• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Clauza de neconcurenta. Sanctiunea nerespectarii cerintelor legale privitoare la continutul clauzei

Hotararea nr. 2433 din 16.11.2011
Pronuntata de Curtea de Apel Timisoara

Prevederile art. 21 alin. (2) din Codul muncii au ca scop protejarea salariatului, respectiv asigurarea respectarii de catre angajator a principiului libertatii muncii.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Din coroborarea dispozitiile art. 21 cu cele ale art. 23 din Codul muncii, rezulta ca interesul de a invoca nulitatea unei clauze de neconcurenta pentru convenirea ei cu nerespectarea cerintelor art. 21 alin. (2) din Codul muncii apartine doar salariatului lezat printr-o astfel de clauza, iar sanctiunea nerespectarii acestor conditii este nulitatea relativa.
      Neînregistrarea la Inspectoratul Teritorial de Munca a anexei la contractul individual de munca, prin care a fost convenita clauza de neconcurenta, nu lipseste de efecte clauza de neconcurenta, deoarece înregistrarea contractului individual de munca si, implicit, a anexelor sale la Inspectoratul Teritorial de Munca nu reprezinta o conditie de valabilitate a contractului individual de munca si a anexelor sale.
      
      Prin sentinta civila nr. 1798 din 19 iulie 2011, pronuntata în dosarul 889/108/2011, Tribunalul Arad a respins actiunea formulata de catre reclamanta H.L. împotriva paratei S.C. H.A.I.S. S.R.L. Santana, avand ca obiect pretentii.
      Totodata, a admis cererea reconventionala formulata de parata reclamanta-reconventionala S.C. H.A.I.S.S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta parata-reconventionala H.L. si a constatat nulitatea absoluta a clauzei de neconcurenta pct. III din anexa 2 la contractul individual de munca, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Arad sub nr. 602546/28.10.2009.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut, în esenta, ca reclamanta parata-reconventionala a fost angajata paratei reclamanta-reconventionala, începand cu data de 28.10.2009 si pana la data de 31.10.2010, cand contractul individual de munca a încetat, prin dispozitia nr.1141/01.11.2010, ca urmare a demisiei reclamantei.
      Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta parata-reconventionala a solicitat plata clauzei de neconcurenta, pe care ambele parti au semnat-o în anexa 2 pct. II la contractul individual de munca nr. 602.546/28.10.2009.
      Aceasta clauza de neconcurenta prevede restrictii cu privire la prestarea activitatii de catre reclamanta la încetarea contractului individual de munca, respectiv ca nu poate desfasura nici în interes personal si nici în beneficiul unui tert restrictionat nici o activitate restrictionata în zona interzisa.
      Potrivit pct. III din anexa 2 la contractul individual de munca, zona interzisa este Europa, activitati restrictionate sunt orice activitati similare sau care concureaza cu activitatea angajatorului, Tertii restrictionati sun societati avand acelasi obiect de activitate cu cel al angajatorului, iar activitatea angajatorului înseamna obiectul de activitate al angajatorului.
      Prima instanta a apreciat ca o astfel clauza de neconcurenta ar produce efecte numai daca, în cuprinsul contractului individual de munca, ar fi prevazute în mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data încetarii contractului, tertii în favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi în reala competitie cu angajatorul, conform art. 21 alin. (2) din Codul muncii.
      In cuprinsul clauzei de neconcurenta din anexa 2 la contractul individual de munca al reclamantei se mentioneaza ca aria geografica unde aceasta nu poate desfasura activitatea, este Europa, astfel încat sunt încalcate dispozitiile art. 21 alin. 2 din Codul muncii, întrucat aria geografica nu poate fi un întreg continent, prin aceasta fiind interzis reclamantei dreptul la munca în Europa, dat fiind ca este imposibil sa-i ceri acesteia sa munceasca pe un alt continent. Textul de lege prevede aria geografica unde salariatul poate fi în reala competitie cu angajatorul, deci nu este suficienta indicarea unui întreg continent, ci aceasta arie se refera doar la zona în care salariatul este în reala competitie cu angajatorul, ceea ce restrange o astfel de arie doar la zona de competitie. Prin urmare, clauza de neconcurenta referitoare la aria geografica ca fiind Europa nu îsi poate produce efectele, fiind nula absolut.
      Activitatile ce sunt interzise salariatului sunt definite la modul general, ele implicand toate activitatile similare sau care concureaza cu activitatea angajatorului, ceea ce încalca dispozitiile art. 21 alin. (2) din Codul muncii, deoarece acestea activitati trebuie prevazute în mod concret si nu la modul general.
      Tertii restrictionati sunt toate societatile care au acelasi obiect de activitate cu angajatorul, lipsind nominalizarea acestora, asa cum prevede art. 21 alin. (2) din Codul muncii, motiv pentru care clauza de neconcurenta nu poate produce nici un efect.
      Prima instanta a apreciat ca asa cum a fost prevazuta clauza de neconcurenta, la pct. III din anexa la contractul individual de munca, aceasta tinde la interzicerea în mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine, ceea ce este expres oprit de art. 23 alin. (1) din Codul muncii.
      Pe cale de consecinta, tribunalul a constatat ca invocata clauza de neconcurenta, inserata la pct. III din anexa la contractul individual de munca, nu poate produce nici un efect juridic, deoarece ea încalca prevederile art. 21 alin. (2) si ale art. 23 alin. (1) din Codul muncii, încalcare ce atrage nulitatea absoluta a clauzei de neconcurenta.
      Nu a fost retinuta apararea reclamantei privitoare la faptul ca parata îsi invoca propria culpa la încheierea acestei clauze, deoarece contractul individual de munca este o conventie a ambelor parti, el nu este încheiat doar de parata, ci este negociat cu reclamanta, care are si ea o culpa la încheierea contractului, deoarece trebuia sa observe nulitatea absoluta a clauzei de neconcurenta si ca aceasta contravine art. 21 alin. 2 din Codul muncii.
      Referitor la actiunea introductiva de instanta, s-a apreciat ca reclamanta nu poate solicita punerea în executate a unei clauze nule absolut din contractul individual de munca, care nu a produs nici un efect înca din momentul încheierii sale.
      In temeiul art. 274 Cod procedura civila, instanta a constatat ca parata reclamanta reconventionala nu a dovedit cheltuielile de judecata solicitate, astfel încat acestea au fost respinse, iar cheltuielile de judecata solicitate de reclamanta parata reconventionala au fost respinse deoarece parata reclamanta reconventionala nu a cazut în pretentii.
      Reclamanta a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentintei civile nr. 1798 din 19.07.2011 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 889/108/2011, solicitand admiterea recursului, casarea în întregime a hotararii atacate, rejudecarea cauzei în fond si admiterea actiunii initiale, prin care reclamanta a solicitat plata a 5 indemnizatii de neconcurenta, conform Anexei nr. 2 - Clauze speciale din contractul individual de munca, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Arad sub nr. 602.546/28.10.2009.
      In motivarea recursului s-a aratat, în esenta, ca hotararea recurata este lipsita de temei legal si data cu încalcarea esentiala si aplicarea gresita a legii.
      Instanta de fond a apreciat ca, clauza de neconcurenta prevazuta în Anexa 2 a contractului individual de munca, este lovita de nulitate absoluta, deoarece nu respecta dispozitiile art.  21 din Codul Muncii, nefiind indicate în mod concret activitatile interzise salariatului, tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria teritoriala unde salariatul poate fi in competitie cu angajatorul.
      Dupa cum se poate observa din cuprinsul Anexei nr.2 - Clauze speciale Cap. III, angajatorul SC H.A.I.S. SRL, respectand prevederile art. 21 alin. 2 din Codul Muncii, a inclus în contractul individual de munca si a explicat semnificatia acestor termeni.
      Sustinerea instantei de fond, conform careia clauza de neconcurenta, prevazuta în Cap. III din Anexa 2 - Clauze speciale a contractului individual de munca, tinde la interzicerea în mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care  acesta o detine, este neadevarata.
      Astfel, angajatorul îi interzice fostului salariat sa presteze activitatile indicate la punctul (ii) alin. 1 din Cap. III Anexa 2 din contract, doar in favoarea tertilor restrictionati indicati la punctul (iii) alin. (1) din anexa la contract, aflati in zona interzisa, respectiv în Europa.
      Potrivit art. 23 alin 1, clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine.
      Art. 23 alin. (2) prevede ca, la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de munca, instanta competenta poate diminua efectele clauzei de neconcurenta.
      Analizand prevederile cap. III din Anexa 2 - Clauze speciale la contractul încheiat de parti, se constata ca restrictia nu se refera la exercitarea totala a profesiei salariatului sau a specializarii sale, ci doar la prestarea activitatilor prevazute la pct. (ii), în favoarea unor societati avand acelasi obiect de activitate cu cel al paratei, respectiv recuperarea materialelor reciclabile sortate, în zona interzisa: Europa, pe o perioada de 6 luni de la data încetarii contractului de munca.
      Intre cele doua parti a fost încheiat contractul individual de munca înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca  Arad sub nr. 602.546/28.10.2009. La aceiasi data, cu ocazia negocierii clauzelor esentiale ale contractului individual de munca, partile au negociat si semnat anexele nr. I-III la contract, anexe care, conform punctului P - întregul Contract, fac parte integranta din contractul individual de munca nr. 602.546/28.10.2009. Toate cele trei anexe la contract au fost semnate si stampilate de catre reprezentantul paratei, precum si de catre reclamanta.
      Astfel, respectand prevederile art. 20-24 din Codul Muncii, cu ocazia negocierii si semnarii contractului individual de munca, a fost negociata si semnata si clauza de neconcurenta, inclusa în Anexa 2 - Clauze speciale. Aceasta clauza constituie Anexa la contractul de munca, iar nu act aditional la contractul individual de munca.
      Contractul individual de munca a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Arad la data de 28.10.2009. Anexa 2-Clauze speciale, care cuprinde si clauza de neconcurenta, face parte integranta din acest contract, fiind astfel înregistrata la Inspectoratul Teritorial de Munca odata cu acest document, sub acelasi numar, respectiv nr.602.546/28.10.2009.
      Conform art. 41 din Codul muncii, orice modificare a contractului de munca se poate face numai prin intermediul unor acte aditionale la acesta. Potrivit Legii 130/1999, angajatorii aveau obligatia de a înregistra la Inspectoratul Teritorial de Munca, în termen de 5 zile, actele aditionale de executare, suspendare, modificare si încetare a contractelor de munca. Legea 130/1999 nu a facut nici o mentiune expresa cu privire la înregistrarea la Inspectoratul Teritorial de Munca a anexelor la contractele de munca.
      De la data înregistrarii contractului de munca nr. 602.546/28.10.2009 la Inspectoratul Teritorial de Munca Arad, respectiv data de 28.10.2009, si pana la data de 31.10.2010, data încetarii raporturilor de munca, parata SC H.A.I.S. SRL nu a informat-o pe reclamanta, în nici un moment, ca Inspectoratul Teritorial de Munca Arad nu a înregistrat anexele la contractul de munca, deoarece clauzele incluse în aceste anexe nu ar fi în conformitate cu dispozitiile legale, sau ca intentioneaza sa renegocieze aceste clauze. Mai mult, parata SC H. A.I.S.SRL a încheiat, la diferite intervale de timp, în aceleasi conditii si cu alti salariati ai societatii astfel de contracte de munca, contracte care includ clauza de neconcurenta în Anexa, neinformandu-i nici pe acestia asupra neînregistrarii la Inspectoratul Teritorial de Munca a anexelor sau asupra intentiei de modificare a clauzei.
      Dupa încetarea contractului individual de munca, reprezentantii paratei au recunoscut valabilitatea acestei clauze prin intermediul corespondentei electronice purtata, prin e-mail, de reclamanta cu reprezentanta paratei: d-na S.M. - HR specialist.
      La data de 16.12.2010, în urma notificarii trimise prin posta paratei SC H.A.I.S. SRL, aceasta a achitat, în contul deschis pe numele reclamantei la Banc Post – Arad, suma de 1.317 lei, reprezentand „plata clauza de neconfidentialitate\", asa cum rezulta din extrasul bancar existent la dosar.
      Avand în vedere ca reclamanta si-a îndeplinit obligatiile contractuale. stabilite prin contractul individual de munca nr.602.546/ 28.10.2009 împreuna cu anexele sale, a solicitat obligarea angajatorului SC H.A.I.S. SRL la plata ultimelor 5 indemnizatii de neconcurenta restante.
      In drept, s-au invocat dispozitiile art. 299 – 316 Cod de procedura civila.
      Prin întampinare, intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata.
      In motivarea întampinarii se sustine, în esenta, ca, în speta, clauza de neconcurenta este lovita de nulitate absoluta, întrucat nu respecta dispozitiile art. 21 alin. (1) si alin. (2) din Codul muncii, dat fiind ca nu cuprinde aria teritoriala unde salariatul poate fi în reala competitie cu angajatorul, nu identifica limitativ tertii în favoarea carora se interzice prestarea activitatilor, nu arata în concret activitatile interzise. Toate activitatile desfasurate de catre reclamanta, potrivit fisei postului, au specific logistic si nu pot constitui, în nicio împrejurare, activitati concurente, dat fiind ca sunt activitati comune oricarui domeniu de activitate, ce nu poate fi în concurenta reala. Prin urmare, actul aditional nu poate produce efecte.
      Pe de alta parte, se învedereaza instantei ca acest act aditional nu a putut fi înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Arad, deoarece nu respecta prevederile imperative ale art. 21 alin. (2) din Codul muncii.
      Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauza si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
      Reclamanta-recurenta a fost angajata paratei-intimata, începand cu data de 28.10.2009 si pana la data de 31.10.2010, cand contractul individual de munca a încetat, prin dispozitia nr. 1141/01.11.2010, ca urmare a demisiei reclamantei.
      Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta parata-reconventionala a solicitat plata clauzei de neconcurenta, pe care ambele parti au semnat-o în anexa 2 pct. II la contractul individual de munca nr. 602.546/28.10.2009.
      Potrivit pct. III din anexa 2 la contractul individual de munca, zona interzisa este Europa, activitati restrictionate sunt orice activitati similare sau care concureaza cu activitatea angajatorului, Tertii restrictionati sun societati avand acelasi obiect de activitate cu cel al angajatorului, iar activitatea angajatorului înseamna obiectul de activitate al angajatorului.
      Din coroborarea dispozitiile art. 21 cu cele ale art. 23 din Codul muncii, rezulta ca nulitatea clauzei de neconcurenta pentru convenirea ei cu nerespectarea cerintelor art. 21 alin. (2) din Codul muncii poate fi invocata doar de catre salariat, nu si de catre angajator.
      Prevederile art. 21 alin. (2) din Codul muncii au ca scop protejarea salariatului, respectiv asigurarea respectarii de catre angajator a principiului libertatii muncii, astfel încat interesul de a invoca nulitatea unei clauze de neconcurenta pentru neîndeplinirea conditiilor reglementate de catre art. 21 alin. (2) din Codul muncii apartine doar salariatului lezat printr-o astfel de clauza, iar sanctiunea nerespectarii acestor cerinte este nulitatea relativa, iar nu nulitatea absoluta, cum gresit apreciaza intimata.
      Art. 23 alin. (2) din Codul muncii prevede ca: „la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de munca instanta competenta poate diminua efectele clauzei de neconcurenta”.
      Prin urmare, instanta de fond a apreciat eronat ca, în speta, este incidenta sanctiunea nulitatii absolute a clauzei de neconcurenta cuprinsa în Anexa nr. 2 la contractul individual de munca încheiat între parti, astfel încat parata-reclamanta reconventionala poate invoca nulitatea absoluta a acesteia, iar cererea reconventionala formulata de catre aceasta este întemeiata dat fiind ca a fost încheiata cu încalcarea prevederilor art. 21 din Codul muncii.
      Intrucat cererea reconventionala este nefondata, potrivit celor aratate anterior, se impune respingerea ei si admiterea actiunii principale prin raportare la dispozitiile art. 21 din Codul muncii.
      Imprejurarea ca anexa 2 la contractul individual de munca încheiat între parti nu a fost înregistrata la Inspectoratul Teritorial de Munca  Arad nu înlatura aplicabilitatea acesteia în cauza, deoarece înregistrarea contractului individual de munca si, implicit, a anexelor sale la Inspectoratul Teritorial de Munca  Arad nu reprezinta o conditie de valabilitate a contractului individual de munca si a anexelor sale, astfel încat Anexa nr. 2 la contractul individual de munca trebuie executata de catre partile între care s-a încheiat.
      Din înscrisurile depuse la filele 32-36 din dosarul de fond rezulta ca parata a achitat reclamantei, anterior introducerii actiunii pendinte, o indemnizatie de neconcurenta, în conformitate cu pct. III al Anexei nr. 2 la contractul individual de munca, astfel încat Curtea, vazand si recunoasterea reclamantei-recurente în acest sens din cuprinsul cererilor depuse în dosar, constata ca se impune admiterea actiunii si obligarea paratei la plata catre reclamanta a 5 indemnizatii de neconcurenta, conform Anexei nr. 2 - Clauze speciale la contractul individual de munca, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Arad sub nr. 602546/28.10.2009.
      Avand în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 – alin. 3 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul reclamantei ca fiind fondat si a modificat în tot sentinta recurata, în sensul ca a admis actiunea formulata de reclamanta H.L. împotriva paratei SC „H.A.I.S.” SRL Santana ca fiind întemeiata si a obligat parata la plata catre reclamanta a 5 indemnizatii de neconcurenta, conform Anexei nr. 2 - Clauze speciale la contractul individual de munca, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Arad sub nr. 602546/28.10.2009.
      Totodata, a respins cererea reconventionala formulata de catre parata – reclamanta  reconventionala SC „H.A.I.S.” SRL Santana împotriva reclamantei – parata reconventionala H.L. ca nefondata.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   caluza de neconcurenta    contractul individual de munca    ITM    arie geografica    indemnizatie clauza de neconcurenta    clauze speciale la contractul individual de munca   


Sus ↑