ceea ce priveste critica referitoare la pretentiile ce constau în prestatia  succesiva solicitata.
In conditiile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila , instanta va admite recursul si va modifica sentinta în sensul obligarii intimatei la plata sumei de 3.099.445 lei / lunar venit brut conform punctului II din contractul individual de munca al recurentului, cu titlu de prejudiciu succesiv reprezentand efortul suplimentar al recurentului ca urmare a diminuarii capacitatii de  munca. Aceasta suma lunara se va plati succesoarei recurentului ( sotia supravietuitoare) începand cu data de 13.10.2004 – data producerii accidentului si pana în 5.08.2005 – data decesului recurentului.
In ceea ce priveste temeinicia si legalitatea sentintei atacate sub aspectul respingerii restului pretentiilor , respectiv a pretentiilor constand în indemnizatia de concediu medical, a daunelor morale , instanta va aprecia criticile recurentului neîntemeiate, argumentele instantei de fond fiind corecte.
Nu pot fi acordate daune morale întrucat nu a fost dovedita existenta unui prejudiciu moral suferit de recurent , a legaturii de cauzalitate între accidentul de munca si eventualul prejudiciu moral suferit.